vineri, 1 august 2025

$$$

 "Dragă soţule,

îţi scriu această scrisoare ca să îţi zic că te las pentru ceva mai bun.

Am fost o bună nevastă pentru tine în ultimii şapte ani, şi nu trebuie să îţi demonstrez asta. Aceste ultime două săptămâni au fost un infern; şeful tău azi m-a sunat să îmi spună că ţi-ai dat demisia şi se pare că e ultima ta „bravură”.

Săptămâna trecută te-ai întors acasă şi nu ţi-ai dat seama că m-am tuns şi mi-am făcut unghiile, că am gătit mâncarea ta preferată şi că aveam pe mine o nouă marca de lenjerie intimă. Te-ai întors acasă, ai mâncat în două minute şi te-ai dus imediat la culcare după ce ai văzut meciul.

Nu îmi mai spui că mă iubeşti, nu mă mai atingi… nu ştiu dacă faci mişto de mine, dacă nu mă mai iubeşti, dar orice ar fi, eu te las.

Noroc bun!

Semnat: Nevastă-ta.

P.S.

Dacă ai vrea să mă cauţi, să nu o faci.

Eu şi frate-tău ne-am mutat la iași şi trăim împreună”


Soţul răspunde:

,,Dragă nevastă, nimic nu mi-a completat mai bine ziua de azi, decât faptul ca am citit scrisoarea ta.

E adevărat că am fost căsătoriţi şapte ani, dar nu ai fost nici pe aproape de a te comporta ca o bună nevastă.

E aşa de rău între noi, încât împreună nu se mai poate.

Mi-am dat seama că te-ai tuns săptămâna trecută, dar primul lucru la care m-am gândit a fost:

„zici ca e bărbat”.

Mama m-a învăţat să nu zic nimic, dacă nu am ceva drăguţ de zis.

Ai gătit mâncarea mea preferată, dar cred că m-ai încurcat cu frate-meu, pentru ca eu nu mai mănânc carne de porc de zece ani.

M-am culcat când am văzut lenjeria ta nouă, pentru că avea încă eticheta cu preţul pe ea, 490 de lei.

Am sperat să fie doar o coincidenţă cu faptul că în acea zi frate-meu mi-a cerut 500 de lei împrumut.

Cu toate acestea simţeam că te iubesc şi speram să ieşim din criza asta.

Aşa că, atunci când am aflat că am câştigat 10 milioane de € la loto, mi-am dat demisia şi am cumpărat 2 bilete pentru Bora-Bora. Dar când m-am întors acasă erai deja plecată. Cred că totul se întâmplă cu un anume motiv.

Sper că viaţa să îţi fie plină de tot ce ţi-ai dorit vreodată. Avocatul mi-a spus, că din cauza scrisorii pe care mi-ai lăsat-o nu vei avea nici un leu de la mine.

Ai grijă de tine!


Semnat:

Bogat rău de tot… şi liber!

P.S.. Nu ştiu dacă ţi-am zis vreodată, dar fratele meu înainte se numea Maria, nu Marian.

Sper că asta nu e o problemă pentru tine."

$$$

 NU CRITICA


De vrei ca nu cumva

Să îndepărtezi pe cineva

Din viața ta

Pe partenerul tău sau partenera ta

Nu critica .

Căci relația, pe care voi, o veți avea

Se va usca

Va înceta

Căci stresul, pe care el sau ea îl vor avea

Va fi atât și atât de mare

Încât, orice va legat cândva

Nu va mai conta

Și vă v-a îndepărta .

S-au el s-au ea

Cu siguranță, vor pleca

Sătui de critica, din partea ta

Doar liniștea, ei o vor căuta.

Păstreză-n tine vorba ta

Afară, nu o da

Chiar dacă, te vei enerva

Căci, vorba ta

Mai tare, decât orice lamă va tăia.

Durerea sa, va fi, mult mai atroce 

Decât orice durere, pe care tu, o vei avea

În viața ta

Va fi.....feroce

Și niciodată tu, nu o vei uita

Căci sufletul și inima ta

Te vor durea.

Și așa ceva

O viață întreagă, oricât de mult vei vrea

Nu se va vindeca

Indiferent, de tratamentul pe care tu, ți-l vei administra.

Dacă cumva

Vei citi ceva

Ce nu îți va plăcea 

Stai în banca ta

Nu e treaba ta

Nu critica

Nu are nimenea, nevoie, de părerea ta.

Doar liniștea,a ta, ți-o vei tulbura

Că s-ar putea, să dai peste cineva

Ca mine

Sau orișicine 

Care, nu va înghiți critica ta

Și nici, nu o va digera

Ba chiar, va fi puțin nebun

Și o să-ți tragă el un tun 

De înjurături ,de mamă și de tată

Și de tot neamul tău

Că ai criticat 

Și nu vei ști, peste cine ai dat.

Dar, vei merita

Că poate așa,

Ai să înțelegi odată și odată 

Cât ai fost de idiot sau de.....idioată

Că te-ai băgat, aiurea undeva

Unde chiar, probabil nu era

Și nici n-a fost vreodată.....treaba ta.

Așa, că ține minte

Și nu critica

Fii cuminte

Mai liniștită, va fi viața ta.


Scriitor 

VALERIU LIUBICI

01.08.2023.

DDA Rezervate.

Constanța-România.

$$$

 📌Alexandru Rogobete, ministrul Sănătății:


"Șeful Centrului de Arși Grav de la Spitalul Floreasca dă dovadă de iresponsabilitate crasă și nepăsare. Aroganța și indolența sunt incompatibile cu demnitatea profesională, indiferent de titlul universitar.


La aproape o săptămână de la debutul unei crize grave în urma cazului cutremurător al Alinei, șeful de secție se află încă în concediu, pe care și l-a prelungit chiar. Fără nici o declarație sau poziție publică (sau privată), fără explicații, fără empatie, nu numai față de pacienți ci inclusiv față de întreaga echipă medicală. 


Nu mai este loc de sugestii sau de politețuri din partea mea: cer public și imperativ demisia imediată a acestui șef de secție! 


Nu mai are ce căuta în fruntea unei structuri medicale atât de sensibile!


A fost nevoie de mobilizare socială, de articole de presă, de strigăte după ajutor pentru ca o pacientă să își găsească tratamentul în afara țării. A fost nevoie de intervenția Inspecției Sanitare de Stat pentru ca pacienții din centru să fie testați pentru Candida Auris. Răspunsul șefului de secție la toate aceste probleme este nul, inexistent. 


Mă simt nevoit să cer scuze public pacienților și familiilor lor pentru comportamentul inacceptabil al unui cadru medical. 


Considerați că răbdarea mea față de nepăsare a ajuns la limită! 


În semn de respect față de medicii care își fac datoria și față de pacienții și aparținătorii care poate trec prin situații similare, am început să lucrăm un set de modificări legislative care implică sancțiuni dure pentru cei care tratează astfel de situații cu neprofesionalism, nepăsare sau indolență."

$¢$

 In memoriam 

        ✨✨✨✨✨✨

         Nathalie Delon


S-a născut pe 1 august 1941, în Oujda, Maroc, cu numele Francine Canovas. A trăit intens, în lumina reflectoarelor, dar și în umbra unui nume greu: Delon.


 ✨ Nathalie Delon n-a fost doar o femeie frumoasă. A fost o prezență enigmatică, un chip grav, o tăcere care spunea mai mult decât orice replică.


✨ A devenit celebră în 1967, odată cu rolul din Le Samouraï, alături de Alain Delon.

A urmat un șir de apariții în filme emblematice ale anilor ’60 și ’70, printre care La Leçon particulière, Barbe Bleue sau Docteur Justice. A îndrăznit, mai târziu, și regia — semnând două filme care i-au purtat sensibilitatea: Ils appellent ça un accident și Sweet Lies.


   ✨A fost, pentru o vreme, soția celui mai dorit bărbat al Franței. Căsătoria cu Alain Delon, începută în 1964, a adus cu ea un fiu — Anthony — și o poveste care n-a murit niciodată pe deplin. Chiar și după divorțul lor, în 1969, între Nathalie și Alain a rămas o tăcere tandră, o legătură care nu s-a rupt.


  ✨S-a stins la Paris, pe 21 ianuarie 2021, în urma unui cancer agresiv.

Fiul ei a anunțat vestea cu o fotografie alb-negru, încărcată de dragoste și dor.


   ✨Nathalie Delon rămâne o figură emblematică a cinematografiei franceze — elegantă, discretă, greu de uitat.

O femeie care a înțeles că în viață și în artă, cel mai puternic e uneori ceea ce nu se spune.


 „A fost o prezență. Un abur frumos în lumină.”

— Alain Delon (despre Nathalie)


Dinu Mary

$$$

 

Două fețe serioase, două buchete de flori împachetate în celofan și două genți grele de vise și reguli. Imaginea aceasta nu e doar despre școală. Este o fereastră spre o altă lume – cea în care elevul nu întreba, ci asculta. Nu comenta, ci executa. Nu visa cu voce tare, ci șoptea în banca a doua, sperând să nu fie chemat la tablă.


Generațiile de altădată purtau uniformă ca pe o armură a disciplinei, iar prima zi de școală era aproape o ceremonie militară. Copiii respectau dascălii cu o solemnitate aproape religioasă. Știau formulele de adresare, păstrau liniștea și mergeau cu mâinile la spate pe coridor. Dar acel respect venea, adesea, nu din admirație, ci dintr-un sentiment de teamă.


Erau elevi care știau poezii pe de rost, dar nu îndrăzneau să întrebe „de ce?”. Care aveau note bune, dar rareori încredere. Care se înclinau în fața învățătoarei, dar nu își cunoșteau propria valoare. Era o educație a rânduielii, dar nu mereu și a bucuriei.


Totuși, acești copii au crescut mari. Unii au devenit profesori mai blânzi, alții părinți mai empatici. Au înțeles, poate târziu, că respectul adevărat nu se naște din frică, ci din încredere. Și că școala nu trebuie să fie doar despre ascultare, ci mai ales despre curajul de a pune întrebări.


Această fotografie nu e o critică. E un memento. Să nu uităm ce-a fost, dar să fim siguri că vrem mai mult pentru copiii de azi. O școală cu reguli, da – dar și cu zâmbete. Cu efort, dar și cu libertate. Cu profesori demni – dar și prieteni.

   - România noastră-

$$$

 👩🏻 PERSONALITĂȚI DE POVESTE…🤓

Una dintre cele mai îndrăgite personaje, care au scris într-un fel unic istoria ţării noastre şi de care ne amintim cu emoţie peste decenii este 👧🏻Măriuca, fetiţa eroină de la Mărăşeşti…😊

În urmă cu mult timp, pe câmpiile de la Mărăşeşti, s-a dat poate cea mai grea, mai îndelungată şi mai eroică bătălie din timpul Primului Război Mondial. Ca o dovadă a recunoştinţei naţionale pentru mii de ostaşi care s-au jertfit în această bătălie, s-a ridicat cel mai mare mausoleu din ţară şi printre cele mai importante din Europa. Acesta adăpostește 5.073 de soldați şi ofițeri în 154 de cripte individuale şi 9 cripte comune de pe 18 culoare.

Tot aici, pe o placa de marmură scrie cu litere de aur numele, vârsta și data la care și-a jertfit viața pentru apărarea țării o fetiţă de numai 12 ani, 👧🏻Măriuca (Maria Ion Zaharia).

👧🏻Măriuca s-a născut la Pădureni în 1905, iar în 1917 locuia cu bunicul ei în satul Haret, unde armata română crease un post de observație. Un soldat transmitea, dintr-un 🌳nuc, poziţiile inamicului, iar un altul raporta ☎️telefonic, ceea ce a determinat trupele inamice să bată în retragere. Însă, la un moment dat, un glonţ rătăcit a răpus soldatul care se afla în pom. Văzând aceasta, fetiţa a luat în grabă locul soldatului, urcând în nuc, deşi telefonistul a încercat să o împiedice, însă 👧🏻Măriuca i-a dat „ordine” să comunice telefonic tot ceea ce observa ea de la post. 👧🏻Măriuca a început apoi să transmită mişcările duşmanului.

După cum se spune în relatarea din revista „Frontul Mărășești” (1917), semnată de Dinu Cluceru, istoricii spun că era pseudonimul unui ofițer care culesese informații de la soldații ce se aflaseră lângă fetiţă, 👧🏻Măriuca i-a răspuns soldatului care încerca să o determine să coboare din pom: „Vreau să fac și eu ceva pentru țară.” 

Ore în şir ea a transmis, din copac, despre poziţiile trupelor germane. Însă, la un moment dat, nemţii au depistat postul de observaţie şi au lovit cu tunurile în acea direcţie. A doua lovitură a fost fatală, iar trupul fetiţei a căzut fără viaţă la pământ. 

Pentru fapta sa eroică, 👧🏻Maria Ion Zaharia a fost îngropată în mausoleul de la Mărășești, fiind una dintre cele mai tinere eroine a României.

Astăzi, în centrul localității găsim un monument ridicat în cinstea 👧🏻Măriucăi Zaharia, creația sculptoriței Zoe Băicoianu. A fost dezvelit în anul 1977. Elementul principal al compoziției îl reprezintă bustul din bronz al eroinei 👧🏻Măriuca Ion Zaharia, acesta fiind așezat pe un piedestal de formă paralelipipedică, din beton placat cu marmură. Întreaga lucrare are înălțimea de 2,60 m. Pe piedestal se află fixată o placă de marmură, cu următoarea inscripție: 

📃„Aici a căzut alături de ostașii români, în luptele pentru apărarea patriei, la frageda vârstă de 12 ani, Maria Ion Zaharia”.

Figura eroică a fetiţei a fost evocată în filmul 📽️”Baladă pentru Măriuca”, în anul 1969, şi în cartea 📖”Povestiri istorice”, a lui Dumitru Almaş.

Astăzi, în satul Pădureni, unde s-a născut eroina, nu mai trăieşte nimeni din familia 👧🏻Măriucăi. Când s-a făcut documentarea pentru scrierea monografiei localităţii, s-a descoperit că nu mai există niciun descendent al lui Ion Zaharia, bunicul fetiţei eroine de la 1917.

$$$

 Florina Cercel: Soțul i-a murit în brațe la 28 ani. Al doilea mariaj, distrus de povara trecutului


1. Florin Cercel cunoaște despărțirea de tată la numai 10 ani și pierderea soțului la o vârstă foarte tânără.

 

 „Parcă îmi aduc aminte că simţeam îngrijorarea mamei mele, a tatălui meu, a surorii mele mai mari. Începuse foametea. Au urmat nişte ani îngrozitori nu numai pentru noi, pentru toată România. Sărăcia a fost îngrozitoare. Iar mult mai târziu am înţeles că de fapt era o prigoană politică. Tata era militar, era extraordinar de frumos şi mama a fost frumoasă, amândoi părinţii mei au fost tare frumoşi şi parcă mi-aduc aminte ceva ciudat că tot timpul, toată lumea spunea „să fugim să fugim că vin ruşii. Am această amintire care acum pare hazlie dar atunci mama mă lua în braţe şi simţeam aşa o căldură şi o protecţie extraordinară”, povestea actrița.


2.) Familia ei s-a refugiat în România din Moldova. La Râmnicu Sărat tatăl a fost arestat.


„Motivul a fost cumplit, absurd: sora-mea a scris pe o foaie de hartie, invatand cu o colega, si ascutindu-si creionul: „Nu vrem conducator pe Stalin“, ca sa vada cat e de ascutit creionul; fetita s-a dus acasa, i-a spus tatalui ei, care era coleg cu tata la fanfara regimentului si de atunci a inceput hartuirea, urmarirea.Tata a fost mutat la Ramnicu Sarat, singur. Tata nu intelegea de ce. Intr-o dimineata la 3 au venit, au batut in usi, in ferestre, ne-au trezit, au perchezitionat toata casa. A fost un moment ingrozitor.


 „Parcă îmi aduc aminte că simţeam îngrijorarea mamei mele, a tatălui meu, a surorii mele mai mari. Începuse foametea. Au urmat nişte ani îngrozitori nu numai pentru noi, pentru toată România. Sărăcia a fost îngrozitoare. Iar mult mai târziu am înţeles că de fapt era o prigoană politică. Tata era militar, era extraordinar de frumos şi mama a fost frumoasă, amândoi părinţii mei au fost tare frumoşi şi parcă mi-aduc aminte ceva ciudat că tot timpul, toată lumea spunea „să fugim să fugim că vin ruşii. Am această amintire care acum pare hazlie dar atunci mama mă lua în braţe şi simţeam aşa o căldură şi o protecţie extraordinară”, povestea actrița.


Familia ei s-a refugiat în România din Moldova. La Râmnicu Sărat tatăl a fost arestat.

„Motivul a fost cumplit, absurd: sora-mea a scris pe o foaie de hartie, invatand cu o colega, si ascutindu-si creionul: „Nu vrem conducator pe Stalin“, ca sa vada cat e de ascutit creionul; fetita s-a dus acasa, i-a spus tatalui ei, care era coleg cu tata la fanfara regimentului si de atunci a inceput hartuirea, urmarirea.Tata a fost mutat la Ramnicu Sarat, singur. Tata nu intelegea de ce. Intr-o dimineata la 3 au venit, au batut in usi, in ferestre, ne-au trezit, au perchezitionat toata casa. A fost un moment ingrozitor.


Eu eram in clasa a treia, de-abia fusesem facuta pioniera, sora mea era in clasa a saptea, terminase scoala elementara, cum se numea atunci, si trebuia sa se duca la liceu, dar, apoi, nu s-a mai dus… Sunt imagini disparate care imi vin in memorie, dar cel mai tare imi amintesc sentimentul de revolta pe care l-am avut in noaptea aceea, la ora trei, cand l-au luat pe tata. Nu stiam ce inseamna sa te revolti, nu stiam ce inseamna sa ai un nod puternic in suflet… Dupa cateva ceasuri, dupa plans, dupa ce mama s-a asezat cu noi in pat, am simtit nevoia sa o protejez”, a povestit pentru tabu.ro


3.) Actrița a fost căsătorită 7 ani cu un medic


„Iubirea dintre doi oameni e foarte importantă şi e foarte greu de păstrat, de ocrotit, de înţeles, de suportat uneori. E o mare responsabilitate să realizezi că iubeşti şi eşti iubit şi cum să o păstrezi. El a fost cu adevărat cea mai mare iubire a mea, m-a văzut pe stradă şi s-a îndrăgostit de mine. Mi-a făcut o curte de modă veche, chiar şi pentru vremea aceea...


Am primit o scrisoare pe adresa teatrului, o invitaţie în care mi se spunea cu nume şi prenume de data asta: “Sunt doctorul Ioan Perian Liviu, sunt admiratorul care vă trimite flori de atâtea luni, este ziua mea de Sfântul Ioan şi vă rog frumos permiteţi-mi să vă invit la ziua mea.


Am dansat până a doua zi la prânz, nu am mâncat, nu am băut, nu m-a lăsat din braţe, cineva din când în când ne mai dădea un pahar de vin sau un pahar cu apă, nu ştiu cum au trecut orele. Şapte ani mai târziu a murit. În sufletul meu, fericirea mea cu el a fost şi este şi acum unică, probabil că ăsta a fost şi motivul pentru care eu nu am mai fost niciodată după aceea, chiar dacă am iubit, chiar dacă am fost iubită, cea din acei şapte ani cu el. Ăsta a fost destinul”, dezvăluia Florina Cercel în cartea „Poveşti de dragoste ale vedetelor“. Artista va muri de aceeași boală ca soțul ei - cancer la plămâni.


4.) Soțul ei era cu 11 ani mai mare


„Prima mea căsătorie a fost iubirea cea mai completă, cea mai profundă, cea mai totală, şi prin întâlnire, şi prin despărţire... A fost greu. Bărbatul meu a pierit în braţele mele... Atunci mi-a fost foarte, foarte greu, a fost nedrept. Nu am urcat pe scenă vreo nouă luni, mi-a fost frică să mai urc pe scenă, am crezut că va trebui să mă despart şi de teatru. Nu am mai urcat pe scenă acolo, la Timişoara, de atunci, din 9 mai 1972...”, spunea Florina. Actrița avea 28 de ani.


5.) O a doua iubire, eșuată


După ce a rămas văduvă, Florina Cercel s-a transferat la Bucureşti, unde s-a căsătorit a doua oară. „A fost una dintre cele mai nefericite experienţe ale vieţii mele. Este un om foarte inteligent, foarte cultivat, deosebit de frumos, mult prea frumos pentru un bărbat, dar din păcate, extrem de gelos şi extrem de negativist. Am divorţat în 1984, gelozia lui a plecat de la trecutul meu, nimeni nu a suportat comparaţia cu primul soţ”, a dezvăluit cu regret actrița.


Florinei Cercel i-a mai tăiat calea un om de afaceri sârb, însă povestea de dragoste s-a încheiat după opt ani. S-au despărţit după ce fina artistei, s-a băgat între ei: „Recunosc, sunt foarte pretenţioasă. Am avut zeci de curtenitori, dar nu, dacă nu iubesc eu, nu mă pot lăsa iubită”.


6.) Legătura cu Florin Piersic


„Vi s-a întâmplat vreodată să primiți un telefon și cel de la celălalt aparat să vă spună că a plecat din lumea asta o persoană dragă? În dimineață asta, eu am răspuns, cu o strângere de inimă, așa, ca o presimțire. Aud vorbele care mi se spun, dar parcă mintea mea refuză să le înțeleagă, le respinge ca pe o greșeală enormă, de parcă așa ar putea să le anuleze, să dea timpul înapoi și iar înainte, reparând eroarea destinului. Dar nu se întâmplă așa și încep să înțeleg că Florina Cercel, buna și iubita mea parteneră, nu mai este.


 O viață am fost parteneri de teatru. Sub bagheta regizorului Alexandru Tocilescu, pe platoul televiziunii române, în anii din urmă am jucat în «Ultima Haltă spre Paradis». Doamne, ce fericită a fost să fim iar împreună! (...)Sunt prietenii care nu mor niciodată, pe care nici timpul, nici distanțele nu le alterează. Florina Cercel m-a iubit. Ca partener și ca prieten. Și eu pe ea în egală măsură”, a scris Florin Piersic pe Facebook în iulie 2019...


7.) Relații pe care le-a refuzat


„Nimic nu e veşnic, nici sentimentele, gândurile pot fi mai cuprinzătoare decât sentimentele la un moment dat. Eu am fost iubită de familia mea, sunt iubită de sora mea, sunt iubită de câţiva prieteni excepţionali pe care-i am, pe care-i iubesc. În general, iubesc oamenii, în general iubesc viaţa, în general empatizez cu oamenii şi cu suferinţa umană, o-nţeleg, o accept, lupt cu ea, în măsura-n care pot", a spus actrița.


Florina Cercel a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1964, la clasa profesorilor Jules Cazaban, Cornel Todea și Victor Moldovan. A jucat ca actriță pe scenele următoarelor instituții: Teatrul Dramatic de Stat din Galați (1964-1965), Teatrul Național din Timișoara (1965-1973) și Teatrul Național din București (din 1972).


Născută în 1943 a decedat în 2019 în urma unui cancer pulmonar.


A primit Premiul UNITER pentru „cea mai bună interpretare feminină” pentru rolul Vassa Jeleznova din piesa „Vassa Jeleznova”, de Maxim Gorki, regia Ion Cojar, 1990.

Daniel Georgescu

$$$

 Într-o seară rece din 1950, o femeie epuizată, îmbrăcată într-o haină de tabără și încălțată cu bocanci uzați, a intrat în școala de muzică...