$$$

 Numai primăvara

Numai primăvara poate încălzi singurătatea,

Numai primăvara inima iubeşte pe neaşteptate,

Chiar şi activitatea omului se-nviorează

Şi toţi sunt mai încrezuţi în ceea ce visează.

Când primăvara vine sucul vieţii clocoteşte,

Explozie de flori şi verdeaţă în livadă se iveşte,

În desişul pădurii totul triumfă şi se trezeşte,

Se anunţă în văzduh – primăvara soseşte!

Roiuri de albine se aşează frumos pe tulpine,

Prevestind apropierea sezonului mierii cristaline,

Printre plopii deşi soarele încălzeşte pământul 

Şi iarba de printre copaci îşi îmbracă veşmântul.

Doar omătul demult a devenit mici pârâiaşe vii,

Ce se revarsă, la vale, în râurile de lângă câmpii,

Trezind copacii din somnul dulce al pădurii,

Înălţând victorios frumoasa biserică a naturii.

Sosind primăvara, nunţile pe rând se săvârşesc,

De aşa o frumuseţe mare, multe inimi se topesc,

Începe al nunţilor de primăvară festival măreţ,

Pentru a trezi lumea şi a da naştere altor vieţi.

Cu mare drag -Sofia Roșca.

  (Cernăuți -Ucraina)

$$$

 OARE PENTRU CE?

Oare pentru ce, noi, reciproc ne iubim?

Pentru spusele cuvinte, ce fals le rostim?

Sau poate pentru ochii frumoşi, ce ne privesc?

- Nu cred, ochii frumoşi cu adevărat nu iubesc.

Sau poate iubim pentru purtările şi faptele bune,

Ce pentru noi le săvârşesc adesea din pasiune?

Atunci nu vom putea rezista mult timp,

Iubirea ne va risipi toate iluziile pe vânt.

Oare de ce, iubind, noi, întruna iertăm?

Sentimentele iarăşi şi iarăşi le etalăm,

Călcăm pe a iubirii treaptă în mod repetat,

Chinuind sufletul nostru neîncetat.

Pentru că numai o viaţă pe pământ ne este dată

Şi vrem să o petrecem cu persoana apropiată,

Toate supărările şi cuvintele nejuste le uităm,

Când alături este omul, pe care-l preferăm.

Oare pentru ce, noi, reciproc ne iubim?

Cred că de aceea, fiindcă aşa ne dorim,

Iar principalul este, că şi în vis, şi în realitate,

Nu iubim cu scop, ci din dorinţă aparte.

Cu mare drag- Sofia Roșca.

 (Cernăuți-Ucraina)

$$$

 Omul devine mai frumos…

Nu fiecărui om pe lume îi dat frumos să fie,

Numai iertând pe cineva el mai frumos devine,

Sufletul ce iartă, ca un diamant prelucrat luceşte

Şi prin curăţenia sa la toţi lumină ne dăruieşte.

Omul devine mai frumos, când frumos iubeşte,

Doar numai iubirea orice rană ne-o tămăduieşte,

Numai iubirea doar e în stare a vindeca şi a ierta,

Chiar şi pe cei, care pare că nu s-ar mai putea.

Omul devine şi mai frumos, când încă preţuieşte,

Preţuind părinţii şi prietenii, mai tare se-ntăreşte,

Dacă preţuim reciproc o oră, o zi, un an măcar,

Înseamnă că arde candela-ntruna în al nostru altar.

Omul devine tot mai frumos, nu doar în zadar,

Doar frumuseţea pentru noi e ca un prieten drag,

Putem de câteva ori pe zi înfăţişarea să schimbăm,

Dar sufletul nicicând nu vom putea să-l înfăţişăm.

Cu mare drag-Sofia Roșca.

  (Cernăuți-Ucraina)

$$$

 M-AȘ ÎNVELI CU SPUMA MĂRII 

Cu spuma mării, eu adeseori, în viață mă învelesc,

Când, de iubirea dorită, n-am cui să mă spovedesc.

De aceea, dorurile toate le-am închis în scoici aurite,

Să nu mai afle nimeni de dorurile mele tăinuite...

Eu și acum m-aș înveli cu acest veșmânt plăcut,

Ce-mi răcorește inima de-un dor pe care l-am pierdut...

Dar Marea e cam departe de toate dorințele mele,

Ce se zbat în pieptul meu de multă vreme...

O, de-aș avea eu azi putere să pot mai bine înota,

Cu mare drag, în adâncimea Mării m-aș cufunda...

Să găsesc acea scoică ce-am închis-o cu dor, cândva, 

Și de-așa o mare dragoste dorită, nu m-aș rușina...

Aș strânge-o lângă mine, bucuroasă și cât mai strâns, 

Și nu i-aș mai da drumul, nici măcar noaptea, prin vis...

Rugându-mă întruna, cu sinceritate, la Dumnezeu,

Cu spuma Mării și-a iubirii să mă învelească mereu!

Cu mare drag -Sofia Roșca.

    ( Cernăuți -Ucraina)

***

 VAI, CE VARĂ MINUNATĂ 

Câte sunete muzicale şi câte felurite culori

Ne arată vara călduroasă, ce are atâtea flori,

De unde atâta lumină soarele, întruna, are,

Încălzindu-ne şi bronzându-ne pe fiecare?

Gândăceii se agaţă de tufele verzi roditoare,

Iar frunzele de trifoi îmbracă altă culoare,

De la floarea de secară ogoarele se albăstresc

Miroase a căpşuni, ce mereu ne îndulcesc.

Iarba e cosită sub teiul ce vrea să înflorească,

Tufele de zmeură doresc şi ele să se roşească

Şi zarzărele timpurii se-ngălbenesc încetişor,

Iar pelinul este de un suriu-verde, aşa atrăgător.

Rândunelele migratoare în cor vesel ciripesc,

Iar greierii pe câmp întruna cântă şi sfătuiesc.

Râurile se aud murmuând şi ţânţarii bâzâind,

Iar bufniţa în miez de noapte o auzim râzând.

Am vrea vara de căldură să ne salveze cineva,

Dar totodată, suntem bucuroşi când soseşte ea,

Cu câte sunete muzicale şi câte felurite culori

Vine vara cea aşteptată,cu diferite mii de flori!

Cu mare drag -Sofia Roșca.

(Cernăuți -Ucraina)

#$$

 ÎNTRUNA VA EXISTA 

Pentru copiii mei sunt – Mămică, pentru nepoți sunt – Bunică,

Iar pentru mine, încă mai sunt – o femeie frumușică.

Și cât de luminoase, cat de senine-s zilele ce le trăiesc,

Depinde mult și de mine, ca în această zi să nu mă lenevesc...

Atent mă scutur binișor, fără să privesc la ridurile mele,

Ca nu cumva să uit, în viață, de-a iubi – doar e unica mea avere...

Trebuie, cu dragoste, să ai grijă de tine, astfel încât,

Să te întâmpine, de fiecare data, oamenii în față cu zambet...

Trebuie să te înțelegi pe tine însuți, din adâncul sufletului tău,

Cu gânduri blânde, pline de iubire – chiar dacă uneori e greu...

Împărtășește toate acestea, în cursul zilei, cu oricine,

Dar mai ales cu cei care sunt importanți și scumpi deja pentru tine...

Atunci, cu siguranță, vei primi de la ei în schimb cu mare drag,

Din vânturile schimbării, un trandafir al iubirii pe-al tău prag...

Și-n vârtejul anotimpurilor trăite, mereu va exista,

Alături de tine, omule, dragostea cuiva, toată viața ta...

Cu mare drag -Sofia Roșca.

  (Cernăuți -Ucraina)

$$$

 IARTA-MĂ, DOAMNE...

Iartă-mă, Te rog, Doamne, pentru greșelile mele toate,

Pentru că renunț adesea, cu mâinile lăsate...

Uneori mi se pare că pe lume nici nu trăiesc, 

Și nu mai cred în minuni – la ele nici nu mă gândesc...

Iartă-mă, Doamne, Te rog din toată inima,

Dacă, fără să știu, am rănit cândva pe cineva...

Și dacă adesea-am strigat în viață: ”Doamne, nu mai pot!”,

Fugind de greutăți înfricoșate, ca de un mare foc...

Și pentru fericirea ce mi-ai dăruit, nu prea Îți mulțumesc, 

Iar pentru cei ce-mi sunt aproape, recunoștință rar rostesc...

Nu mai am încredere-n persoana cu care viața mi-o trăiesc, 

Și văd adesea doar ce-i rău – deși, în suflet, îl iubesc...

Poate se-ntâmplă că n-am dreptate, dar nu necontenit 

Și de-atâtea ori repet în viața aceasta: ”Eu am obosit!”...

Păstrez pe nevrute toate nemulțumirile în inima mea,

Deși, pentru toate ce-a fost aici, l-am iertat totdeauna...

Ajută-mi, Doamne, să merg înainte, să fiu de folos, 

Să port în lume un gând curat, un zâmbet luminos...

Iar dacă iar voi cădea, nu voi plânge niciodată –

Ci-Ți voi mulțumi pentru tot și pentru a mea soarta...

Doamne, un singur lucru Îți cer azi în fața Ta,

Ai grijă, Tată bun, de cei dragi și familia mea...

Iar toate celelalte le voi îndura, oricât mi-ar fi de greu –

Căci Tu ești nădejdea mea, bunul meu Dumnezeu!

Cu mare drag -Sofia Roșca.

  (Cernăuți -Ucraina)