PE 26 IANUARIE 1884 S-A NĂSCUT GENERALUL GHEORGHE AVRAMESCU, cel care, la începutul carierei sale, a deținut diferite funcții de comandă în unități din Brăila.
(o mult prea scurtă postare despre cel care a fost un adevărat militar)
Gheorghe Avramescu s-a născut pe 26 ianuarie 1884, la Botosani.
După absolvirea Școlii Speciale a Infanteriei, a fost promovat locotenent și încadrat în Regimentul 38 Infanterie ”Neagoe Basarab”, dislocat la Brăila. După sfârșitul campaniei din Bulgaria, din 1913, a început cursurile Școlii Superioare de Război, dar, după numai un an, a întrerupt studiile și s-a întors la R.38 I..
După intrarea României în Primul Război Mondial, Gheorghe Avramescu a fost promovat căpitan și a fost numit la comanda Companiei 9 din Regimentul 78 Infanterie Rezervă, din Brăila. Regimentul a fost dislocat în Dobrogea și, curând după începerea ostilităților cu trupele bulgare și germane, Avramescu a fost numit la comanda Batalionului 3. A luat parte la luptele de Parachioi, Mulciova, Perveli și Muratan, unde a fost și rănit la bratul drept, pe 7/20 octombrie 1916. După o luna de refacere în spital, s-a reîntors pe front, încredințându-i-se comanda Batalionului 2 din Regimentul 38/78 (din cauza pierderilor suferite, R. 38 I. a fost contopit cu R. 78 I.).
S-a distins în bătălia pentru București, în noiembrie 1916.
A luat parte la luptele de la Mărășesti tot în calitate de comandant de batalion.
În februarie 1918, Gheorghe Avramescu a fost mutat la statul major al Diviziei 1 Vânători, ca șef al Biroului Mobilizare și Organizare, deși făcuse doar un an la Școala Superioară de Război. După decretarea mobilizării, Avramescu a fost numit șef al Biroului de Informații al Corpului 3 Armată.
După terminarea luptelor cu Republica Sfaturilor din Ungaria, în 1919, a revenit la Școala Superioară de Război, pe care a absolvit-o al doilea din promoție.
S-a întors la comanda unui batalion din Regimentul 78. În urma desființării acestei unități, în 1923 a fost înaintat la gradul de locotenent-colonel și a fost numit șef de stat major al Diviziei 10 Infanterie.
Pe 31 martie 1929, cand a fost înaintat la gradul de colonel, a primit comanda Regimentului 38 Infanterie din Brăila, vechea sa unitate.
În 1937 a preluat comanda Brigăzii 10 Infanterie, iar în 1939 a fost numit comandant al Diviziei 10 Infanterie.
Pe 8 iunie 1940 a fost înaintat la gradul de general de divizie.
Începutul campaniei din Est l-a găsit la comanda Corpului de Munte, cu care a participat la ofensiva din Bucovina de Nord, din iulie 1941. A ajuns în nordul Crimeei, unde a fost implicat în Bătălia de la Marea de Azov.
Pentru performanțele sale de comandant, a fost înaintat la gradul de general de corp de armata.
Spre sfârșitul anului 1943, a fost numit comandant al Corpului 3 aflat în Transnistria, iar apoi al Corpului 6, cu care a participat la luptele din Moldova, din 1944.
La începutul lui august 1944, în ajunul începutului Operațiunii Iași-Chișinău, a preluat comanda efectivă a Armatei 4, deoarece generalul Racoviță era în permisie. Pe 20 august a intrat în conflict cu mareșalul Antonescu, drept pentru care a fost înlocuit cu generalul Ilie Steflea.
S-a reîntors la Corpul 6, al cărui comandant titular era.
Pe 31 august a preluat comanda noii Armate 4, pe care a condus-o în timpul campaniei din Transilvania. Armata 4 a participat la eliberarea orașului Carei, după care a continuat înaintarea spre Tisa și apoi până in Slovacia.
Moartea sa, pe 3 martie 1945, rămâne un mister.
Avramescu a fost înmormântat la cimitirul Shohshalom, din Budapesta. Pe 23 octombrie 2000, a fost deshumat şi adus din Ungaria, fiind reînhumat în Cimitirul Militar din Cluj.
