"" "

 

Cine este cel mai bun profesor?

– Suferința.

Iar cel mai rău profesor?

– Plăcerea.

Care este abilitatea cea mai rară?

– Capacitatea de a da.

Cea mai bună abilitate?

– Capacitatea de a ierta.

Care este cea mai dificilă abilitate?

– Abilitatea de a tăcea.

Care este cea mai importantă abilitate?

– Abilitatea de a cere.

Care este cea mai necesara abilitate?

– Capacitatea de a asculta.

Care este cea mai periculoasă luptă?

– Cea fanatică.

Care este obiceiul cel mai neplăcut?

– Cheful de ceartă.

Care este obiceiul cel mai nociv?

– Vorba multă.

Care persoana este cea mai puternică?

– Oricine este capabil să înțeleagă Adevărul.

Care persoana este cea mai slabă?

– Oricine se simte mai puternic.

Care este persoana cea mai inteligentă?

– Cea care își urmează inima.

Ce afectiune este cea mai periculoasă?

– Atașamentul de corpul fizic.

Cine este cel mai sărac?

– Cine iubește cel mai mult banii.

Cine este mai aproape de Dumnezeu?

– Cel milostiv.

Cine este cel mai slab?

– Care Invinge pe alții.

Cine este cel mai puternic?

– Care învinge pe sinele său.

Cum să te lupți cu problemele?

– Cu bucurie.

Iar cu suferința?

– Cu răbdare.

Care este semnul unui suflet sănătos?

– Credința.

Care este semnul unui suflet bolnav?

– Disperarea.

Care sunt semnele acțiunilor greșite?

– Iritarea.

Care sunt semnele faptelor bune?

– Pacea sufle­tească.

(Răspunsuri ale Călugărului Simeon de la muntele Athos la  întrebările existențiale ale omului.)

***

 Mai tineti minte ” Povestea Puiului ” din clasa a -V-a ?

PUIUL de Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti 

Intr-o primavara, o prepelita aproape moarta de oboseala — ca venea de departe, tocmai din Africa — s-a lasat din zbor intr-un lan verde de grau, la marginea unui lastar. Dupa ce s-a odihnit vreo cateva zile, a inceput sa adune betigase, foi uscate, paie si fire de fan si si-a facut un cuib pe un mosoroi de pamant, mai sus, ca sa nu i-l inece ploile; pe urma, sapte zile de-a randul a ouat cate un ou, in tot sapte oua mici ca niste cofeturi si a inceput sa le cloceasca. Ai vazut cum sta gaina pe oua? Asa sta si ea, doar ca ea in loc sa stea in cotet, sta afara in grau; si ploua, ploua de varsa si ea nu se misca, ca nu cumva sa patrunza o picatura de ploaie la oua. Dupa trei saptamani i-au iesit niste pui draguti, nu goi ca puii de vrabie, imbracati cu puf galben ca puii de gaina, dar mici, parca erau sapte gogosi de matase, si au inceput sa umble prin grau dupa mancare. Prepelita prindea cate o furnica, ori cate o lacusta, le-o firimitea in bucatele mici, si ei, pic! pic! pic! cu cioculetele lor, o mancau numaidecat. Si erau frumosi, cuminti si ascultatori; se plimbau primprejurul mamei lor si cand ii striga: “Pitpalac!” repede veneau langa ea. Odata, prin iunie, cand au venit taranii sa secere graul, al mai mare dintre pui n-a alergat repede la chemarea ma-sii, si cum nu stia sa zboare, hat! l-a prins un flacau sub caciula. Ce frica a patit cand s-a simtit strans in palma flacaului, numa, el a stiut; ii batea inima ca ceasornicul meu din buzunar; dar a avut noroc de un taran batran, care s-a rugat pentru el: — Lasa-l jos, ma Marine, ca e pacat de el, moare. Nu-l vezi ca de- abia e cat luleaua?! Cand s-a vazut scapat, fuga speriat la prepelita sa-i spuie ce-a patit. Ea l-a luat, l-a mangaiat si i-a spus: 

— Vezi ce va sa zica sa nu ma asculti? Cand te-i face mare, o sa faci cum ai vrea tu, dar acum, ca esti mic, sa nu iesi niciodata din vorba mea, ca poti sa patesti si mai rau. Si asa traiau acolo linistiti si fericiti. Din seceratul graului si din ridicarea snopilor se scuturasera pe miriste o groaza de boabe cu care se hraneau si, macar ca nu era vreo apa prin apropiere, nu sufereau de sete, ca beau dimineata picaturi de roua de pe firele de iarba. Ziua, cand era caldura mare, stau la umbra in lastar; dupa-amiaza, cand se potolea vipia, ieseau cu totii pe miriste; iar in noptile racoroase se adunau gramada, ca sub un cort, sub aripile ocrotitoare ale prepelitei. Incet-incet puful de pe ei s-a schimbat in fulgi si in pene, si cu ajutorul mamei lor au inceput sa zboare. Lectiile de zbor se faceau dimineata spre rasaritul soarelui, cand se ingana ziua cu noaptea, si seara in amurg, caci ziua era primejdios din pricina heretilor, care dadeau tarcoale pe deasupra miristii. Mama lor ii aseza la rand si ii intreba: “Gata?” “Da”, raspundeau ei. “Una, doua, trei!” Si cand zicea “trei”, frrr! zburau cu totii de la marginea lastarului tocmai colo langa cantonul de pe sosea si tot asa indarat. Si mama lor le spunea ca-i invata sa zboare pentru o calatorie lunga, pe care trebuiau s-o faca in curand, cand o trece vara. “Si o sa zburam pe sus de tot, zile si nopti, si o sa vedem dedesubtul nostru orase mari si rauri, si marea.” Intr-o dupa-amiaza pe la sfarsitul lui august, pe cand puii se jucau frumos in miriste imprejurul prepelitei, aud o caruta venind si oprindu- se in drumeagul de pe marginea lastarului. Au ridicat toti in sus capetele cu ochisorii ca niste margele negre si ascultau. “Nero! inapoi!” s-a auzit un glas strigand. Puii n-au priceput; dar mama lor, care intelesese ca e un vanator, a ramas incremenita. Scaparea lor era lastarul, dar tocmai dintr-acolo venea vanatorul. Dupa o clipa de socoteala, le-a poruncit sa se pituleasca jos, lipiti cu pamantul, si cu nici un pret sa nu se miste. — Eu o sa zbor; voi sa ramaneti nemiscati; care zboara, e pierdut. Ati inteles? Puii au clipit din ochi c-au inteles si au ramas asteptand in tacere. Se auzea fasaitul unui caine care alerga prin miriste si din cand in cand glasul omului: — Unde fugi? inapoi, Nero! Fasaitul se apropie — uite cainele: a ramas impietrit cu o laba in sus, cu ochii tinta inspre ei. — Nu va miscati, le sopteste prepelita si se strecoara binisor mai departe. Cainele paseste incet dupa ea. Se apropie grabit si vanatorul. Uite-l: piciorul lui e acum asa de aproape de ei, incat vad cum i se urca o furnica pe carambul cizmei. Vai! cum le bate inima. Dupa cateva clipe prepelita zboara ras cu pamantul, la doi pasi de la botul cainelui, care o urmareste; vanatorul se departeaza strigand: “Inapoi! inapoi!” Nu poate trage, de frica sa nu-si impuste cainele; dar prepelita se preface asa de bine ca e ranita, incat cainele vrea cu orice pret s-o prinda; iar cand socoteste ea ca e in afara de bataia pustii, zboara repede spre lastar. In vremea asta puiul al mai mare, in loc sa stea nemiscat ca fratii lui, dupa cum le poruncise ma-sa, zboara; vanatorul ii aude paraitul zborului, se intoarce si trage. Era cam departe. O singura alica l-a ajuns la aripa. N-a picat, a putut zbura pana in lastar; dar acolo, de miscarea aripii, osul — la inceput numai plesnit —s-a crapat de tot, si puiul a cazut cu o aripa moarta. Vanatorul, cunoscand desimea lastarului si vazand ca trasese intr-un pui, nu s-a luat dupa dansul, socotind ca nu face truda de a-l cauta prin lastar. Ailalti pui nu s-au miscat din locul unde-i lasase prepelita. Ascultau in tacere. Din cand in cand se auzeau pocnete de pusca si glasul vanatorului strigand “Aporte!” Mai tarziu carutas indepartat inspre vanator pe drumeagul lastarului; incet-incet pocnetele si strigatele s-au pierdut, s-au stins, si in tacerea serii care se lasa nu se mai auzea decat cantecul greierilor; iar cand s-a innoptat si rasarea luna dinspre Cornatel, au auzit deslusit glasul mamei lor chemandu-i din capul miristii: “Pitpalac! pitpalac!” Repede au zburat inspre ea si au gasit-o. Ea i-a numarat: lipsea unul. — Unde e nenea? — Nu stim, a zburat. Atunci prepelita disperata a inceput sa-l strige tare, mai tare, ascultand din toate partile. Din lastar i-a raspuns un glas stins: “Piu! piu!”… Cand l-a gasit, cand i-a vazut aripa rupta, a inteles ca era pierdut; dar si-a ascuns durerea, ca sa nu-l deznadajduiasca pe el…D-atunci au inceput zile triste pentru bietul pui; se uita cu ochii plansi cum fratii lui se invatau la zbor dimineata si seara; iar noaptea, cand ailalti adormeau sub aripa mamei, el o intreba cu spaima: — Mama, nu e asa ca o sa ma fac bine? Nu e asa c-o sa merg si eu sa-mi arati cetati mari si rauri, si marea? — Da, mama, raspundea prepelita, silindu-se sa nu planga. Si a trecut vara. Au venit taranii cu plugurile de au arat miristea; prepelita s-a mutat cu puii intr un lan de porumb de alaturi; dar peste catava vreme au venit oamenii de au cules porumbul, au taiat cocenii si au intors locul; atunci s-a mutat in niste parloage din marginea lastarului. In locul zilelor mari si frumoase au venit zile mici si posomorate, a inceput sa cada bruma si sa se rareasca frunza lastarului. Pe inserate se vedeau randunici intarziate zburand in rasul pamantului, ori palcuri de alte pasari calatoare, iar in tacerea noptilor friguroase se auzeau strigatele cocorilor, mergand toate in aceeasi parte, catre miazazi. In inima bietei prepelite era o lupta sfasietoare. Ar fi vrut sa se rupa in doua: jumatate sa plece cu copiii sanatosi, care sufereau de frigul toamnei inaintate, iar jumatate sa ramaie cu puiul schilod, care se agata de ea cu disperare. Suflarea dusmanoasa a crivatului, pornita fara veste intr-o zi, a hotarat-o. Decat sa-i moara toti puii, mai bine numai unul — si fara sa se uite inapoi, ca sa nu-i slabeasca hotararea, a zburat cu puii zdraveni, pe cand al ranit striga cu deznadejde: — Nu ma lasati! Nu ma lasati! A incercat sa se tarasca dupa ei, dar n-a putut, si a ramas in loc, urmarindu-i cu ochii pana au pierit in zarea dinspre miazazi. Peste trei zile, toata preajma era imbracata in haina alba si rece a iernii. Dupa o ninsoare cu viscol, urma un senin ca sticla, aducand cu dansul un ger aprig. La marginea lastarului, un pui de prepelita, cu aripa rupta, sta zgribulit de frig. Dupa durerile grozave de pana adineaori, urmeaza acum o piroteala placuta. Prin mintea lui fulgera crampeie de vedenii… miriste…un caramb de cizma pe care se urca o furnica…aripa calda a mamei. Se clatina intr-o parte si intr-alta, si pica mort, cu degetele ghearei impreunate ca pentru inchinaciune.

$##

 “Dacă vrei să trăiești o viață lungă și fericită ascultă și exersează aceste sfaturi:

1. Ascultă și nu crede tot ce auzi.

2. Păstrează secrete, nu spune ce auzi.

3. Nu spune tot ce gândești, dar spune mereu adevărul.

4. Fii sincer meriți respect

5. Recunoaște-ți greșelile și nu-ți fie teamă să spui „nu știu” și „îmi pare rău. "

6. Nu pierde niciodată controlul asupra ta și tratează-i pe ceilalți așa cum vrei să fii tratat.

7. În loc să critici, laudă-i pe cei din jur.

8. Nu priva pe nimeni de speranță, poate fi singurul lucru pe care îl are cineva.

9. Renunță la ură și ranchiună, doar te doare mai tare.

10. Învață să spui nu cu politețe și ușurință.

11 . Nu uita să spui te rog și mulțumesc.

12 . Privește oamenii în ochi.

13 . Trăiește momentul prezent și fă câte un lucru pe rând.

14 . Nu lăsa lucrurile în așteptare.

15 . Fă ceea ce trebuie făcut la momentul exact care trebuie făcut.

16 . Nu lua nicio decizie când ești furios.

17 . Sunt unele lucruri care nu se mai întorc: cuvântul rostit, timpul petrecut și oportunitățile care se prezintă.

18 . Meriți să fii fericit. Prin urmare, bucurați-vă de frumos.

19 . Descoperă cele mai elementare plăceri: să vezi, să asculți, să respiri, să atingi și să savurezi.

Sursa: Jason Lapoite

Text preluat

$$$

 

" Lucrezi 12 ore: N-are viață.

Lucrezi 8 ore: N-o să facă nimic în viață.

Lucrezi 6 ore: Ce viață bună are.

Nu lucrezi: E lepră.

Stai cu ai tăi în casă: N-a realizat nimic în viață.

Ai două joburi: Are o situație proastă.

Ești antreprenor: N-are niciun viitor asigurat.

Ești angajat: Muncește să facă burta mare altora.

Stai cu chirie: Aruncă banii pe geam, putea să plătească pentru casa lui.

Ai casa ta: De ce o arunca banii pe geam, a dat prea mulți bani odată.

Îți cumperi o mașină: De banii ăia dădea avans la casă.

Nu ai mașină: Cum să nu ai o mașină?

Călătorești: Pleacă peste tot, cheltuie banii aiurea.

Nu călătorești: Nu își trăiește viața, doarme-n ghete.

Nu ieși în oraș: E depresiv.

Ieși în oraș: Nu e fericit, vrea să mențină aparențele că-și trăiește viața.

Postezi o poză: Îi place să se laude.

Nu postezi nimic: Nu face nimic, d-aia nu postează, viața lui e neinteresantă

E singur: Nu prezintă interes.

Într-o relație: Mda, să vedem cât îl ține relația.

Gras: Nu e bine, o să aibă multe probleme de sănătate.

Slab: Nu e bine, o să aibă multe probleme de sănătate.

Arăți bine: Face foamea aiurea, nu e sănătos pentru corpul lui, ia proteine d-alea.

Ești educat și vorbești frumos: E prea fals.

🤔🤫

Lista poate fi mai lungă, dar ai înțeles ideea, indiferent ce ai făcut sau ce faci în viața asta nu mulțumești pe nimeni și nici nu trebuie! Cel mai important este să te mulțumești pe tine și să fii împăcat cu tine. Nu ai nimic de dovedit nimănui, doar ție și probabil câtorva persoane care chiar țin la tine și care chiar te iubesc așa cum ești! "

$$$

 

“12 LEGI MICI CUNOSCUTE ALE RECUNOȘTINȚEI 

(CARE ÎȚI VOR SCHIMBA VIAȚA):

► 1. Cu cât ești mai mult într-o stare de recunoștință, cu atât mai mult vei atrage lucruri pentru care să fii recunoscător.

• Fii recunoscător pentru ceea ce ai și vei ajunge să ai mai mult.

• Concentrează-te pe ceea ce nu ai și nu vei avea niciodată suficient.

► 2. Să fii fericit nu te va face întotdeauna recunoscător, dar să fii recunoscător te va face întotdeauna fericit.

• Este aproape imposibil să apreciezi un moment sincer și să privești aspru în același timp.

• A fi fericit acum nu înseamnă că nu vrei mai mult, înseamnă că ești recunoscător pentru ceea ce ai 

și răbdător pentru ceea ce urmează.

► 3. Recunoștința stimulează adevărata iertare, atunci când poți spune sincer: "Mulțumesc pentru această experiență."

• Nu are rost să condamni sau să regreți o lecție importantă de viață.

• Recunoștința aduce sens zilei de ieri, pace pentru azi și creează o viziune pozitivă pentru ziua de mâine.

► 4. Niciodată nu ai nevoie de mai mult decât ceea ce ai la un moment dat.

• S-a spus că cea mai înaltă formă de rugăciune este aceea de a mulțumi. 

În loc să te rogi "pentru” lucruri, fii recunoscător pentru ceea ce ai deja.

• Când viața îți dă toate motivele să fii negativ, gândește-te la un motiv bun pentru a fi pozitiv. 

Întotdeauna există ceva pentru care să fii recunoscător.

► 5. Recunoștința include totul.

• Zilele bune îți dau fericire și zilele rele îți dau înțelepciune. 

Ambele sunt esențiale.

• Pentru că toate lucrurile au contribuit la avansarea ta, 

ar trebui să incluzi toate lucrurile în recunoștința ta. 

Acest lucru este valabil în special în relațiile voastre. 

Întâlnim oameni obișnuiți în viața noastră; dar dacă le dai o șansă, 

toți au ceva important să te învețe.

► 6. Pentru ce trebuie să fii recunoscător în prezent, îl schimbă

• Fii recunoscător pentru tot ce ai acum, pentru că nu știi niciodată ce se va întâmpla în continuare. 

Ceea ce ai va fi în cele din urmă ceea ce ai avut.

• Viața se schimbă în fiecare zi, 

iar binecuvântările tale se vor schimba treptat odată cu ea.

► 7. O minte recunoscătoare nu ia niciodată lucrurile de la sine

• Ceea ce separă privilegiul de beneficiu este recunoștința.

• Circumstanța (sau persoana) pe care o iei de bună astăzi poate fi singura de care ai nevoie mâine.

► 8. Pe măsură ce îți exprimi recunoștința, amintește-ți că cea mai mare apreciere nu este pur și simplu rostirea cuvintelor, ci trăirea.

• Ceea ce contează cel mai mult nu este ceea ce spui, ci modul în care trăiești.

• Nu e suficient să spui, 

arată-o. 

Promisiunea nu este suficientă, 

dovedește-o.

► 9. Recunoștința include darul înapoi

• În agitația vieții de zi cu zi, 

aproape că nu realizăm că primim mult mai mult decât dăruim, 

iar viața nu poate fi bogată fără această recunoștință.

• Este atât de ușor să supraestimăm importanța propriilor realizări în comparație cu ceea ce avem cu ajutorul altora.

► 10. Cel mai mare omagiu adus oamenilor și circumstanțelor pe care le-ai pierdut nu este tristețea,

 ci recunoștința

• Doar pentru că ceva nu a durat pentru totdeauna, nu înseamnă că nu a fost cel mai grozav cadou pe care ți l-ai putea imagina.

• Fii recunoscător că ți s-au intersectat drumurile și că ai avut ocazia să experimentezi ceva minunat.

► 11. Pentru a fi cu adevărat recunoscător trebuie să fii cu adevărat prezent.

• Numără binecuvântările din viața ta și începe cu respirația pe care o faci acum.

• Uităm adesea că cel mai mare miracol nu este mersul pe apă; 

cel mai mare miracol este mersul pe pământ verde, sălășluind adânc în momentul prezent, 

apreciind-o și simțindu-te.

► 12. Renunțarea la control multiplică potențialul de recunoștință

• Uneori, investim prea multă forță încercând să controlăm fiecare aspect al vieții noastre încât ne pierdem complet pe drum.

• Învață să renunți, relaxează-te puțin și ia drumul pe care viața te duce uneori. 

Încearcă ceva nou, fii neînfricat,

 dar mai ales fă tot ce poți și fii bun cu asta.

 Renunțarea la așteptările inutile 

îți permite să experimentezi cu adevărat neașteptatul. 

Și cele mai mari bucurii în viață sunt adesea surprizele și oportunitățile neașteptate pe care nu le-ai prevăzut niciodată.

ÎNTOTDEAUNA ÎN picioare:

RECUNOȘTINȚĂ ȘI RECUNOȘTINȚĂ INFINITĂ!”

Sursa: Laureano G Gonçalves

$$$

 

Diavolul a apărut la trei călugări și le-a spus: "Dacă v-aș da puterea de a transforma ceva în trecut, ce ați transforma?

Primul dintre ei, cu o mare fervoare apostolică, a răspuns: "Te-aș împiedica să-i faci pe Adam și Eva să cadă în păcat, astfel încât omenirea să nu se îndepărteze de Dumnezeu.

Cel de-al doilea, un om plin de milă, i-a spus: "Te-aș împiedica pe tine însuți să te îndepărtezi de Dumnezeu și să fii condamnat pentru totdeauna".

Al treilea dintre ei a fost cel mai simplu și, în loc să-i răspundă ispititorului, a îngenuncheat, și-a făcut semnul crucii și s-a rugat, zicând: "Doamne, scapă-mă de ispita a ceea ce ar fi putut fi și nu a fost.

Diavolul, scoțând un strigăt strident și tremurând de durere, a dispărut. Ceilalți doi, surprinși, l-au întrebat: "Frate, de ce ai reacționat așa?

El a răspuns: "Nu este cazul să dialogăm niciodată cu inamicul.

Interesul lui Satana nu a fost să ne testeze virtutea, ci să ne prindă în trecut, astfel încât să neglijăm prezentul, singurul moment în care Dumnezeu ne dă harul Său și putem coopera cu el pentru a împlini voia Sa".

Dintre toți demonii, cel care îi prinde cel mai mult pe oameni și îi împiedică să fie fericiți este cel al "ceea ce ar fi putut fi și nu a fost". Trecutul este lăsat la mila lui Dumnezeu, iar viitorul la Providența Sa. Doar prezentul este în mâinile noastre. "Trăiește acum"...

@@@

 

„Dacă aș putea să dau înapoi timpul, aș face-o!

...Aș întoarce orele și secundele la toate ceasurile pământului, doar să nu mai am încredere în anumite persoane.

...Aș întoarce clipele doar să le cer iertare altora.

...Aș îngheța timpul doar pentru a îmbrățișa anumiți oameni și a le spune: "atunci ai avut atâta dreptate!"

   Aș face-o o dată, de două ori, de zeci de ori până când aș simți din nou că viața și-a potrivit toate rosturile.

   Din păcate nu voi putea să fac asta pentru că viața și timpul au doar un singur sens: mereu înainte, nici măcar o secundă înapoi. Va fi mereu doar un alt mâine, nici măcar o dată un alt ieri..."

        "Anna Karenina" - ✍️Lev Tolstoi

Sursa:Cadar Carmen