$$$

 ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️ JACQUELINE KENNEDY, MIREASA DE CARE S-A ÎNDRĂGOSTIT AMERICA......

     💕 JACQUELINE BOUVIER și JOHN F. KENNEDY s-au cunoscut printr-un prieten comun, jurnalistul CHARLES L. BARTLETT, la o petrecere, în mai 1952, tânăra a fost atrasă de farmecul lui JOHN FITZGERALD şi curând relația lor a devenit serioasă.

      JOHN i-a propus să se căsătorească după alegerile din noiembrie, iar ea a avut destul timp de gândire, pentru că, imediat ce a primit cererea, a fost trimisă de ziarul la care lucra în acea perioadă, WASHINGTON TIMES-HERALD, în EUROPA, ca reporter special pentru ceremoniile de încoronare ale Reginei ELISABETA a II-a. După o lună petrecută la LONDRA, JACQUELINE s-a întors în STATELE UNITE și a acceptat propunerea lui J.F.K. Imediat a demisionat din postul de la ziar, iar logodna a fost anunțată oficial pe 25 iunie 1953.

      JACQUELINE BOUVIER și JOHN F. KENNEDY s-au căsătorit pe 12 septembrie 1953 la Biserica St. MARY din NEWPORT, RHODE ISLAND, într-o ceremonie oficiată de arhiepiscopul de BOSTON, RICHARD CUSHING. Nunta cuplului a fost considerată evenimentul social al sezonului, cu aproximativ 700 de invitați la ceremonie și 1.200 la recepția care a urmat la ferma HAMMERSMITH. Rochia de mireasă, aflată acum la Biblioteca KENNEDY din BOSTON, MASSACHUSETTS, și rochiile domnişoarelor de onoare au fost create de designerul ANN LOWE din NEW YORK.

      Cuplul şi-a petrecut luna de miere în ACAPULCO, MEXIC, înainte de a se stabili în noua lor casă, HICKORY HILL din MCLEAN, o suburbie a WASHINGTONULUI. În primii ani de căsnicie, cei doi tineri s-au confruntat cu mai multe probleme personale. JFK a suferit de boala ADDISON, o boală endocrină rară, și de dureri de spate cronice, din cauza afecţiunilor coloanei vertebrale. La sfârșitul anului 1954, a fost supus o intervenţie chirurgicală foarte dificilă..... 😢

      😢În plus, JACQUELINE a suferit un avort spontan în 1955, iar în august 1956 a dat naștere unei fetițe care a murit după puțin timp, ARABELLA.

Doi ani mai târziu, pe 27 noiembrie 1957, JACQUELINE a dus-o pe lume pe CAROLINE. În acea perioadă, ea și JOHN se aflau în campanie pentru realegerea la Senat și au pozat împreună cu fiica lor pentru coperta revistei Life din 21 aprilie 1958. Au călătorit mult în timpul campaniei şi foarte repede staff-ul lui JOHN KENNEDY a început să observe valoarea pe care prezența lui Jac3kie o adăuga acțiunilor electorale pentru Congres. KENNETH O’DONATELLO și-a amintit că mulțimea era “de două ori mai numeroasă” când ea îşi însoțea soțul.

     Pe 3 ianuarie 1960, JOHN F. KENNEDY și-a anunțat candidatura la președinție și și-a lansat campania la nivel național. În primele luni ale anului, JACQUELINE și-a ajutat sotul să organizeze evenimentele electorale, dar la scurt timp a rămas însărcinată și a decis să rămână acasă, în GEORGETOWN.

      În ciuda faptului că nu a participat la întâlniri publice, JACQUELINE era subiectul preferat al presei, mai ales pentru ţinutele sale vestimentare. Admirată pentru stilul ei personal, prezentată frecvent în revistele pentru femei alături de vedete de film, JACKIE a fost numită una dintre cele 12 femei cele mai bine îmbrăcate din lume. Pe de altă parte, preferința sa pentru designerii francezi și cheltuielile pentru garderobă ei i-au adus şi comentarii negative.

      Pe 13 iulie, la Convenția Națională Democrată din LOS ANGELES din 1960, Partidul Democrat l-a nominalizat pe JOHN KENNEDY pentru funcţia de președinte al STATELOR UNITE. JACQUELINE nu a participat la eveniment din cauza sarcinii avansate, dar a urmărit live dezbaterea din 26 septembrie 1960, prima dezbatere prezidențială televizată a națiunii, desfăşurată între soțul ei și candidatul republican RICHARD NIXON, vicepreședintele în funcţie.

    Pe 8 noiembrie 1960, J.F.K. l-a învins pe NIXON în alegerile prezidențiale din S.U.A. Două săptămâni mai târziu, pe 25 noiembrie, JACQUELINE a adus pe lume primul fiu al cuplului, pe JOHN F. KENNEDY Jr. A petrecut două săptămâni de recuperare în spital, iar în acest timp presa a oferit publicului multe amănunte detalii despre bebeluş şi celebra lui mămică.

   Președintele a fost învestit pe 20 ianuarie 1961, iar discuțiile publice despre alegerile de modă ale lui JACKIE au continuat în toată perioada cât s-a aflat la Casa Albă, devenind treptat un trend-setter, și angajându-l pentru un timp pe designerul american OLEG CASSINI pentru a-i crea garderoba. Tot ea a fost cea dintâi primă doamnă care şi-a angajat un secretar de presă, pe PAMELA TURNURE, și a gestionat cu multă atenție contactul cu mass-media.

    Deși a afirmat că prioritatea sa era să aibă grijă de președinte și de copii, și-a dedicat mult timp pentru sprijinirea artelor și promovarea istoriei americane. Restaurarea Casei Albe a fost unul dintre obiectivele mandatului de Primă Doamnă, dar a susținut şi cauze umanitare și a contribuit la înființarea Fundației Naționale pentru Arte.

De-a lungul președinției soțului său, JACKIE a făcut numeroase vizite, singură sau cu șeful statului, mai multe decât oricare dintre predecesoarele sale. Înainte de prima vizită oficială a cuplului prezidenţial în FRANȚA, în 1961, o televiziune a înregistrat un interviu în limba franceză cu Prima Doamnă pe peluza Casei Albe. Apariția a impresionat mult publicul francez datorită limbii vorbite fluent, dar şi cunoaşterii aprofundate a istoriei FRANŢEI. La încheierea călătoriei la PARIS, revista Time era atât de încântată de JACKIE încât a scris despre preşedintele american: “În vizită a fost și acel om care a însoţit-o” și chiar J.F.K. a glumit: “Eu sunt cel care a însoțit-o pe JACQUELINE KENNEDY la PARIS. Şi mi-a plăcut!”

sursa:Genovica Parvu

&&&

 

💕Povestea de dragoste dintre LEOPOLDINA BĂLĂNUŢĂ şi MITICĂ POPESCU nu are ingredientele cu care ne-am obişnuit până acum, adică pasiune, certuri şi reîntoarceri furtunoase....    

  Dimpotrivă, istoria acestor doi oameni s-a bazat pe o iubire caldă şi pe o camaraderie cum rar s-au întâlnit....

     Este un subiect care l-a răscolit pe MITICĂ POPESCU, tocmai pentru ca nimeni nu i-a mai cerut să cotrobăie în cufărul cu amintiri. Nu i-a fost uşor să îşi adune gândurile şi a avut nevoie să tragă cu sete din ţigara, pentru a-şi limpezi sufletul.....

„Eram actor la Teatrul din PIATRA-NEAMŢ când am fost anunţat că s-a eliberat un loc la Teatrul Mic din BUCUREŞTI. Era în anul 1973, iar eu încă îmi căutam drumul, chiar dacă aveam 37 de ani.” 

     Destinul a vrut ca actorul să fie distribuit alături de LEOPOLDINA BĂLĂNUŢĂ în spectacolele „DUPĂ CĂDERE" şi „STÂLPII SOCIETĂŢII ”. În scurt timp, MITICĂ POPESCU a fost cooptat în grupul de prieteni ai LEOPOLDINEI, din care făceau parte ILEANA DUNAREANU sau MIHAI DOGARU, fostul soţ al DANEI DOGARU. 

      Cum era şi normal, în primul an, intre POLDI şi MITICĂ a existat doar o amiciţie, având în vedere că mergeau împreună în turnee, unde s-au cunoscut mai bine. Până în acest punct, nu au fost efluviuni sentimentale, ci doar discuţii despre oameni, întâmplări cotidiane sau cariera.  

    💕 Încet-încet, în sufletele celor doi actori se strecura timid iubirea, o iubire târzie care venea să răsplătească puterea răbdării singurătăţii.....

„Ne făcea plăcere să ne întâlnim doar noi doi, fără prieteni, şi stăteam ore întregi într-un restaurant până la ora închiderii. Fără declaraţii banale, pompoase, am simţit amândoi că suntem făcuţi unul pentru celălalt. Am realizat că o iubesc pe POLDI atunci când a trebuit să fie internată timp de o lună şi jumătate la FUNDENI, din cauza unei peritonite....😢

 O vizitam în fiecare zi, îi duceam de mâncare şi stăteam cât mai mult posibil lângă ea. Şi acum îmi mai aduc aminte că m-a rugat să-i fac rost de o casetă cu DEMIS ROUSSOS. I-am îndeplinit dorinţa şi m-am bucurat de bucuria ei.”

    După externare, LEOPOLDINA i-a cerut lui MITICĂ să se mute împreună. Colegii ştiau că ei trăiesc o poveste de dragoste, însă nimeni nu le-a cerut amănunte, deoarece POLDI şi MITICĂ erau doi oameni deosebit de discreţi în ceea ce priveşte viaţa lor particulară. 

    S-au căsătorit la trei luni după cutremurul din martie 1977. Ca o ironie a sorţii, în ziua cununiei, pe 2 iunie, MITICĂ POPESCU a trebuit să fie prezent la spectacolul „CÂNTAREA ROMÂNIEI ”. 

Viitoarea soţie l-a aşteptat două ore la Starea Civilă din PIAŢA AMZEI, alături de un unchi şi doi colegi. Într-un final, actorul a venit transpirat, dar fericit că îşi îndeplineşte visul...În acelaşi an, la FOCŞANI, şi-au petrecut Revelionul la casa părinţilor LEOPOLDINEI. Tatăl actriţei, preot, i-a cununat religios în acea noapte... MITICĂ POPESCU avea 40 de ani, iar LEOPOLDINA BĂLĂNUŢA, 42 de ani....

Se pare că timpul nu a vrut să ţină cu aceşti oameni a căror dragoste a fost pe cât de puternică, pe atât de discretă..... 

Din nefericire, LEOPOLDINA BĂLĂNUŢA era o fire bolnăvicioasă.....inainte de a-l cunoaşte pe MITICA POPESCU, regretata actriţa suferise şase operaţii.... De altfel, cei doi s-au căsătorit atât de târziu, deoarece marea doamna a teatrului românesc a ezitat să facă acest pas, spunându-i lui MITICĂ: „Nu are rost să te înhami la o căruţă stricată”. 

    În acea perioadă, LEOPOLDINA făcea parte din distribuţia piesei „BATISTA PE DUNĂRE ”. Dramatismul destinului a făcut să fie internată cu diagnosticul ocluzie intestinală.... 😢Aflat lângă iubita sa în timp ce era transportata spre sala de operaţie, MITICĂ POPESCU a fost zguduit de cuvintele triste ale soţiei sale: 

„Tu ştii că ar fi trebuit să fiu la spectacol. Ei bine, Dumnezeu a vrut ca acum să merg la un alt spectacol, mult prea dureros pentru mine”..... 

Finalul acestei poveşti de iubire este cutremurător şi ne duce cu gândul la efemeritatea fiinţei umane....😢💕

Pe 14 octombrie 1998, cei doi soţi au urmărit meciul de fotbal UNGARIA - ROMÂNIA şi s-au enervat cumplit când spectatorii maghiari au fluierat imnul de stat al ROMÂNIEI.... 

După încheierea partidei, într-o efuziune sufletească, LEOPOLDINA i-a mărturisit actorului: „Te iubesc atât de mult, încât aş vrea să mori înaintea mea”. 

     LEOPOLDINA ar fi vrut să-i supravietuieasca, pentru a fi ea cea care să jelească. După care LEOPOLDINA i-a cerut ceva de mâncare şi apoi şi-a aprins o ţigară..... La scurt timp a acuzat dureri stomacale foarte mari.... La miezul nopţii, MITICĂ POPESCU îşi transportă soţia la Spitalul de Urgenţă. Imediat, medicii i-au făcut o ecografie, iar după paloarea feţei lor actorul şi-a dat seama că soţia să se afla într-o stare foarte gravă....😢

     Chiar în acea noapte, LEOPOLDINA BĂLĂNUŢĂ a fost operată, pentru ca în dimineaţa zilei de 14 octombrie, la ora 7:00, marea actriţa a murit.....😢

Ultima conversaţie, MITICĂ POPESCU şi LEOPOLDINA BĂLĂNUŢĂ au avut-o despre ochelarii şi verigheta actriţei.

 Tocmai de aceea, MITICĂ POPESCU a considerat ca aceste două obiecte trebuie să o însoţească în mormânt.....

    Deoarece LEOPOLDINA a debutat la Teatrul Mic cu piesa „PRIMA ÎNTÂLNIRE ”, colegii au ţinut ca sicriul să fie depus pe scenă, într-un semn de respect faţă de memoria lui POLDI. 

Când trupul neînsufleţit a fost scos de pe scena pe care a slujit-o cu sfinţenie, lumea s-a ridicat în picioare şi a început să aplaude. 

    Pe CALEA VICTORIEI, o ţigancă, de la care actriţa obişnuia să cumpere flori, a aruncat un braţ de trandafiri, un gest emoţionant din partea unui om simplu care cu siguranţă nu a trecut pragul teatrului. 

De asemenea, pe tot traseul până la cimitir, oamenii se opreau, bărbaţii îşi scoteau pălăriile şi aplaudau. 

Pentru ca Patriarhul TEOCTIST nu a putut fi prezent la ceremonia funerară, şi-a cerut scuze şi a trimis să oficieze slujba pe unul dintre vicarii săi.

     MITICĂ POPESCU şi LEOPOLDINA BĂLĂNUŢĂ  nu s-au căsătorit în biserica pentru că le-a fost jena să mai facă pe tinerii însuratei. El avea 40 de ani, iar ea, 42. 

Au acceptat să-i cunune tatăl LEOPOLDINEI, chiar în casa în care a copilărit actriţă. 

„Ne-a fost jenă de vârsta noastră. 

Pentru dragoste nu contează vârsta, dovada că am stat împreună 25 de ani, dar lumea te mai judecă. 

M-am înţeles foarte bine cu LEOPOLDINA. 

Eu făceam piaţa, iar ea gătea. 

Ei îi plăcea să pescuiască, mie nu. 

Dar am mers în Delta zece ani. 

Nu avem copii, pentru ca ea nu putea să rămână însărcinată. 

Plus că, nouă, actorilor, ne este foarte greu să creştem şi o floare, la programul pe care-l avem."

CONSIDERAȚIE ȘI RESPECT!

$$$

 

DOI OAMENI FRUMOȘI ȘI-O SUPERBĂ POVESTE DE DRAGOSTE....

    💕  VANESSA REDGRAVE și FRANCO NERO 

    Poveste de dragoste a început în 1967, cu o pauză de 15 ani. S-au căsătorit pe 31 decembrie 2006.

      ”Când redescoperi dragostea, sentimentul este și mai puternic. Nu mai este ceva fizic, este ceva adânc”, a spus NERO într-un interviu. Iar VANESSA REDGRAVE l-a completat: "Când renaște vechea flacără, nu mai ești nerăbdător să transformi pe cineva în ceea ce nu este. Îl iubești doar pentru ceea ce este”.

    La 88 de ani, VANESSA REDGRAVE e bine și prezentă în viața publică: fiica ei, JOELY RICHARDSON, a postat recent un clip tandru în care o vedem în grădină, zâmbitoare, salutând cu un simplu „HELLO!”.

    Alături de FRANCO NERO (83), partenerul ei de o viață, continuă să joace — cei doi apar împreună în filmul "THE ESTATE", regizat de fiul lor, CARLO GABRIEL NERO, care a obținut distribuție internațională în 2025.

     Actorul italian lucrează și la o nouă producție europeană, ROMA ELASTICA, și spune într-un interviu recent că va rămâne în cinema „atâta timp cât pasiunea mă ține”.

    FRANCO i-a fost sprijin în marea durere a pierderii NATASHEI,în 2009, fiica ei căsătorita cu LIAM NEESON...😢

sursa:Catchy

         CONSIDERAȚIE,RESPECT!

&&&

 

asta numesc eu atitudine :) 

⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️GINA LOLLOBRIGIDA....

      LA LOLLO, actrița care a întruchipat încrederea și renașterea ITALIEI de după război.....

      -Născută la SUBIACO, fiică de tâmplar, a studiat artele la ROMA și, la nici douăzeci de ani, s-a clasat pe podiumul Miss ITALIA 1947, într-o generație care avea să dea lumii nume precum LUCIA BOSÈ și SILVANA MANGANO. ITALIA descoperea o nouă feminitate – mândră, lucidă, lipsită de supunere.

      -Consacrarea a venit în 1953 cu" PANE, AMORE E FANTASIA", filmul lui LUIGI COMENCINI în care LOLLOBRIGIDA a jucat o tânără independentă, directă, imposibil de redus la rolul de decor. A devenit La Bersagliera, arhetipul femeii italiene moderne.

    -HOLLYWOODUL a încercat s-o cucerească. HOWARD HUGHES i-a oferit un contract, i-a trimis trandafiri, scrisori și un avion privat. Ea a refuzat. „Mi-a oferit totul, în afară de respect”, a spus mai târziu. A rămas în EUROPA, unde și-a construit o carieră sub semnul libertății.

    -A jucat cu HUMPHREY BOGART în" BEAT THE DEVIL", cu YUL BRYNNER în "SOLOMON AND SHEBA", cu ROCK HUDSON în "COME SEPTEMBER". Presa a vorbit ani la rând despre rivalitatea ei cu SOPHIA LOREN. GINA a taxat-o subtil: „Suntem femei diferite. Eu am vrut doar să fiu artistă.”

     -În anii ’70, și-a luat aparatul de fotografiat și a pornit într-o altă aventură. I-a luat un interviu lui FIDEL CASTRO la HAVANA și i-a fotografiat pe PAUL NEWMAN, AUDREY HEPBURN și HENRY KISSINGER. „Viața e mai interesantă din spatele camerei”, spunea într-un interviu pentru VANITY FAIR.

    -A iubit, a fost trădată, a suferit, dar nu s-a resemnat. S-a retras treptat din cinema, a sculptat, a expus, a donat milioane pentru cercetarea medicală. „M-au invidiat pentru frumusețe, dar frumusețea nu te apără. Te apără doar curajul.”

     -A murit la ROMA, la 95 de ani, în ianuarie 2023. A rămas în urmă imaginea unei femei care, într-o lume făcută să o cucerească, a avut curajul să nu se lase cucerită.

   sursa text:Catchy

 CONSIDERAȚIE,RESPECT!

$$$

 SPORTIVI DE LEGENDĂ.....

⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️🇷🇴 ECATERINA SZABO....

Supranumita “PĂPUȘA DE LA LOS ANGELES ”, a devenit prima sportivă din istoria țării cu patru medalii de aur 🥇câștigate la aceeași ediție a Jocurilor Olimpice.

   -S-a născut pe 22 ianuarie 1967, în comuna ZAGON, județul COVASNA.

A început gimnastica la 6 ani.

     -În 1980, la Campionatele Europene de juniori, ECATERINA SZABÓ a câștigat patru medalii de aur🥇: la individual compus, sărituri, bârnă și sol, iar doi ani mai târziu a obținut aurul la sărituri și sol, respectiv argint la paralele.

     -KATI, așa cum era numită de colege, a avut momentul de maximă glorie al carierei sale, la Jocurile Olimpice de la LOS ANGELES 1984, unde a câștigat 5 medalii: patru de aur🥇 (aur în toate finalele în care s-a calificat, sărituri, sol și bârnă, plus titlul olimpic pe echipe) și una de argint🥈 la individual compus.

     -Are nu mai puțin de 9 medalii la Campionatele Mondiale, dintre care două de aur🥇, cinci de argint 🥈și două de bronz🥉: 1983 (Budapesta), 1985 (Montreal) și 1987 (Rotterdam).

     -La Campionatele Europene, a obținut un total de două medalii de aur🥇, două de argint🥈 și una de bronz🥉.

     -ECATERINA SZABÓ și-a încheiat cariera sportivă după Campionatul Mondial de la Rotterdam din 1987, de unde s-a întors cu bronzul🥉 la bârnă, și titlul mondial pe echipe🥇.

    -A urmat cursurile Facultății de Educație Fizică și Sport din București și a devenit antrenoare la DEVA.

     -În 1992 se mută în Chamalières (Franța), unde a antrenat mai mulți ani. 

SZABÓ a renunțat între timp și la cariera de antrenor, în 2009, din cauza problemelor de coloană, care se datorează traumatismelor severe suferite în perioada cât aceasta a fost sportivă.

    -A primit titlul de Maestru Emerit al Sportului.

     -În 2000 i-a fost conferit Ordinul național “Pentru Merit” în grad de cavaler, și a fost inclusă în galeria celor mai bune gimnaste din istorie - International Gymnastics Hall of Fame.

     -În 2021, în semn de prețuire pentru întreaga activitate, i s-a acordat titlul de “Cetățean de Onoare” al municipiului DEVA.

     MULTUMIRI,CONSIDERAȚIE,RESPECT!

$$$

 

VA MAI AMINTIȚI?

⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️

      În 1972, la „BULANDRA ”, RODICA TAPALAGĂ o joacă pe celebra coana JOIŢICA sau ZOE TRAHANACHE în spectacolul memorabil - „O SCRISOARE PIERDUTĂ ”, în regia lui LIVIU CIULEI.       

   - Parteneri au fost: TOMA CARAGIU (TIPĂTESCU), PETRE GHEORGHIU (TRAHANACHE), OCTAVIAN COTESCU (CAŢAVENCU), AUREL CIORANU (CETĂŢEANUL TURMENTAT), ŞTEFAN BĂNICĂ SR. (GHIŢĂ), DEM RĂDULESCU (FARFURIDI), MIRCEA DIACONU (BRÂNZOVENESCU) şi…LIVIU CIULEI (DANDANACHE). Din această versiune s-au filmat multe fragmente care au fost difuzate la Televiziunea Română.

Spectacolul a fost un real succes iar RODICA TAPALAGĂ şi TOMA CARAGIU au format un cuplu extraordinar.

      😢Din păcate, după cinci ani de reprezentaţii cu casa închisă, piesa s-a întrerupt, datorită dipariţiei tragice a lui TOMA CARAGIU la cutremurul din 4 martie 1977......

Fragment dintr-un interviu, acordat EUGENIEI VODĂ în noiembrie 1996, în cadrul emisiunii TV `PLANETA CINEMA ”...

EUGENIA VODĂ: Câte ZOE aţi văzut până în momentul în care aţi jucat-o pe ZOE?

RODICA TAPALAGĂ: Am văzut-o pe ELVIRA GODEANU, într-un spectacol mare semnat de SICĂ ALEXANDRESCU, ca regizor. 

Apoi pe CARMEN STĂNESCU, tot în aceeaşi regie. După ce am jucat eu rolul, am văzut-o pe MARIANA MIHUŢ, tot în versiunea în care am jucat eu, adică sub semnătura lui CIULEI. 

EUGENIA VODĂ: Îmi spuneaţi, într-un interviu, că interlocutorul te creează. 

În ce măsură credeţi că TIPĂTESCU o creează pe ZOE?

RODICA TAPALAGĂ: În măsura care o iubeşte.

EUGENIA VODĂ: Ce simţeaţi că vă cere TOMA CARAGIU?

RODICA TAPALAGĂ: Îmi cerea să fiu ZOE, adică să-l iubesc, să mă simt iubită, să mă simt femeia vieţii lui.

EUGENIA VODĂ: Cu alt TIPĂTESCU şi ZOE ar fi arătat complet altfel.

RODICA TAPALAGĂ: Da, fără discuţie. Aşa a şi fost. După ce s-a prăpădit TOMA, a intrat VICTOR REBENGIUC, un alt foarte mare actor. LIVIU, ca un foarte mare regizor ce era, a simţit că trebuie o altă ZOE

EUGENIA VODĂ: Când s-a schimbat TIPĂTESCU, s-a schimbat şi ZOE. 

E interesant.

RODICA TAPALAGĂ: Da, e foarte interesant. Asta dovedeşte o foarte mare subtilitate.

„În <<O SCRISOARE PIERDUTĂ>> o să simţiţi Zeul Teatrului, pe LIVIU CIULEI... Spectacolul imprimat în 1982 a avut de fapt premiera în 1972. Atunci, TIPĂTESCU era jucat de TOMA Caragiu, iar ZOE de RODICA TAPALAGĂ. 

    😢A venit nenorocirea din 77, TOMA s-a prăpădit, iar doamna RODICA a plecat la Mic şi cred că nici nu a vrut să joace fără TOMA. Aşa i-am înlocuit, eu şi VICTOR ” 

- Mariana Mihuţ.

         CONSIDERAȚIE,RESPECT!

$$_

 De ce se construiau drumuri din lemn în vechime: Secretul potecii Corlea, veche de două milenii

Antica potecă Corlea, situată în comitatul Longford, este un loc uimitor și o mândrie istorică a Irlandei. A fost descoperită în anul 1984, la o adâncime de aproximativ doi metri sub un strat de turbă, în apropierea satului irlandez Keenagh. Săpăturile arheologice, desfășurate timp de mai mulți ani sub îndrumarea profesorului Barry Raftery de la Universitatea din Dublin, au arătat că aceasta este unul dintre cele mai lungi și mai late drumuri din lemn ale Epocii Fierului, construite de celți. Poteca avea o lungime de aproape un kilometru și o lățime suficientă pentru a permite trecerea unei care.

De ce se construiau drumuri din lemn în nordul Irlandei în Antichitate

Originea acestor drumuri din lemn în Irlanda se pierde în negura Epocii Fierului, aproximativ în mileniul al III-lea î.Hr., când primii coloniști au început să se stabilească pe aceste meleaguri. În acele vremuri îndepărtate, o mare parte a Europei de nord-vest – în special Irlanda și Marea Britanie – era acoperită de lacuri puțin adânci, mlaștini și turbării, formate cu circa zece mii de ani în urmă, în urma topirii ghețarilor.

Drenajul deficitar și acumularea resturilor vegetale în descompunere, rămase din perioada glaciară, au dus la formarea unui strat gros și apos de turbă, acoperit de mușchi, care făcea aceste locuri aproape imposibil de străbătut. Pentru a traversa zonele mlăștinoase, oamenii au început să construiască poteci din lemn ridicate deasupra solului. Inițial, acestea serveau doar pentru deplasarea pe jos, dar odată cu apariția carelor și a trăsurilor în Evul Mediu, drumurile au devenit mai late și mai rezistente.

Fiind construite din lemn, aceste drumuri se deteriorau rapid, afundându-se în mlaștină. Totuși, mediul anaerob și lipsa oxigenului le-au permis să se păstreze aproape intacte vreme de milenii, fără a putrezi sau a se descompune.

Poteca Corlea – una dintre cele mai bine conservate căi din lemn din Irlanda

De-a lungul timpului, în urma săpăturilor arheologice din Irlanda au fost descoperite mai multe drumuri din lemn datând din Epoca Fierului. Cea mai bine conservată dintre ele este poteca Corlea, găsită în 1985 în timpul extragerii turbei din comitatul Longford, nu departe de râul Shannon.

Deși astăzi această regiune pare o întindere pustie, folosită pentru exploatarea turbei, în vremurile străvechi ea era acoperită de mlaștini adânci, nisipuri mișcătoare și covoare dense de mușchi. În jurul acestor terenuri mlăștinoase se formau mici insule de uscat, acoperite de păduri dese de mesteceni și arini, iar pe înălțimi creșteau stejari și frasini.

Poteca Corlea, realizată din scânduri de stejar, a fost descoperită la o adâncime de aproximativ doi metri și s-a păstrat într-o stare remarcabil de bună. Era o construcție complexă pentru epoca sa, întinzându-se pe o lungime de aproape un kilometru și având o lățime de aproximativ trei metri și jumătate – suficientă pentru a permite trecerea unei care.

Nu știm cu certitudine de ce a fost construită poteca Corlea. Istoricii sunt, în general, de acord că făcea parte dintr-o rută esențială a Irlandei antice, menită să permită trecerea vehiculelor cu roți. Este posibil să fi fost o cale ceremonială, care lega dealul Uisneach – unul dintre centrele sacre ale ritualurilor celtice – de reședința regală Rathcroghan. Unii specialiști presupun că drumul nu era menit să traverseze mlaștina, ci mai curând să conducă spre adâncurile ei. Oamenii ar fi putut coborî acolo pentru a îndeplini ceremonii sau ritualuri cu o semnificație aparte.

Poteca Corlea era alcătuită din scânduri de stejar, lungi de trei până la trei metri și jumătate și groase de aproximativ cincisprezece centimetri, așezate pe traverse masive de mesteacăn. Construcția acestei căi a necesitat cel puțin trei sute de stejari maturi și un număr similar de mesteceni. Analiza inelelor anuale ale lemnului a arătat că arborii au fost tăiați la sfârșitul anului 148 sau la începutul anului 147 î.Hr.

Soarta potecii Corlea după descoperirea ei

Astăzi, poteca Corlea este considerată una dintre cele mai ample și mai bine conservate căi din lemn descoperite în Europa. Conform specialiștilor, a fost construită folosind doar unelte rudimentare, specifice epocii, și a rămas funcțională pentru o perioadă scurtă – probabil nu mai mult de un deceniu – înainte de a se scufunda treptat în mlaștină.

După redescoperirea sa, s-a hotărât ca această remarcabilă relicvă arheologică să rămână în locul original. În apropierea sa a fost amenajat Centrul Turistic „Corlea Trackway”, unde s-a reconstituit chiar și o porțiune de turbărie autentică. Astfel, vizitatorii pot urma traseul antic, parcurs cândva de oamenii Epocii Fierului, bucurându-se de peisajul natural al mlaștinilor din Longford, printre mușchi și iarbă de rugină. Totodată, au fost realizate lucrări de conservare a mediului înconjurător, pentru a menține umiditatea necesară și a proteja lemnul antic.

O parte din potecă a fost excavată, iar ceea ce a uimit arheologii a fost starea excepțională a scândurilor, care păreau aproape intacte. Totuși, acestea trebuiau tratate imediat pentru a preveni deformarea, micșorarea sau crăparea cauzate de uscarea rapidă. Procesul de conservare a fost unul laborios: scândurile au fost transportate în orașul englez Portsmouth, unde au fost supuse unei uscări prin sublimare. Întregul procedeu a durat aproximativ doi ani și jumătate.

După finalizarea lucrărilor, un fragment de optsprezece metri din drumul de lemn a fost amplasat în interiorul centrului turistic, într-o sală special proiectată pentru conservarea sa, unde temperatura și umiditatea sunt atent controlate. Tot acolo a fost deschisă o mică expoziție dedicată semnificației potecii Corlea.

În timpul săpăturilor au fost descoperite numeroase artefacte antice, care oferă o imagine asupra vieții oamenilor din acea regiune în Epoca Fierului. O parte dintre acestea pot fi admirate în expoziția centrului, alături de fragmentele drumului de lemn original.

❗️ Materialul are caracter informativ și popular-științific. Unele detalii tehnice se bazează pe surse disponibile public și pot fi revizuite în urma cercetărilor viitoare.