$$$

 Gust de femeie

E multă ceață în sufletul meu,

Aș vrea să fiu din nou îndrăgostit,

Insa sunt muritor, nu sunt vreun zeu,

Nu mai suport să fiu dezamăgit.

Prin fața mea trec ne'ncetat zeițe

Și mă îmbie toate să-ncep să le slujesc,

De'ncerc să le cunosc, descopăr mii de fițe,

Nu cred că mai rezist să le iubesc.

Eu sunt un muritor, frumosul mă îmbie,

Dar timpul îmi arată cât sunt de limitat,

Doresc numai respect, iubire și-armonie,

Nu vreau să mă trezesc din nou înlăturat.

Eu nu am mari pretenții, vreau doar să fiu iubit,

Să mă-nconjor de roze, nu cactuși din pustiu,

Nu mai suport ideea că pot să fiu mințit,

Prefer să ies din joc până nu e târziu.

Zeițe și prințese mai sunt doar în povești,

Eu vreau un suflet cald la care să am cheie,

Să pot iubi un om, nu vițe-mpărătești,

Mă pot lăsa vrăjit de gustul de femeie.

Ionel Tudor

$$$

 Dragoste sau iubire

Mă chinuie o întrebare de o vreme,

O tot alung însă revine în neștire,

Nu știu ce e, cum oare să o cheme,

E dragoste sau e iubire?

Noaptea nu pot dormi, de parcă-s virusat

Mi-e sufletu-mbătat de fericire

Și chiar de dorm, mă chinui, mă zvârçolesc în pat,

Ce o fi? Dragoste sau e iubire?

De ies pe stradă, merg ca un apucat,

Pășesc fără s-arunc nici o privire,

Dau peste oameni și zâmbesc jenat,

Și-apoi mă ntreb de-i dragoste sau e iubire.

Nu simt nevoie să mănânc sau beau,

Tot timpul mă hrănesc cu fericire,

Nu mai gândesc, nici nu mai știu ce vreau,

Poate că este dragoste, sau e iubire?

Mi-e dor de ea când nu e lângă mine,

Când sunt cu ea-s bolnav de împlinire,

Când nu o văd o vreme stau trist în lungi suspine,

Dar tot nu știu de-i dragoste sau e iubire.

O văd cum mă privește, are doi sori sub gene,

Dar au lumină blândă și-o calda strălucire,

Nu pot s-o văd cum plânge, nu mai am sânge-n vene,

E dragoste vă-ntreb, sau poate e iubire?

Dar mă întreb degeaba, nu pot găsi răspuns

Sunt plin de încântare să am o viață nouă,

Că tare îmi e dragă și o iubesc nespus,

Dragoste și iubire, cred că sunt amândouă.

Autor - Ionel Tudor

***

 Hoțul

Un țigan mi-a furat, o zeiță mi-a dat,

Am fost beat, amețit si vrăjit,

Am urcat în Ollimp și atunci s-a-ntâmplat,

Tot ce m-a sfâșiat s-a sfârșit.

N-am cuvinte să spun sau să cânt,

Mi-este teamă c-un ac să mă-nțep,

Nu mai simt vijelia cu ploaie și vânt,

Aș dansa un tango sau un step.

Îmi e drag de țigan că m-a eliberat

Și s-anchis în celula în care-am trăit,

Îi doresc libertate, eu nu-s încuiat,

Sau să stea cât o vrea fericit.

Am ținut în celulă tot sufletul meu,

I-am pus tot ce-am avut pe pereți,

Am sters praful mereu, asta nu a fost greu

Si am stat încuiat șapte vieți.

Am crezut c-o să mor în celula curată,

Mi-era frig, dar voiam să rezist,

Dar țiganul m-a scos că-i placea cum arată,

Am crezut c-am murit și-am fost trist.

Tu țigane, nu știi că celula e rece,

Te-ncălzește o vreme că are de unde,

Dar o s-o murdărești si căldura îi trece

Și-o să vrei evadarea oriunde.

E a ta, este goală, ai grijă de ea,

Te va ține-ncuiat înc-o vreme,

Poate că asta vrei, poate îți va placea,

Ți-o cedez, nu am multe dileme.

Eu sunt liber acum, văd și luna pe cer,

Penitența s-a dus, ție îti mulțimesc,

I-am pus aripi să știi, dar nimica nu-i cer,

Jubilez c-am ieșit, fiindcă pot sa iubesc!

Aș fi vrut s-o mai văd, poate s-o vizitez,

Însă cheia e veșnic pierdută,

Îi las tot ce i-am dat, nu mai vreau să visez,

Nu mă uit înapoi, sper să n-o văd căzută.

Autor - Ionel Tudor

$$$

 Contradicții

Ai venit, ai plecat, te-am culcat, te-ai trezit,

M-am trezit sărutat, te-am iubit, m-ai iubit,

Te doream, mă doreai și eram fericit,

Mă știai, m-ai uitat, totul are-un sfârșit.

O să plâng, n-o sa plâng, ce aș putea sa mai fac,

Am stiut, n-am știut cum să-ți fie pe plac,

Am avut, nu mai am, n-am putut să mai tac,

Nu ți-am spus, dar ți-am spus, nu pot să mă prefac.

Erai tot, nu mai ești, am rămas cu puțin,

Te visam, m-am trezit, nu-s decât un străin,

Îți sopteam, n-ascultai, nu puteam să te-alin,

Te-am strigat, n-auzeai, mi ai spus să nu revin.

Voi uita, vei uita, nu există-napoi,

Tu ești tu, eu sunt eu, nu putem să fim noi,

Viata mea, viața ta, avem griji și nevoi,

Am trăit separat, n-am rămas amândoi.

Nu-s nervos, nu sunt calm, dar nu sunt liniștit

Of ce bine era, ma faceai fericit,

Sunt cu rost, fără rost, dar sunt dezamăgit,

Te iubesc, ce să fac, chiar și tu m-ai iubit.

Dar nu știu, poate că încă nu s-a sfârșit,

M-am întiors, n-am putut să rezist și-am venit,

Tu știai c-o să vin, mi-ai zâmbit, eu zâmbesc,

Tu aștepți ce-o sa spun, eu știu doar TE IUBESC!

 De: Ionel Tudor

$$$

 Scrisoarea

Ce faci draga mea, ești bine?

M-am trezit din somn cu gândul la tine,

Am visat că erai într-o rochie albastră,

Mirosea a lavandă, știi tu, lavanda noastră.

E floarea pe care ți-am dat-o în dar

În ziua în care m-ai scăpat de amar.

Atunci nu știam ce va fi între noi,

Eram doi singuratici și-atât, amândoi,

Simt și-acuma emoții doar când mă gândesc,

De atunci, știi iubito, de-atunci te iubesc.

Dacă nu ești cu mine, simt că parcă nu-s om,

De mă culc, te visez, însă greu mai adorm.

Deci iubito-am dormit, te-am visat, nu mai pot,

Haide, vino la mine, mă simt ca un netot,

Vreau să-mi spui ce mai faci, unde ești, este cald?

Te gândești si la mine, in neliniști mă scald,

Parcă-n vis tu râdeai dar nimic n-auzeam,

Eu eram parcă-nchis, nu mai știu ce făceam,

Dar vedeam ochii tăi, părul tău, gura ta,

Toate parcă voiau să-mi transmită ceva,

Dintr-o dată, auzeam, tu păreai că mă strigi

Și atungi m-am trezit, cât voiam să m-atingi,

Lângă mine era insă rece și gol,

Aș fi vrut sa mai dorm, nu puteam să mă scol,

Asa că m-am gândit că acuma te -mbraci

Și aș vrea să vorbim, să te-ntreb ce mai faci,

Mi-este dor și aș vrea să răspunzi imediat,

Eu sunt gata să plec, sunt deja îmbracat.

O să vin unde vrei, o să fug , o să zbor,

De mai stau mult stingher, sunt convins c-am să mor.

Eu închei și astept să răspunzi imediat,

Eu închid viata mea, vin acum, am plecat,

Te iubesc, te doresc, te ador, te iubesc,

Tu ești inima mea, nu mai pot s-o opresc,

 O sa-mi sară din piept, cât răspunsul aștept,

Sper că nu m-ai uitat, ar fi tare nedrept,

Am plecat, nu mai stau, voi citii ce-o să scrii

Doar in brațele tale, căci vin ca să revii.

Ionel Tudor

$$$

 Brumar în februarie

Mai e puțin și iarna se răstoarnă,

E luna dragostei, așa-i februarie,

Dar deși suntem la sfârșit de iarnă,

Mă simt de parcă-s în noiembrie.

De-o vreme parcă este primăvară,

S-a încălzit și inima din piept,

Era senin pe cer și sosre-afară,

Dar eu mă comportam în mod inept.

Normal ar fi să-mi placă ghioceii,

Ei sunt simbolul iernii ce-a trecut,

Dar eu nu sunt mereu tânăr ca zeii,

Am ghiocei în păr, nu-s nou născut.

Eu am tânjit mereu la trandafiri,

Dar nu oricare, vreau doar sângerii,

Căci sunt simbolul noilor iubiri

Ce-așteaptă să se mască-n orice zi.

Dar rozele, deși-s așa gingașe,

Înțeapă rău , au spinii otrăviți,

Nu-s pentru cei trecuți, sunt pătimașe,

Se potrivesc doar la îndrăgostiți.

Și-atunci gândesc că, poate, pentru mine

Sfârșitul iernii-mi las-un gust amar

Și simt că deși-i făurar, mai bine

M-aș potrivi în luna lui brumar.

Știu, primăvara, vara e frumoasă,

Dar ele-s pline de neprevăzut,

Mai bine stau la foc molcom acasă

Căci chiar și iarna are-un început.

Ionel Tudor

$$$

 Brumar în februarie

Mai e puțin și iarna se răstoarnă,

E luna dragostei, așa-i februarie,

Dar deși suntem la sfârșit de iarnă,

Mă simt de parcă-s în noiembrie.

De-o vreme parcă este primăvară,

S-a încălzit și inima din piept,

Era senin pe cer și sosre-afară,

Dar eu mă comportam în mod inept.

Normal ar fi să-mi placă ghioceii,

Ei sunt simbolul iernii ce-a trecut,

Dar eu nu sunt mereu tânăr ca zeii,

Am ghiocei în păr, nu-s nou născut.

Eu am tânjit mereu la trandafiri,

Dar nu oricare, vreau doar sângerii,

Căci sunt simbolul noilor iubiri

Ce-așteaptă să se mască-n orice zi.

Dar rozele, deși-s așa gingașe,

Înțeapă rău , au spinii otrăviți,

Nu-s pentru cei trecuți, sunt pătimașe,

Se potrivesc doar la îndrăgostiți.

Și-atunci gândesc că, poate, pentru mine

Sfârșitul iernii-mi las-un gust amar

Și simt că deși-i făurar, mai bine

M-aș potrivi în luna lui brumar.

Știu, primăvara, vara e frumoasă,

Dar ele-s pline de neprevăzut,

Mai bine stau la foc molcom acasă

Căci chiar și iarna are-un început.

Ionel Tudor