$$$

 „Mi-am numărat anii și am constatat că am mai puțin timp de trăit în viitor decât am trăit până acum.

Am mai mult trecut decât viitor.

Mă simt ca un copil care a primit o cutie de bomboane. La început a mâncat generos, dar cand a observat ca mai are doar câteva, a început să le guste încet.

Nu am timp să mă confrunt cu mediocritatea!!

Nu vreau să merg la întâlniri unde defilează ego-urile inflamate.

Nu am timp de conversații interminabile, degeaba discut despre viețile altora care nu fac parte din viața mea.

Nu am timp să gestionez sensibilitățile oamenilor care, în ciuda vârstei cronologice, sunt imaturi.

Nu suport ceea ce fac oamenii care luptă pentru putere.

Oamenii nu discută conținut, ci doar etichete. Timpul meu e prețios să discut despre etichete. Vreau esența, sufletul meu se grăbește...

Nu sunt prea multe bomboane în cutie... 😍

Vreau să trăiesc lângă oameni umani, foarte umani care râd de propriile greșeli, și departe de cei care au devenit complezenți și încrezători în ei înșiși cu triumfurile lor, departe de cei plini de simțul autoimportanței. Vreau sa fiu cu cei care nu fug de responsabilitati. Care protejează demnitatea umană. Cei care aleg să fie de partea adevărului și a onestității.

Singurul lucru care contează este ceea ce face ca viața noastră să merite trăită.

Vreau să mă înconjor de oameni care știu să atingă inima altora.

Oameni care au învățat din loviturile vieții să crească cu bunătate în suflet.

Da... Da... Mă grăbesc... să trăiești cu puterea pe care doar maturitatea o aduce. "

"Timpul prețios al maturității"

Mario de Andrade...

$$$

 Celei care minte

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...

Dar fiindcă azi mi te dai toată,

Am să te iert -

E vechi păcatul

Şi nu eşti prima vinovată!...

În cinstea ta,

Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,

Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,

În pat ţi-am presărat garoafe

Şi maci -

Tot flori însângerate -

Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,

Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt

Trei ramuri verzi de lămâiţă

Şi-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iată,

Bate miezul nopţii...

E ora când amanţii,-alt'dată,

Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată...

Deci vino,

Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,

Înfinge-ţi în priviri Minciuna

Şi-n caldul buzei Adevărul

Şi spune-mi:

Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa

Câţi au murit

Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?...

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...

Dar fiindcă azi mi te dai toată.

Am să te iert -

E vechi păcatul

Şi nu eşti prima vinovată!...

Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,

Nu-ţi cer să-mi spui

Nimic din tot ce-ai spus la alţii,

Ci tot ce n-ai spus nimănui.

Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,

Nu-ţi cer

Nimic din ce poetul palid

Cerşeşte-n veci de veci, stingher,

Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă

Din şirul clipelor la fel,

Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,

În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde

Şi în priviri

Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.

Şi-aşa tăcuţi -

Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori -

Să-ncepem slujba-n miez de noapte

Şi mâine s-o sfârşim în zori!

(~Ion Minulescu~)

$$$

 Inteligența artificială ar putea duce la „un viitor orwellian” dacă legile care ar putea proteja publicul nu sunt implementate cât mai curând, a spus Brad Smith, președintele Microsoft.

Smith a făcut aceste afirmații în cadrul programului Panorama de la BBC, la data de 26 mai, în timpul unui episod concentrat pe posibilele pericole ale inteligenței artificiale (IA) și cursa dintre Statele Unite ale Americii și China pentru dezvoltarea tehnologiei. Avertizarea vine la o lună după ce Uniunea Europeană a dat publicității o versiune a reglementărilor prin care încearcă să stabilească limitele utilizării inteligenței artificiale. Există puține astfel de eforturi în SUA, acolo unde legislația a fost în mare parte centrată pe limitarea reglementărilor și pe promovarea IA în scopuri de securitate națională.

„Îmi amintesc în mod constant de romanul ‘1984’ al lui George Orwell. Povestea fundamentală era despre un guvern care putea să vadă tot ce face toată lumea și putea să asculte tot ce spunea toată lumea mereu. Asta nu s-a întâmplat în anul 1984, însă, dacă nu avem grijă, s-ar putea adeveri în 2024”, a spus Smith.

Cine se apropie cu pași repezi de lumea SF descrisă de George Orwell?

Din nefericire, multe locuri din lume se apropie cu pași repezi de această lume științifico-fantastică descrisă de George Orwell, a mai precizat Smith.

„Recunoașterea facială este un instrument extrem de puternic care poate fi folosit în multe moduri pozitive, însă, dacă vrei să supraveghezi pe toată lumea care trece pe o stradă, dacă vrei să vezi pe toată lumea care își face apariția la un protest, atunci poți folosi inteligența artificială. Tocmai asta vedem în anumite regiuni din lume”, a adăugat președintele Microsoft.

Spre exemplu, China a început deja să folosească tehnologia cu inteligență artificială atât în moduri banale cât și alarmante. Recunoașterea facială este folosită în unele orașe în loc de bilete pentru autobuze sau trenuri. Însă, asta înseamnă și că guvernul are acces la o cantitate imensă de date despre deplasările și interacțiunile cetățenilor săi.

China dorește să dezvolte un sistem numit „O persoană, un dosar”

Grupul IPVM din SUA, care desfășoară cercetări privind etica supravegherii video, a descoperit documente care sugerează existența unor planuri prin care China dorește să dezvolte un sistem numit „O persoană, un dosar”. Programul ar colecta activitățile, relațiile și ideologiile politice ale fiecărui locuitor într-un dosar guvernamental.

Conform documentelor obținute de IPVM, compania Huawei (posibil în colaborare cu Guvernul Chinei) ar fi patentat deja diverse tehnologii care ar putea identifica rasa unei persoane sau care ar putea acționa ca un detector de minciuni fără ca persoana în cauză să fie conectată la vreun fir sau orice fel de aparat. Spre exemplu, tehnologia cu inteligență artificială ar putea detecta schimbări în expresia feței care sunt insesizabile pentru ochiul uman

Tehnologia va avansa foarte rapid și ne va fi foarte dificil să o ajungem din urmă

În schimb, interesul Guvernului federal american pentru inteligența artificială a fost centrat în mare parte pe încurajarea dezvoltării IA în scopuri militare și securitate națională. Acest interes a creat ocazional controverse. Spre exemplu, în 2018, Google a sistat Project Maven, un contract cu Pentagonul care ar fi analizat automat filmări făcute de drone și aeronave militare.

Google a susținut că scopul era doar să semnalizeze obiecte pentru analiză umană. Totuși, criticii s-au temut că tehnologia ar putea fi folosită pentru a ținti automat oameni și locuri pentru atacuri cu drone. Avertizorii de integritate din cadrul Google au dezvăluit proiectul, iar acesta a fost în cele din urmă sistat de companie din cauza presiunii publice și a propriilor angajați, potrivit BBC Panorama.

„Dacă nu implementăm acum legile care vor proteja publicul în viitor, vom vedea că tehnologia va avansa foarte rapid și va fi foarte dificil să o ajungem din urmă”, a mai precizat președintele Microsoft.

$$$

 Mi s-a spus că fericirea este o chestiune de alegere.

Cum să începi de la zero? Iată 10 lucruri pe care trebuie să nu le mai faci dacă vrei să fii fericit.

1. Îngrijorări cu privire la opinia altcuiva. Știu că sună ilogic, pentru că oamenii sunt aceleași animale primitive de turmă care nu doresc să fie expulzați din tribul lor. Cu toate acestea, anxietate excesivă cu privire la opinia altcuiva este o risipă de energie. Nu vei fi niciodată plăcut de toată lumea și, prin urmare, nu ar trebui să îți faci griji cu privire la ce cred alții despre tine.

2. Încercările de a mulțumi pe toată lumea. Dacă nu trăiești în ritmul propriei tobe, tribul tău pur și simplu nu te va putea găsi. Fii cea mai bună versiune a ta și vei începe să-i atragi pe cei care au nevoie să fie acolo.

3. Bârfele. Poți fi 100% sigur că cei cărora le place să bârfească cu tine, pe la spate răspândesc bârfe despre tine. A crede zvonurilor este ca și cum ai paria totul pe un cal pe care nu l-ai văzut niciodată. E naiv.

4. Experiențe. Energia urmează gândurile unei persoane, experiențele ne direcționează timpul și energia către ceea ce nu ne-ar plăcea. Învață să renunți și să ai încredere.

5.Incertitudinea. Când ne luăm prea în serios, ni se pare că toată lumea face asta. Dar există o singură versiune a ta pe această planetă. Fie, posedă-o și nu mai gândi atât de mult. Oamenilor nu le pasă, niciunul nu se uită la tine.

6. Obiceiul de a lua totul la inimă. Adevărul este că cei mai mulți oameni sunt prea concentrați pe propriile lor vieți pentru a vedea ceea ce faci tu. Primul meu șef a spus, „Lumea nu se învârte doar în jurul tău.” În cea mai mare parte, reacțiile oamenilor nu sunt în niciun fel legate de tine, așa că lasă-le.

7. Trecutul. Toți am fost răniți, toți am avut părinți imperfecți, și fiecare dintre noi a trecut prin propriul său iad. Nu i-ai ascultat pe părinți când erai tânăr, așa că de ce le asculți vocea în cap acum? Orice experiență de viață te învață întotdeauna ceva sau te face mai puternic.

8. Cheltuieli pentru lucruri de care nu ai nevoie. Viața simplă îți oferă mai mult spațiu. Iar cu cheltuielile excesive și umplerea casei cu lucruri „necesare”, noi toți o complicăm. În acest caz, mai puțin înseamnă mai mult.

9. Furia. Furia arde o gaură în mâinile omului care se ține de ea. Scapă de ea o dată pentru totdeauna.

10. Controlul. Controlul este o iluzie, pentru că trăim cu toții într-o lume care nu poate fi controlată. Învață să accepți schimbarea și tot ce este nou, altfel rigiditatea opiniilor tale te va face să îmbătrânești rapid. Învață să renunți.

$$$

 Gențiana, floarea de un albastru intens din Munții Carpați, este un simbol al purității alpine. Rară și protejată, crește doar în zone cu aer curat, fiind un indicator natural al unui ecosistem sănătos.

Cu o culoare de un albastru intens, aproape ireal, această floare pare desenată cu cerneală de safir pe pânza verde a muntelui. Nu este doar o simplă podoabă vegetală, ci o prezență vie, subtilă și profundă, care atrage privirea oricui are norocul s-o întâlnească. În contrast cu peisajul aspru al crestelor, gențiana adaugă o notă de fragilitate și eleganță, ca o taină păstrată doar pentru cei care urcă suficient de sus.

Gențiana este, fără îndoială, un simbol al purității alpine. Nu o poți vedea oriunde. Ea crește doar în locuri neatinse, unde aerul este curat, solul este bogat în viață, iar echilibrul ecologic încă dăinuie. Este ca un fel de paznic tăcut al munților, care apare doar acolo unde natura este în deplină armonie cu sine. Tocmai din acest motiv, prezența sa este considerată de specialiști un indicator natural al unui mediu sănătos – un semnal că ecosistemul în care trăiește este viu, respiră, funcționează fără dezechilibre.

Există mai multe specii de gențiană care cresc în Carpați, fiecare cu farmecul și specificul ei. De la Gențiana acaulis, cu florile mari și deschise în formă de pâlnie, până la Gențiana lutea, recunoscută pentru rădăcina ei folosită în medicina tradițională, această floare a fost apreciată de-a lungul timpului nu doar pentru frumusețea sa, ci și pentru proprietățile vindecătoare. Extractele din gențiană au fost utilizate secole de-a rândul pentru stimularea digestiei, întărirea organismului și combaterea unor afecțiuni interne – dovadă a respectului profund față de darurile naturii.

În cultura montană, gențiana are un loc aparte, fiind adesea considerată o floare „a celor inițiați” – a celor care cunosc și respectă muntele. Nu oricine o vede și, cu atât mai puțin, nu oricine o atinge. Este o floare care nu se lasă ruptă, nu se lasă dusă acasă. Fiind protejată prin lege, este interzisă culegerea ei, tocmai pentru a o conserva în forma sa naturală. Și este firesc – o floare atât de rară și valoroasă nu trebuie păstrată într-o vază, ci lăsată acolo unde s-a născut, în bătaia vântului de creastă și sub razele soarelui de august.

Această floare simbolizează nu doar frumusețea sălbatică a Carpaților, ci și fragilitatea lumii naturale în fața invaziei moderne. Acolo unde turismul devine agresiv, unde pășunatul excesiv sau construcțiile se extind necontrolat, gențiana dispare. Ea nu suportă poluarea, nici deranjul constant. De aceea, prezența ei este un barometru al echilibrului. Atât timp cât gențiana mai înflorește în munții noștri, știm că mai există locuri în România unde natura este respectată, unde viața continuă în ritmurile sale firești.

$$$

 În orașul Inuvik din Canada, ziua durează doar 91 de minute în luna decembrie. Aflat în nordul extrem al țării, dincolo de Cercul Polar, Inuvik este cel mai mare oraș din Teritoriile de Nord-Vest și trăiește un fenomen natural spectaculos: lumina soarelui apare pentru mai puțin de două ore într-o zi întreagă.

• Răsărit la prânz, apus înainte de după-amiază

În unele zile din decembrie, soarele răsare abia la ora 12:59 și apune rapid, la 14:30. Totul se petrece într-un decor înghețat, la temperaturi ce pot coborî până la –34°C. Cerul capătă nuanțe pastelate, iar lumina slabă transformă orașul într-un peisaj aproape ireal.

• Un spectacol ceresc unic

Un locuitor al orașului a surprins această zi extrem de scurtă folosind un dronă. A fotografiat același loc pe parcursul celor 91 de minute de lumină și a compus o imagine spectaculoasă care arată clar traiectoria joasă a soarelui pe cer. În fotografia rezultată, soarele pare că „alunecă” razant peste linia orizontului.

• Viață în întuneric, dar nu în monotonie

Chiar dacă iarna aduce întuneric prelungit, localnicii din Inuvik s-au adaptat. Orașul găzduiește festivaluri dedicate nopții polare și folosește culori vii și lumini artificiale pentru a contracara întunericul. Iar când vine vara, lucrurile se inversează: în iunie, soarele nu mai apune deloc, iar orașul trăiește sub lumina continuă a „soarelui de la miezul nopții”.

$$$

 

Ceea ce vedeți în fotografie este probabil cel mai mare monolit artificial de pe Pământ. Are aproximativ 19,60 metri lungime și cântărește 1.650 de tone. Se află în Baalbek, Liban, și există cel puțin din epoca romană, dacă nu chiar mult mai devreme (unii spun că acum 5.000 de ani, dar nu există date certe). Mărimea și greutatea acestui „monstru” îi lasă fără cuvinte pe inginerii timpului nostru. Și se întreabă cum au reușit „colegii” lor de acum mii de ani să construiască și să transporte ceva similar.

Lucrul și mai surprinzător este că acel monolit nu este un caz unic în acea zonă. În apropiere se află așa-numitul „Templu al lui Jupiter”. Partea superioară a templului este cu siguranță romană, nu există nicio îndoială în privința asta. Dar templul roman stă pe o „bază” construită cu pietre gigantice. Acestea sunt 27 de blocuri gigantice de calcar la bază. Trei dintre ele, cântărind fiecare câte 1.000 de tone, sunt cunoscute sub numele de „Thriliton” și sunt un fel de „centură” care înconjoară toate blocurile. Această construcție ne spune că pentru constructori, sculptarea și mutarea blocurilor care cântăresc peste 1.000 de tone nu era deloc prohibitivă. Evident, știau cum să o facă, fără ca acest lucru să creeze probleme majore.

Legendele de la Baalbek, într-un mod alegoric, ne spun că până și oamenii din trecutul îndepărtat știau că în acea zonă se întâmplau lucruri „neobișnuite”. Există multe legende despre Baalbek: conform unor manuscrise arabe foarte vechi, altarul aparținea lui Nimrod, un legendar rege babilonian menționat în Biblie, care după potop a ordonat reconstruirea lui, iar reconstrucția a fost încredințată Giganților. Alte texte antice îl urmăresc până la Cain, care l-a fondat la 133 de ani după crearea omului, și în acest caz sunt menționați și Giganții, care conform tradiției l-au populat. Cain a construit Baalbek pentru a scăpa de furia lui Yahewh.

Este probabil ca vechii locuitori ai acelei zone să fi folosit figuri alegorice precum Cain, Giganții, Yahweh, pentru a descrie lucruri pe care nu le puteau înțelege. Și chiar și astăzi ne chinuim să înțelegem cum este posibil ca ființele umane simple să fi folosit drept „cărămizi” (și nu drept obeliscuri, cum făceau romanii, de exemplu), „monștri” de 1650 de tone. De ce a fost nevoie să facă așa ceva? Cum le-au mutat cu ceară ușoară? Cum le-au sculptat cu atâta precizie?

Mulți oameni cred acum că în diverse zone ale Pământului, inclusiv în bazinul mediteranean, au existat civilizații antice, care probabil au fost șterse de schimbările climatice. Orașul Nan Madol, Marea Piramidă, Gunung Padang, se numără probabil printre ele. Și ne lasă fără suflare. Oare „monoliții colosali” din Baalbek aparțin și ei acestei liste?