Jurnalul Cristinei

sâmbătă, 25 ianuarie 2025

***

CUZA VODA

Vasile Alecsandri

Văzutu-te-am în pace suind scara mărirei

Şi-n pace luănd calea augusta-a nemurirei,

O! scump amic, domn mare, o! nume cu splendoare

Sadit pe miriade de libere ogoare!

O clipă apărut-ai în planul veciniciei

Şi vecinice mari fapte lăsat-ai României,

Nălţând din părăsire antica-i demnitate

Prin magica Unire şi sacra Libertate.

Ca norul plin de mană ce trece şi revarsă

O ploaie roditoare pe brazda care-i arsă,

Şi, stând apoi deoparte, în urma lui priveşte

Cum brazda se deschide şi câmpul înfloreşte,

Aşa şi tu din ceruri ai dulcea mângâiere

Şi vezi a ţării tale frumoasa renviere,

Tu, ce-ai stârpit cu sceptrul, unealta de rodire,

Din suflete şi câmpuri sămânţa de serbire,

Acum te odihneşte gustând eterna pace

În taina măiestoasă a morţii care tace,

Lăsând o lume-ntreagă la tine să gândească

Ş-a ta legendă, Cuza! cu fală s-o rostească...

Sunt nume destinate, ca numele tău mare,

Să steie neclintite pe-a Timpului hotare

Şi vecinic să răspânda o falnică lumină

Pe seculii ce-n umbră, trecând, li se închină!

***

NEAGU DJUVARA a trecut în neființă cu sapte ani in urma.

Neagu Djuvara a încetat din viaţă la 25 ianuarie 2018, la vârsta de 101 ani. Istoricul Neagu Djuvara s-a născut la București într-o familie aristocrată de origine aromână, așezată în țările române la sfârșitul secolului al XVIII-lea, care a dat mulți oameni politici, diplomați și universitari de prestigiu..

Tatăl său, Marcel Djuvara, șef de promoție la Politehnica din Berlin-Charlottenburg în 1906, căpitan de geniu în armata română, a murit în cursul marii epidemii de gripă spaniolă din 1918. Tinca Grădișteanu, mama sa, aparținea ultimei generații dintr-un neam de mari boieri munteni.

Neagu Djuvara și-a făcut studiile la Paris, licențiat în litere la Sorbona (istorie, 1937) și doctor în drept (Paris, 1940). A luat parte la campania din Basarabia și Transnistria ca elev-ofițer de rezervă (iunie – noiembrie 1941), fiind rănit aproape de Odesa.

Intrat prin concurs la Ministerul de Externe în mai 1943, este trimis curier diplomatic la Stockholm în dimineața zilei de 23 august 1944, în legătură cu negocierile de pace cu Uniunea Sovietică, reprezentată de doamna Kollontai. Numit secretar de legație la Stockholm de guvernul Sănătescu, va rămâne în Suedia până în septembrie 1947, când comuniștii preiau și acest minister.

Implicat în procesele politice din toamna lui 1947, hotărăște să rămână în exil, militând până în 1961 în diverse organizații ale exilului românesc (secretar general al Comitetului de Asistență a Refugiaților Români, la Paris; ziaristică; Radio Europa Liberă; secretar general al Fundației Universitare „Carol I”).

În 1961, pleacă în Africa, în Republica Niger, unde va sta douăzeci și trei de ani în calitate de consilier diplomatic și juridic al Ministerului nigerian al Afacerilor Străine și, concomitent, profesor de drept internațional și de istorie economică, la Universitatea din Niamey.

Între timp, reluase studiile de filosofie la Sorbona. În mai 1972, obține doctoratul de stat (docența) la Sorbona cu o teză de filosofie a istoriei, sub conducerea cunoscutului sociolog și filozof Raymond Aron; mai târziu, obține și o diplomă a prestigiosului Institut național de limbi și civilizații orientale de la Paris (INALCO).

Din 1984 este secretar general al Casei Românești de la Paris, până după decembrie 1989, când se întoarce în țară. Din 1991 în 1998 este profesor – asociat la Universitatea din București. E membru de onoare al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași și al Institutului de Istorie „N. Iorga” din București.

A fost decorat cu Marea Cruce a Ordinul național „Serviciul Credincios” și cu „Ordre des Arts et des Lettres” în grad de Ofițer.

Neagu Djuvara a primit, marți, 30 Octombrie 2012, titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din București, în cadrul unei ceremonii care s-a desfășurat începând cu ora 10.00, în Sala Stoicescu a Palatului Facultății de Drept. Titlul de Doctoris Honoris Causa i-a fost atribuit și de către Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, în urma ceremoniei din 5 decembrie 2012.

Neagu Djuvara a avut din 15 martie 2017 gradul de general de brigadă — cu o stea, în retragere .

***

MUZEUL UNIRII, IAȘI

🇷🇴 24 ianuarie 1859-Unirea Principatelor Române 🇷🇴

Construită in 1806, în stil neoclasic, de către Eliza și Ștefan Catargi, casa a trecut de- a lungul primei jumătăți ai sec. XlX- lea, in proprietatea mai multor familii boierești cunoscute din Moldova: Palladi, Cantacuzino- Pașcanu, Ghica.

Între anii 1859-1866, clădirea a fost închiriată pentru a servi drept locuință de serviciu, domnitorului Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza.

Din anul 1886, timp de aproape 50 de ani, casa a apartținut sediului Bancii Creditului Urban.

In timpul Primului Război Mondial, intre 26 decembrie 1916 si 23 aprilie 1919, Regele Ferdinand și- a stabilit aici cartierul regal.

Din anul 1937, palatul a ajuns în posesia statului, fiind declarat minument istoric. Începând cuanul 1938, Comisia Monumentelor Istorice, la îndemnul istoricului Nicolae Iorga, a amenajat in câteva camere, de la etajul clădirii, Muzeul ,, Palatul Cuza Vodă”. În clădire au funcționat la parter diverse organizații precum: ,,Liga Culturală pentru Unitatea Tuturor Românilor” și ,,Străjeria”.

Sfârșitul celui de- al Doilea Război Mondial a coincis cu cea mai grea perioadă din istoria palatului, imobilul fiind avariat de două bombe incendiare. Aflat într-un avansat grad de uzură și ruină, se dorea chiar dărâmarea lui.

După restaurarea clădirii, se începe organizarea muzeului, prin strângerea patrimoniului și amenajarea expoziției permanente. La 23 ianuarie 1959, la o sută de ani de la Unirea Principatelor, Muzeul Unirii se redeschide publicului vizitator.

În aceasta organizare, care a suferit de- a lungul timpului modificări, muzeul a putut fi vizitat pâna in anul 1997 , când a intrat intr un lung proces de restaurare si amenajare, fiind redeschis publicului din la 24 ianuarie 2008, asa cum sunt imaginile de mai jos.

Tablourile din Muzeul Unirii sunt semnate de pictori celebri precum:

Nicolae Grigorescu: Peisaj in grădină, Stradă la Vitre, Peisaj, Natura statică.

Theodor Aman: Unirea Principatelor Române.

C. Stahi: Natură statică, Vânătorul cu vânat.

C. J. Vernet: Vedere din port francez.

G. Lairsse: Bacchanală.

Baschenis: Natură statică cu fructe si flori.

Vorobieff: Vederea Iașilor la 1830.

Gh. Asachi: Templul Aurului.

Sursa: Iuliana Chifu

***

R A R

George BACOVIA

Singur, singur, singur,

Într-un han, departe –

Doarme şi hangiul,

Străzile-s deşarte,

Singur, singur, singur…

Plouă, plouă, plouă,

Vreme de beţie –

Şi s-asculţi pustiul,

Ce melancolie!

Plouă, plouă, plouă…

Nimeni, nimeni, nimeni,

Cu atât mai bine –

Şi de-atâta vreme

Nu ştie de mine

Nimeni, nimeni, nimeni…

Tremur, tremur, tremur…

Orice ironie

Vă rămâne vouă –

Noaptea e târzie,

Tremur, tremur, tremur…

Veşnic, veşnic, veşnic,

Rătăciri de-acuma

N-or să mă mai cheme –

Peste vise bruma,

Veşnic, veşnic, veşnic…

Singur, singur, singur,

Vreme de beţie –

I-auzi cum mai plouă,

Ce melancolie!

Singur, singur, singur…