$$$

 Încrederea

Iubirea, iubirea e ceva nedefinit,

Ceva blocat acolo, în corpul infinit,

Apare din neant, nu știi ce te-a lovit,

Apoi dispare-n ceață de parcă n-a venit.

Însă când te lovește, devii parcă alt om,

Te ia din locul tău și te aruncă-n pom,

Te crezi un uriaș, deși ești doar atom,

Renunți sa fii doar unul și schimbi pe voi în vom.

Nici sticla nu e clară, mereu ești încurcat,

Deși nu bei nimic, lumea te vede beat,

Nu poți fi liniștit, parcă ești apucat,

Și chiar de stai pe loc, te simți mereu plecat.

Însă când ești cu ea, ești foarte fericit,

Simți freamăt în tot corpul, ești parcă amețit,

Însă câteodată, poți să constați uimit,

Că totu-i o himeră si că ai fost mințit.

Atumcea, dintr-o dată, ajungi un jalnic fost,

O vreme nu ai stare, te simți cam fără rost,

Nimeni nu-ti întră-n voie și totu-i cam anost,

Dar cel mai rău e-atunci când ești luat de prost.

Parc-ai căzut din lună pe timp senin și soare,

Apare umilința și dragostea dispare,

Dispar printr-o minune vechi semne de-ntrrbare,

Iar tu rămâi pe veci cu gust de mere amare.

E bine sa iei seama când te îndrăgostești,

Dacă minunea blondă, sau brună, sau roșcată

Este ceea ce pare sau ce a fost odată,

Încrederea-i de bază atuncea când iubești!

$$$

 Operația

Atâta dragoste am strâns și e ascunsă-atât de biñe,

Că-ți trebuie un bisturiu ca să poți să pătrunzi în mine,

Un bisturiu din zâmbet cald și ascuțit cum ți e privirea,

Care-i udat din când în când c-un elixir cum e iubirea.

Pot sta întins la nesfârșit pe patul din spitalul vieții,

Să te aștept să m-operezi pe la-nceputul dimineții,

Ai doi maeștrii anesteziști care mă țin în amorțire,

Căci ochii tăi strălucitori m-anesteziază cu iubire.

Îți simt pe corp mâinile calde cum mă masează pe la simțuri,

Miroase-a spirt de liliac și sufletul mi-e prins în ghințuri,

Am mâinile strânse cu lanțuri de patul din rezerva noastră,

Iar lanțurile sunt făcute din visul meu născut din coastă.

Cu gândurile tale dulci sunt și hrănit și perfuzat,

Trăiesc cu ele permanent, altfel aș fi de mult plecat,

Mă tem să nu fac diabet căci nu-s sătul de sărutări

Și de voi supraviețui, îți transform buzele-n brățări.

Hai vino să mă operezi, ai ca surori șapte păcate,

M-au dezbracat și m-au spălat și sunt acum iubit de toate,

Te-aștept pe tine să le-nveți, nu fac nimic dacă nu ești,

Tu, numai tu să mă deschizi și-apoi în veci să mă iubești!

***

 Mă ucizi! 

Nimic nu pot să fac din ce aș vrea,

Ne sfătuim, dar tu mereu decizi

Nici nu îți pasă de părerea mea,

Mă tolerezi, mă pedepsești și mă ucizi!

Mereu îți spun ce mult eu te iubesc,

Vorbele mele parcă se lovesc de-un zid,

Pleci unde vrei, eu nu te urmăresc,

Și-apoi îmi reproșezi că te ucid.

Sufletul meu de-acum e-n mâna ta,

Ai mâna încărcată de comori,

Știi că îți dau din plin și inima,

Iar tu nu încetezi să mă omori.

Toți cei ce te rănesc îți spun minciuni,

Iar tu nu vezi cât sunt ei de stupizi,

Te-ntorci la mine și aștepți minuni

Și nu ma crezi, cu asta mă ucizi! 

Nu pot mai mult am dat tot ce aveam,

Pui între noi baraj de cărămizi,

Le demolez încet cu tot ce am,

Dar nu îți pasă, tu vrei să mă ucizi!

Te rog să încetezi urgent acest război,

Să cântărești din nou și să conchizi,

Lasă orice în urmă, să fim doar amândoi

Și-apoi cu dragostea chiar poți să mă ucizi!

Ionel Tudor

$$$

 Unde ești tu, iubito?

Unde pleci tu iubito când îți e somn de mine?

În visul tău sălbatic nu te temi de rechini?

Sau poate ție-ți place cum se hrănesc din tine

Și mușcă cu plăcere din ochii tăi senini?

Unde pleci tu iubito, când te visez aproape?

Ești pe un vârf de munte sau chiar pe Everest?

Sau pe o plajă sumbră la margine de ape,

Visând nemărginirea dintr-un visat arest?

Unde ești tu iubito când nu ești lângă mine

Dar nu îl ții în brațe pe fiul lui Morfeu?

Poate că ești cuprinsă de nopțile din tine,

Sau poate-mbrățișezi în alt Olimp un zeu.

Unde esti tu iubito când ai mai multe vise?

Pe care dintre ele alergi în voal divin?

Nu știi că printre ele, deși-s cu cer promise,

Se-ascund coșmaruri sumbre, cu gustul de pelin?

Unde ești tu iubito, când visul meu se pierde

În neguri de durere sau pe un drum greșit?

Poate-ai găsit alt înger care să te dezmierde

Și ai lăsat în urmă pe cel ce te-a iubit.

Unde ești tu iubito? Te caut printre umbre

Și ele mă-npresoară si-mi tulbură privirea.

Revino la viață căci frigul mă patrunde

Și mă resuscitează că-ti voi simți iubirea.

Oriunde ai fi iubito, eu voi fi lângă tine,

Chiar dacă simt că astăzi tu ai ales nedrept,

Chiar dacă-n drumul tău nu te gândesti la mine,

Eu sunt in orizontul in care te astept.

Ionel Tudor

$$$

 Stăpânii lumii

Stăpânii lumii-au hotărât

Că noi suntem niște cobai,

Ne-au pus pe jos niște mălai,

Însă ne-au pus zgardă la gât.

Putem mânca doar ce vor ei,

Iar ei ne dau să nu murim,

Că au nevoie să-i slujim,

Noi suntem sclavi, ei se cred zei.

Nici apă nu putem să bem,

Izvoarele ni le-au ascuns

În buncăre de nepstruns,

Doar picături ne dau de vrem.

Chiar aerul ce-l respirăm

Ni l dau doar printr-un filtru de carton,

Ca să nu consumăm prea mult carbon,

Ne pun și oxigenul să-l amanetăm.

Noi nici familii nu putem avea,

Vor să dispară genurile vechi,

Vom avea cap format doar din urechi,

Ca să putem pe ei a-i asculta.

Nu vom putea să creștem nici copii,

Au fabrici pregătite să producă

Sclavi care să se reproducă

Prin divizare în utilaje vii.

Nu vom fi nici bărbați și nici femei,

Vom fi doar bipolari sau unisex,

În loc de dragoste vom face sex

Pe terminalele livrate doar de ei.

Se pregătește și-un transplant de cap

Cu creiere setate doar pe da,

Iar ei prin unde le vor comanda,

Vor doar roboți fără vreun handicap.

Bătrânii nu au loc pe lumea asta,

Consumă aerul și apa gratuit,

Vor trebui să moară, negreșit,

Nu trebuie să le-nmulțească casta.

Ei vor să ne luptăm noi între noi,

Să ne ucidem și să ne-omorâm,

Iubirea nu-i permisa, să urâm,

Noi nu ne potrivim pe-un nou altoi.

Stăpânii lumii sunt nemuritori,

Dar doar în rai și iad pot fi așa,

Însă în rai ei nu pot încăpea,

Vor arde-n iad, înconjurați de sori.

Noi nu avem nevoie de stăpâni,

Vrem să fim liniștiți și să trăim

Cu sufletul senin și să iubim,

Căci suntem oameni și suntem români!

Ionel Tudor

$$$

 Te aștept

Iubita mea, te-aștept ca să mă scoți din moarte,

Iubita mea, te-aștept să mă rănesti,

Te-aștept să sfarămi barca ce-urmează să mă poarte

Pe țărmuri pustiite de povești.

Iubita mea, tu poți să-mi zdruuncini nepăsarea,

Cea care mă ascunde-n infinit,

Te-aștept să mă inunzi așa cum marea

Inundă țărmuri cu mareea-n asfințit.

Iubita mea, doar tu mai poți să mă întorci din drum,

Căci am pornit cu sufletul golit,

Așteaptă-mă-n răscrucea care mă duce-n scrum,

Redă-mi speranța că voi fi iubit.

Iubita mea, am învățat să am încredere în tine,

Tu ai puterea ca să mă oprești,

Eram mâncat de toate himerele din mine,

Vor dispărea doar dacă mă iubești.

Iubita mea, te-aștept să îmi redai speranță 

Ca pot iubi din nou femeia mea,

Să reînvăț cum să iubesc cu toleranță,

Să mă încarc din nou cu liniștea.

Iubita mea, te-aștept să mă aduci din nou la viață,

Să am curajul de a scrie-o carte,

Să-mi spui așa cum știi, direct, în față,

Că ai venit ca să mă scoți din moarte.

Ionel Tudor

$$$

 Două inimi

Am trecut într-un suflet pe la inima ta,

M-am uitat ca să vâd dacă are ceva,

Era bine se pare dar avea musafiri,

Era inima mea ce-i dădea trandafiri.

Erau roșii ca ea și-aveau multe petale,

Erau mulți, nu-ncăpeau toți in brațele sale,

Însă inima mea, săritoare, i-a dat ajutor,

Și-mpreună-i tineau si dansau pe un cântec de dor.

Două inimi dansând fericite, animate de-un cântec,

Fredonând la ureche cuvinte cu rol de descântec,

Dansul lor e frumos cu mișcări line și elegante,

Iar inima ta parcă zboară căci dansează pe poante.

Le-am lăsat să danseze, oricum nu aveau ochi de mine,

Inima ta plutește și a mea stă pe loc și-o susține,

Două inimi au fost până ieri însă azi se unesc,

E o inimă doar, nu sunt două, pentru că se iubesc!

Ionel Tudor