$$$

 Cele mai frumoase mâini sunt mâinile mamei.

Mâinile cu care şi-a mângâiat cu mândrie şi iubire burtica, atunci când erai încă în pântecele ei.

Mâinile cu care te-a ţinut în braţe, cu care te-a mângâiat, te-a spălat, te-a îngrijit şi ţi-a pregătit hrana.

Mâinile de care te-ai sprijinit când ai făcut primii paşi din viaţa ta.

Mâinile cu care şi-a şters lacrimile atunci când a fost îngrijorată, când i-a fost teamă, când s-a bucurat de succesele tale, când ţi-a simţit lipsa,... când ai rănit-o cu vreo privire rece sau cu vreo vorbă nemeritată...

Mâinile cu care ţi-a alinat durerile, temerile şi cu care ţi-a dat curaj şi forţă să mergi mai departe.

Mâinile cu care ţi-a dăruit tot ceea ce a avut mai bun.

Mâinile cu care a muncit neobosită pentru tine, cărând greutăţi, îndurând asprimea gerului, răni şi dureri.

Mâinile cu care ţi-a deschis uşa de mii de ori.

Mâinile pe care şi le împreunează într-o rugăciune trimisă cerului pentru tine...

Irina Binder

$$$

 30 mai 1995: S-a stins din viață Ștefana Velisar Teodoreanu, romancieră, poetă și traducătoare româncă, soția scriitorului Ionel Teodoreanu.

Ștefana Velisar Teodoreanu (născută Marie Ștefana Lupașcu, de asemenea cunoscută ca Ștefana Velisar sau Lily Teodoreanu; 17 octombrie 1897, St. Moritz, cantonul Graubünden, Elveția – 30 mai 1995, România), a fost o romancieră, poetă și traducătoare româncă, soția scriitorului Ionel Teodoreanu. Încurajată de soțul ei să scrie, ea a fost o reprezentantă târzie a poporanismului tradițional, pe care l-a insuflat cu teme morale din ortodoxia română și cu ecouri ale literaturii moderniste. Lucrările sale de tinerețe coincid din punct de vedere tematic cu Primul Război Mondial și cuprind în principal romane centrate pe conflictele interne și triumfurile morale ale femeilor provinciale.

BIOGRAFIE

ORIGINI ȘI DEBUT

Născută în localitatea Saint-Maurice, în Franța, părinții ei erau diplomatul Ștefan Lupașcu (1872-1946) și soția sa, franțuzoaica Marie Mazurier. Tatăl ei, un francmason de rang înalt, descindea din nobilimea boierească a Moldovei. El a fost unchiul patern al filosofului francez Stéphane Lupasco. Mama ei, o fostă profesoară a copiilor de boieri, a fugit de Lupașcu și în mare parte a fost absentă din viața Ștefanei; cum tatăl ei era adesea pe drumuri diplomatice și de afaceri, ea a fost crescută de rudele române. Potrivit povestirilor pe care mai târziu ea le-a spus prietenilor, Ștefana a frecventat școala primară în Franța. A absolvit școala centrală de fete din București, condusă de mătușa ei Maria, soția scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea.

În timpul campaniilor Primului Război Mondial, ea trăia împreună cu verișoarele sale Delavrancea, Cella și Henrieta, la Iași; prin ele s-a întâlnit în decembrie 1918 cu aspirantul scriitor, Ionel Teodoreanu, fiul politicianului-avocat Osvald Teodoreanu. Acest episod a fost descris de Ștefana Velisar în lucrarea autobiografică Ursitul și de Ionel Teodoreanu în romanul Bal mascat. În opinia ei, el a fost imediat atras de tenul ei întunecat și de "ochii negri strălucitori", dar a și admirat încercările ei literare și a încurajat-o să continue. Până în mai 1919, versetele care atestă dragostea pentru ea au apărut în revista Însemnări Literare sub titlul Jucării pentru Lily.

Ea s-a căsătorit cu Ionel la 15 februarie 1920, într-o ceremonie restrânsă la care au participat doar membrii apropiați ai familiilor celor doi, familia mirelui purtând nu cu mult timp în urmă doliu după cel mai mic dintre frații Teodoreanu, decedat în Primul război mondial. Astfel, ea a devenit cumnata umoristului Păstorel, pe care ea l-a admirat foarte mult, deși, potrivit poetului Ștefan I. Nenițescu, ea însăși era de acum cea mai talentată dintre Teodoreni. La data de 3 februarie 1921 s-au născut gemenii Ștefan "Cefone" (sau "Afane") și Osvald "Gogo". Noua familie a locuit într-o casă pe strada Kogălniceanu din Iași și erau vecini cu Petru Poni și Alexandru Philippide. Ani mai târziu s-au mutat întro casă de pe strada Buzdugan, invecinată cu cea a lui Garabet Ibrăileanu, ambele case dispărute astăzi. Ei au fost prieteni apropiați și cu scriitorul Mihail Sadoveanu, cu care au călătorit în Turcia în 1934.

Împreună cu frații Teodoreanu și Mihail Sadoveanu, Ștefana a fost un oaspete frecvent al salonului Viața Românească. Prima ei lucrare publicată a apărut în 1929, găzduită de Tudor Arghezi în revista Bilete de Papagal; ea a contribuit, de asemenea, la Revista Fundațiilor Regale și Familia. Numele ei "Velisar" a fost folosit în lucrarea majoră a soțului său, romanul La Medeleni (1925), pentru un personaj inspirat direct de Lupașcu. Ștefana însăși apare într-un alt roman al soțului ei, Bal mascat, publicat în timpul debutului ei.

ROMANELE CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

Ajunși la Bucureștiul în 1938, familia deținea acum un conac pe Strada Romulus, la vest de Dudești. De asemenea, au deținut o casă pe strada Mihai Eminescu, Dorobanți, pe care Ionel a primit-o de la Federația Comunităților Evreiești pentru serviciile sale ca avocat. Ștefana însăși a devenit un romancier publicat cu puțin timp înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, cu Calendar vechi (1939), care a câștigat un premiu de la Asociația Intelectualilor din România. A fost urmată în 1940 de Viața cea de toate zilele și, în 1943, de volumul cu nuvele Cloșca cu pui...

Proza ei, văzută de critici ca fiind cu „parfum feminin”, și chiar „maternal apăsător”, avea tendințe spre ornamentare și lirism. În iulie 1939, criticul modernist Eugen Lovinescu a scris că „talentul ei atât de sensibil” este diferit de alți autori feminini care au apărut la acea vreme: ea nu a aderat nici la „erotismul psihologic” al Cellei Serghi și Luciei Demetrius, nici la „senzualitatea incendiară” a Soranei Gurian. Potrivit cercetătoarei Elena Panait, atât la nivelul construcțiilor de caractere cât și în ceea ce privește mesajul literar, lucrările afișează lecturile Ștefanei de la Rabindranath Tagore, Lev Tolstoi și Ivan Turgenev. Ea a rămas un pasionat cititor al lui Tagore și la vârstă înaintată.

Viața cea de toate zilele, scrisă la persoana I, arată chinul neplăcut al lui Baba, o gospodină prinsă într-un cadru provincial și rănită într-un accident. Sterilitatea vieții ei în târg se încheie cu gestul eliberării Babei, o revenire la libertatea și disciplina auto-impusă de la țară. Această notă provincială și legată de pământ a fost citită de către cărturarul Aurel Martin ca un etos regionalist, arătând atașamentul cultural al Ștefanei față de vestul Moldovei. Bogat în simboluri creștine, până la scena finală (cu un semn "inadvertent" al crucii), Viața cea de toate zilele este văzută de Panait "comunicând credința [Ștefanei] în valori umane generale precum solidaritatea, toleranța, puterea dragostea materne și maritală ". Acest mesaj optimist este intens în Cloșca cu pui, care include reprezentări ale femeilor în disperare nerezolvată.

Petru Comarnescu, care a citit Viața... ca un roman psihologic, a fost impresionat de lucrare, numindu-l un eșantion de „blândețe și măreție spirituală românească”, „foarte diferit de producția literară a scriitorilor contemporani”. Potrivit criticului Bianca Burța-Cernat, tonul general al acestor lucrări este „idilic și moralizator”, „involuntar a-temporal” și îndatorat lui La Medeleni, precum și tradiționalismului (poporanist) cultivat de Viața Românească. După cum observă Burța-Cernat, relația ei cu poporanismul a fost prin sotul ei, mai degrabă decât ca un „participant direct” - în acest caz, seamănă cu Profira Sadoveanu, fiica scriitorului și cu ea însăși romancieră. De asemenea, concentrându-se asupra elementelor temporale, Panait o vede pe Ștefana ca „retro-modernistă”, prin faptul că aplică tehnici moderne de scriere unei ideologii literare vechi - „recondiționarea convențiilor literare depășite”, dar cu unele „inovații foarte timide”. Ea susține, de asemenea, că fragmente întregi au fost aluzii directe la La Medeleni.

SCRIERI PUBLICATE

- Calendar vechi (1939)

- Viața cea de toate zilele, roman, (1940, reeditat în 1969)

- Cloșca cu pui, proză, (1941)

- Acasă, roman (1947, reeditat 1972)

- Ursitul, memorii, evocări (1970)

- Căminul, roman (1971)

- Poveste cu „ocei”, proză pentru copii (1975)

- Șoapte întru asfințit, poezii (1981)

$$$

 

...Celebritățile cunoscute pentru familii numeroase,cu mulți copii:

...Bob Marley – 11 copii, din relații multiple, inclusiv adopții.

...Charlie Chaplin – 11 copii, din patru căsnicii.

...Evander Holyfield – 11 copii.

...Eddie Murphy – 8 copii cu mai multe partenere.

...Mel Gibson – 8 copii, majoritatea cu prima soție.

...Rod Stewart – 8 copii cu mai multe soții și partenere.

...Mick Jagger – 7 copii cu mai multe femei.

...Clint Eastwood – 7 copii cu mai multe partenere.

...Alec Baldwin – 7 copii cu soția sa și un copil dintr-o relație anterioară.

...Madonna – 6 copii, inclusiv adopții.

...Angelina Jolie – 6 copii, trei adoptați și trei biologici.

...Sting – 6 copii cu două soții.

...Kirk Cameron – 6 copii cu soția sa.

...Brad Pitt și Angelina Jolie – 6 copii, biologici și adoptați.

--Cei mai mulți copii în rândul cântăreților și vedetelor românești îi are Cristi Borcea, cu 9 copii din 4 relații diferite...

 

...În showbiz, Anca Serea are 6 copii, fiind una dintre cele mai cunoscute mame cu familie numeroasă.

...În familia regală a României, Regina Maria a avut 6 copii: Carol al II-lea, Elisabeta, Mărioara, Nicolae, Ileana și Mircea (care a murit copil). 

...Principesa Ileana a avut și ea 6 copii cu Principele Anton de Austria.

...Ion Țiriac are oficial 3 copii legitimi: Ion Alexandru Țiriac, Karim Mihai Țiriac și Ioana Natalia Țiriac,... din relații cu Mikette von Issenberg și Sophie Ayad. 

Totuși, el a declarat în mai multe rânduri că are în total 33 de copii, dintre care 30 neoficiali, pe care îi consideră drept moștenitori ai averii sale și intenționează să împartă averea în 33 de părți egale.

Ion Țiriac a fost căsătorit o singură dată, iar restul copiilor provin din relații cu mai multe femei.

Astfel, recordul privind numărul copiilor îl deține Ion Țiriac,cu 33 de copii în total, dintre care 3 oficiali și 30 neoficiali...

Sursa web 

Foto Pinterest...

Preluare Elvira Iakob

$$$

 

La multi ani,

     MONICA ANGHEL!

    

   ★MONICA ANGHEL s-a născut pe 1 iunie 1971, în BUCUREȘTI, ROMÂNIA. Este una dintre cele mai apreciate cântărețe din ROMÂNIA, dar și actriță și prezentatoare de radio. 

    ★De-a lungul carierei, MONICA a câștigat numeroase premii, printre care TROFEUL FESTIVALULUI INTERNAȚIONAL „CERBUL DE AUR ” în 1996. A reprezentat ROMÂNIA la EUROVISION 2002, alături de MARCEL PAVEL, și a colaborat cu artiști renumiți precum AURELIAN TEMIȘAN și ȘTEFAN IORDACHE. 

    ★Pe plan personal, MONICA a găsit echilibrul alături de soțul său, MARIAN CARAIVAN, cu care are un fiu, AVIV ALEXANDRU. 

    ★A trecut prin provocări, inclusiv o transformare fizică impresionantă, reușind să slăbească semnificativ prin voință și disciplină. 

    ★O artistă cu o voce inconfundabilă și o prezență carismatică, MONICA ANGHEL continuă să inspire prin talentul și autenticitatea sa. 🎶

Colaj Mary Flory 

CULTURA CURIOZITATI GANDURI

$$$

 

JOHNNY WEISSMULLER – Eroul apelor și al junglei

     ★Pe 2 iunie 1904, în FREIDORF, ROMÂNIA (parte a AUSTRO-UNGARIEI la acea vreme), se năștea un băiat destinat măreției: JOHNNY WEISSMULLER. Un nume care a devenit legendă, un om care a redefinit granițele vitezei, forței și spiritului. 

     ★Din ape spre glorie  

Cu fiecare brazdă, WEISSMULLER nu doar înota—sfida timpul.

 A adunat 5 medalii olimpice de aur și a stabilit 67 de recorduri mondiale, făcând din apă o extensie a ființei sale. Campion la 100m și 400m liber, precum și la ștafeta 4x200m, a demonstrat că limitele sunt doar obstacole temporare.  

     ★TARZAN – glasul sălbăticiei  

După sport, a intrat în istoria cinematografiei ca TARZAN, jucând în 12 filme între 1932 și 1948. Strigătul său emblematic a devenit parte din cultura pop, iar privirea lui, plină de intensitate, a inspirat generații. Mai târziu, a continuat aventurile pe marele ecran în seria JUNGLE JIM.  

     ★O viață trăită din plin  

A fost un om al iubirii și al încercărilor, căsătorit de 5 ori, cu 3 copii ce i-au purtat mai departe moștenirea. Ultimii ani i-a petrecut în ACAPULCO, MEXIC.

    ★În 1984, a părăsit această lume, dar nu și inimile celor care îl admiră.  

    ★JOHNNY WEISSMULLER nu a fost doar un campion sau un actor. A fost un simbol al curajului, al libertății și al visului dus până la capăt. 🌍 

#JohnnyWeissmuller #Tarzan

Colaj Mary Flory 

CULTURA CURIOZITATI GANDURI

$$$

 Nu reprimați femeile pentru că rebeliunea lor este mortală!

Femeia e ca iarba moale,se apleacă-n vânt,dar nu se rupe-n furtună.

Dacă vrei iubirea unei femei,ai grijă de ea. 

Dacă vrei să rămână, respect-o. 

O femeie este simplă cu cineva care o iubeşte cu adevărat!

A încerca să vorbeşti cu o femeie furioasă este ca și cum ai răsturna un ziar în mijlocul unei furtuni. Îmbrățișeaz-o și se va calma.

Un bărbat care nu iartă o femeie pentru micile ei greşeli nu se va bucura de marile ei virtuți!

Oricât de bătrână ar fi o femeie,tot copil rămâne. 

Devine fericită când este nevoie și plânge când este neglijată!

Când iubești o femeie pentru calitățile ei,asta nu este iubire,ci când o iubești în ciuda defectelor ei,aceea este iubire!

O,femeie,este ca rugăciunea. 

Doar cei puri se vor apropia de tine!

Bărbații cred că femeilor le plac bărbații bogaţi şi admiră bărbații frumoşi și celebri 

Adevărul este că iubesc bărbații, care,, miros " a încredere!

Un bărbat nu poate cuceri inima unei femei decât dacă ea vrea!

O femeie iubeşte un bărbat care îşi reînnoieşte mereu copilăria!

Femeia este ca marea,frumoasă în aspectul ei, infernală în furia ei și misterioasă în adâncurile ei.

O femeie a fost întrebată cine este bărbatul în opinia ei? 

Ea a zis: Cine mă va sfătui și nu mă va pedepsi,cine va avea încredere în mine și mă va veghea!

Text Preluat web.

$$$

 2 iunie 1930: S-a născut baritonul român Dan Iordăchescu.

Dan Iordăchescu (2 iunie 1930, Vânju Mare, Mehedinți – 30 august 2015) a fost un cântăreț de operă bariton, român.

BIOGRAFIE

Dan Iordăchescu s-a născut în orașul Vânju Mare având o descendență moldovenească. A absolvit Facultatea de Teatru din Iași (1948-49), apoi Conservatorul de Muzică "Ciprian Porumbescu" din București (1952-56); aici a fost îndrumat de o elită a pedagogiei de canto românești, maeștrii Constantin Stroescu, Petre Ștefănescu Goangă, regizorii Jean Rânzescu, Panait V. Cottescu și dirijorul Jean Bobescu. A făcut studii complementare de canto la Salzburg (Mozarteum 1956), Paris (1958-60) și Roma (1960).

Dan Iordăchescu a debutat în București în decembrie 1949 la Teatrul C.C.S. în rolul "Chiaburul" din opereta "Cântec de viață nouă" de Florin Comișel, fiind îndrumat vocal și tehnic de marea cântăreață de operă Maria Snejina. Ca prim solist a debutat în decembrie 1956 la Teatrul de Operă și Balet din București.

A întreprins 262 de turnee internaționale în 61 de țări și în 331 de orașe ale lumii.

În cele aproximativ 1100 spectacole de operă pe care le-a susținut pe tot globul a cântat 45 de roluri importante; a cântat peste 1500 de lieduri în cele aproape 1600 de recitaluri. Cariera sa l-a purtat pe cele mai importante scene de operă între care la Scala din Milano, Staatsoper din Viena, Opera din Paris, operele din Seattle, Hamburg, München, Berlin, Sankt-Petersburg, Los Angeles, San Francisco, New York, Dallas sau Teatrul Bolșoi din Moscova, avandu-i ca parteneri pe Mario Del Monaco, Placido Domingo, Mirella Freni, Renata Scotto, Virginia Zeani, Montserrat Caballé, Luciano Pavarotti, J. MacCracken, Franco Corelli, N. Rossi-Lemeni, Giuseppe Di Stefano și alții sub bagheta lui Riccardo Muti, Lorin Maazel, Georges Pretre, Zubin Mehta, M. Rostropovitci, Tullio Serafin, Sir Colin Davis etc.

A participat la 31 de Festivaluri europene, americane și sud-est asiatice. A fost Președinte de onoare al Festivalului Donizetti de la Zvolen - Bratislava 1993-1999, Președinte al Concursului Internațional Maria Callas - Salonic – martie 1978, a fost membru în juriile concursurilor internaționale la Vichy, Franța - august 1979; Lansing University - aprilie-mai 1978; Michigan, Statele Unite - 1979; Ann Arbor University - iunie 1979; Cardiff, Țara Galilor - iulie 1983; Salonic și Veria - din 1989 până în 2005 (de trei ori președinte).

Din 1979 a susținut cursuri de masterat în Statele Unite, Marea Britanie, Franța, Filipine, Grecia, Turcia (locuind 6 ani și jumătate la Istanbul) și România. A fost Profesor universitar la Academia de Muzică din București. Din 1993 Dan Iordăchescu este membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.

În 2007, la 77 de ani, era încă invitat pentru concerte și spectacole în România, Grecia și Spania. Cu cei 61 de ani de carieră neîntreruptă a devenit cel mai longeviv interpret în viață din lume.

PUBLICAȚII AUTOBIOGRAFICE

- "Un drumeț al cântului", Editura Eminescu, București, 1990

- "Postscriptum la o carte cenzurată" - în pregătire.

PREMII ȘI DISTINCȚII

A câștigat 13 premii (10 mari premii) în competiții internaționale și naționale de canto:

- Varșovia - Marele Premiu (1955)

- Berlin - Zwickau - Premiul Schumann (1956)

- Salzburg - Marele Premiu Mozart (1956)

- Geneva - Marele Premiu (1956)

- Toulouse - Premiul II (1958)

- Viena - Premiul "Haydn - Schubert" (1959)

- București - Premiul I "George Enescu" (1961)

- Olanda - s'Hertogenbosch: Marele Premiu, Premiul I Bas Baritoni, Premiul Operei Olandeze, Premiul interpretării de lied (1963)

- Bruxelles - Queen Elizabeth - Premiul I - Bărbați (1966)

- Hanover - distincția de "Maestru al Liedului" (1968)

CETĂȚENII DE ONOARE

- Cetățean de Onoare al orașului Salonic, Grecia (1981)

- "Aquila de Tlatelolco " - Mexico City (1980)

- Cetățean de Onoare al orașului Pellare - Salerno, Italia (1988)

- Cetățean de onoare al românilor din Los Angeles

- Cetățean de onoare al comunei Hlipiceni, jud. Botoșani (2005)

DECORAȚII, DISTINCȚII ȘI ORDINE

- Artist Emerit al României (1964)

- Ordinul Muncii clasa a III-a (1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”

- Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1964)

- Ordinul Meritul Cultural clasa I (1968)

- Medalie jubiliară InterKoncert Budapesta 1983

- Ordinul național „Steaua României” în grad de Comandor (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”

- Medalia de aur "In Memoriam George Enescu" (2005)

- Profesor Honoris Causa al universității Babeș-Bolyai din Cluj ( 06 aprilie 2005 )

ÎNREGISTRĂRI

CD-URI:

- Dama de pică (Ceaikovski), Deutsche Grammophon - stereo 463679-2

- Mozart, Verdi, Mahler, Electrecord - EDC 355

- Integrala liedurilor lui G. Enescu, Electrecord - EDC 433

- Eternitatea unor clipe (Opera, Lied, Vocal-simfonic, canțonete, romanțe, muzică populară stilizată), Casa Radio - 045 U.C.M.P. - A.D.A 1307372

- Integrala operei "Oedip" de G. Enescu (Rolul Creon), Electrecord - EDC 269,270,271

- "Dinastia lirică Iordăchescu", Casa Muzica, 2001 - 1A21867

DISCURI:

- Donizetti - Verdi, Supraphon - SUEC 873-K

- "Dragoste de Poet" de Schumann cu Valentin Gheorghiu, Electrecord - EDC 1023

- Lieduri de Schubert cu Viorica Cojocatu la pian, Electrcord - ECC 700

- Recital de lieduri cu Ferdinant Weiss, Electrecord - EDC 45

- Arii din opere (Mozart Verdi), Electrecord - ST-ECE 0694

- Cântec românesc, Electrecord ECE 01310

- Operatic recital , Supraphon - SUB 10054, DV 5593

- Don Carlo de Verdi, "Eterna"

- Poem Simfonic, Locotenentul Kije de Prokofiev, Capitol - P8508

- Lieduri cu Dan Popovici, Electrecord - ST-ECE 01646

- Integrala operei "Dama de pică", Deutche Gramophon - LC 0173

- Simfonia a 8-a Mahler , Seraphin Records (USA) - 261KY

- Integrala de lieduri G. Enescu , Electrecord - ST-ECE 0412

- Melodii populare, Electrecord - ECE 0454

- Duete din Operete, Electrecord - ECE 0528

- "Dragoste de Poet", Electrecord - ST-ECE 01699

- Integrala "Samson si Dalila" (Saint-Saens) ST-ECE 0428,0429,0430

- Recital de operă, Supraphon DV5593