duminică, 19 ianuarie 2025

***

 S-a întâmplat în istorie... pe 16 ianuarie!


-27 î.Hr.: Senatul roman îi acordă lui Gaius Julius Caesar Octavianus titlul de Augustus, marcând începutul Imperiului Roman.

-1605: Prima ediție a El ingenioso hidalgo Don Quijote de la Mancha de Miguel de Cervantes este publicată la Madrid, Spania.

-1632: Are loc ședința de anatomie ținută la Amsterdam, între breasla chirurgilor; corpul este al unui criminal executat prin spânzurare (Adriaan Adriaanszoon, sub pseudonimul de “Aris Kindt”). Rembrandt va picta în același an “Ora de anatomie a doctorului Nicolaes Tulp”.

-1919: Intră în vigoare un amendament la Constituția SUA care interzice fabricarea și consumul băuturilor alcoolice ("Legea prohibiției"), în vigoare până la 5 decembrie 1933.

-1946: George Călinescu începe la Facultatea de Litere din Universitatea București, cursul "Istoria literară ca știință inefabilă și sinteză epică" cu lecția de deschidere intitulată "Sensul clasicismului".

-1965: Reprezentanțele diplomatice ale României și Danemarcei sunt ridicate la nivel de ambasadă.


Sursa: #MuzeulAurelLazar

***

 De ziua de Sfânt Voievod a lui Mihai Eminescu. Nicolae Steinhardt: Îl iubesc pe Eminescu. 


Tot astfel, iubesc în mod orbitor și total poporul românesc și „fenomenul românesc“


“Pe ziua de Sf. Voievozi în anul 1886 m-au chemat la M-rea Neamţu, la bolniţă, şi l-am spovedit şi l-am împărtăşit pe poetul M. Eminescu. Şi au fost acolo Ion Gheorghiţă, din Crăcăoani, care acum este primar. Iar M. Eminescu era limpede la minte, numai tare posac şi trist. Şi mi-au sărutat mâna şi au spus: Părinte, Să mă îngropaţi la ţărmurile mării şi să fie într-o mânăstire de maici, şi să ascult în fiecare seară ca la Agafton cum cântă Lumină lină. Iar a doua zi…”


Nicu Steinhardt: Am învățat și predat euforic multe poezii eminesciene la Jilava, Gherla și Dej

Redăm în exclusivitate „Mărturisirea“ de mai jos, poate una din cele mai frumoase scrieri semnate de Nicolae Steinhardt despre Eminescu și fenomenul românesc. 


MĂRTURISIRE


Mi-am pus demult întrebarea: dacă mi se va cere să scriu despre Eminescu, ce voi face? Să cutez a scrie? Nu va fi impertinență și abatere de la modestia cea mai elementară?


Iată însă că, pînă la rezolvarea teoretică a problemei, am scris și publicat cîteva texte despre Eminescu în „Viața Românească“, în „Caiete critice“, în volumul „Escale în timp și spațiu“ și „Prin alții spre sine“, în cuvîntul înainte la „Eminescu și abisul ontologic“ de Svetlana Paleologu-Matta.


Am învățat și predat euforic multe poezii eminesciene la Jilava, Gherla și Dej.

Știu bine că am scris copilării și banalități dar cu teamă, dragoste, credință și adînc respect. Așa încît s-ar putea ca păcatul de temeritate și poftă de fală să-mi fie iertat.


Îl iubesc pe Eminescu. Ziua de 15 ianuarie e pentru mine o zi sfîntă. Nu uit, cînd sunt în București, să depun și eu o floare la statuia din fața Ateneului, operă a sculptorului D. Anghel.

Cu ce drept îl iubesc pe Eminescu? Fără niciun drept. Prin declarație unilaterală de voință, pentru că oricine are dreptul să iubească, oricît de nevolnic și neîndeptățit este. Pentru că, după cum spun englezii, o pisică poate privi un rege. Tot astfel, fără nicio justificare, iubesc în mod orbitor și total poporul românesc și „fenomenul românesc“.


Și apoi Eminescu, prin fermitate și curăția caracterului, îmi e sprijin de nădejde în credința că poporului român îi e menit a se împărtăși în cultură și în viața spirituală de o soartă cu mutl deasupra mediocrității, acea binecuvîntată soartă în care au crezut Hașdeu, Pârvan, Blaga, Mircea Eliade și Constantin Noica.


Cît de fericit sunt că mi-ați dat prilejul să-mi mărturisesc dragostea despre Eminescu și fenomenul românesc.


Nicolae Steinhardt

Mănăstirea Rohia

24 martie 1989 (Confesiune făcută cu șase zile înainte de a trece la Domnul – 30 martie 1989)


Originalul acestui text se află în Arhiva Fabian Anton


Sursa: Mihai-Eminescu.ro

***

 

ALEXANDRU IOAN CUZA, primul domnitor al ROMÂNIEI moderne, născut la BÂRLAD, a avut doi copii cu o amantă, ELENA MARIA (CATARGIU) OBRENOVICI. Soția lui CUZA, ELENA, care nu a putut avea copii, i-a adoptat și i-a crescut ca pe proprii ei copii la PALATUL de la RUGINOASA a lui ALEXANDRU IOAN CUZA.

-Primul dintre ei, DIMITRIE, s-a îndrăgostit de o slujnică de la palat iar când iubita lui a fost alungată de către mama lui adoptivă, el s-a sinucis prin împușcare, avea doar 23 de ani....😢 

-Cel de-al doilea, ALEXANDRU, s-a căsătorit cu MARIA MORUZI. Suferea însă de o malformație congenitală la inimă și avea și tuberculoză, astfel a murit 😢chiar în luna lui de miere, în SPANIA, avea doar 27 de ani.....MARIA MORUZI era strănepoata domnitorului fanariot ALEXANDRU MORUZI, care l-a ucis pe IONIȚĂ CUZA, ispravnic al Ținutului VASLUIULUI, un străbun de-al lui ALEXANDRU IOAN CUZA.

-În această imagine o aveți pe MARIA (MORUZI) CUZA, împreună cu fiul ei, GHEORGHE I. BRĂTIANU, dintr-o relație cu marele om politic IONEL BRĂTIANU. Acesta s-a căsătorit cu ea doar pentru a recunoaște astfel copilul dar a divorțat chiar a doua zi. GHEORGHE I. BRĂTIANU a copilărit la PALATUL lui CUZA de la RUGINOASA și în CASA POGOR din IAȘI. Istoria e de cele mai multe ori chiar mai captivantă decât cea mai nemaipomenită telenovelă, nu-i așa?... 🙂

preluare:Tesalut Vaslui 

@ toată lumea

***

 Când i s-a cerut să-i dezvăluie secretele ei de frumusețe,

Audrey Hepburn a scris acest frumos text care a fost citit și la înmormântarea sa.

„Pentru a avea buze atractive, spune cuvinte amabile.

Pentru a avea un aspect iubitor, uită-te la partea bună a oamenilor.

Pentru a arăta subțire, împărtășiți-vă mâncarea cu cei flămânzi.

Pentru părul frumos, lăsați un copil să-și treacă degetele o dată pe zi.

Pentru a avea o postură frumoasă, mergeți știind că nu sunteți niciodată singuri, pentru că cei care vă iubesc și v-au iubit vă însoțesc.

Oamenii, chiar mai mult decât obiecte, trebuie reparate, răsfățate, trezite, dorite și salvate - nu renunțați niciodată la nimeni.

Amintiți-vă, dacă vreodată aveți nevoie de o mână, aceasta va fi găsită la capătul ambelor brațe. Pe măsură ce îmbătrânești, vei descoperi că ai două mâini, una pentru a te ajuta și a doua pentru a-i ajuta pe ceilalți.

Frumusețea unei femei nu este în hainele pe care le poartă, în față sau în modul în care își fixează părul. Frumusețea unei femei este văzută în ochii ei, deoarece aceasta este ușa deschisă a inimii sale, sursa dragostei ei.

Frumusețea unei femei nu stă în machiajul ei, adevărata frumusețe a unei femei se reflectă în propriul suflet. Gândirea dă dragostea, pasiunea pe care o exprimă.

Frumusețea unei femei crește odată cu anii "🌺


Sursa: net

***

 💕DRAGOSTEA LOR A STRĂLUCIT, CHIAR ȘI ÎN TIMPUL LUPTEI LUI PATRICK CU CANCERUL....😢

...Povestea de dragoste dintre PATRICK SWAYZE și LISA NIEMI este de-a dreptul extraordinară - o poveste plină de pasiune, rezistență și devotament neclintit.....

-Totul a început în 1970 la studioul de dans al lui PATSY SWAYZE din HOUSTON. PATRICK, în vârstă de 18 ani, a cunoscut-o pe LISA, în vârstă de 14 ani, care era elevă la școala mamei sale. Legătura lor a strălucit prin dragostea comună pentru dans și creativitate....

-Ceea ce a început ca o prietenie a înflorit curând într-o poveste de dragoste, iar în 1975, cuplul s-a căsătorit în HOUSTON. PATRICK avea doar 22 de ani, iar Lisa 19...💕

Ca o scenă desprinsă dintr-un film, tinerii căsătoriți și-au împachetat visele și s-au mutat la NEW YORK, urmărindu-și pasiunea pentru dans și actorie. Câțiva ani mai târziu, în 1979, s-au mutat la LOS ANGELES, unde cariera de actor a lui PATRICK a început să ia avânt..... Rolurile din THE OUTSIDERS (1983) și RED DAWN (1984) au pregătit terenul, dar DIRTY DANCING (1987) a fost cel care l-a transformat pe PATRICK într-o senzație internațională. Dintr-o dată, el nu mai era doar PATRICK - era un star mondial.

-Povestea lui SWAYZE nu a fost lipsită de provocări. PATRICK s-a confruntat cu probleme personale, inclusiv lupta cu alcoolul. Cu toate acestea, LISA i-a stat alături, legătura lor devenind și mai puternică prin obstacolele vieții.

⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️ Rolul său din GHOST (1990) a cucerit inimile a milioane de oameni și i-a consolidat statutul iconic la HOLLYWOOD.

Rezistența lor a fost testată cu adevărat în 2008, când PATRICK a fost diagnosticat cu cancer pancreatic.... 😢Întotdeauna luptător, a continuat să lucreze, jucând în filmul THE BEAST (2009), în timp ce LISA a devenit stânca lui, fiind principala lui îngrijitoare....

💕 Dragostea lor a strălucit, chiar și în timpul luptei de 20 de luni a lui PATRICK cu cancerul, până la decesul acestuia pe 14 septembrie 2009, la vârsta de 57 de ani....😢

LISA a împărtășit ulterior povestea lor incredibilă și emoționantă în cartea sa de memorii din 2012, WORTH FIGHTING FOR, oferindu-ne tuturor o privire în profunzimea relației lor. Călătoria lor ne reamintește că dragostea, curajul și ambiția pot lumina chiar și cele mai întunecate căi...

preluare:Elvira Jacab

@ toată lumea

***

 MEMORIE CULTURALA

-ANTON PAVLOVICI CEHOV- (17/29 ianuarie 1860–15 iulie 1904)


Anton Pavlovici Cehov


In sudul Rusiei, aproape de Marea Azov, se nastea la 17 ianuarie 1860 al treilea dintre cei sase copii ai lui Pavel Egorovici Cehov, un tata aspru., proprietar al unui magazin de bacanie care a dat faliment in 1876. Familia s-a mutat la Moscova, fugind de creditori, iar Anton a ramas in orasul natal pentru a-si termina studiile. 


Si-a castigat existenta in acest rastimp dand meditatii si publicand mici schite in ziare. Orice ban ii ramanea in plus trimitea familiei sale. Dupa trei ani, tanarul amuzant, atragator si plin de energie se alatura familiei la Moscova, acolo unde tatal sau era muncitor, iar mama sa lucra ca, croitoreasa. Nu la mult timp dupa aceasta, Anton Pavlovici Cehov devine capul familiei si responsabil pentru bunastarea acesteia, grija pe care o va purta tot restul vietii.


Student la Universitatea de Medicina din Moscova, a absolvit in 1884 si a inceput sa lucreze in spitalul din Chikino, insa in aceeasi perioada incepuse sa tuseasca cu sange, simptom al tuberculozei, boala care-i va provoca moartea.


 Incercand sa-si suplimenteze veniturile, a scris la Moscova pentru revistele umoristice pe care lui insusi ii placea sa le citeasca. Prima sa povestire a aparut in revista Libelula, dupa care au urmat inca noua povestiri in aceeasi publicatie.  

Pana la 26 de ani, Anton Pavlovici Cehov publicase mai mult de 400 de povestiri scurte, schite si nuvele. Daca pana in 1886 scrisese sub pseudonim, Antosha Cechonte, din 1886 publica cu numele sau real, fiind recunoscut ca un scriitor talentat. De acum incepe sa scrie mai mult decat sa practice medicina. Dadea consultatii medicale multor oameni nevoiasi. Treptat, a incetat sa mai scrie lucrari umoristice si s-a indreptat spre drama, voind sa descrie viata asa cum este ea de fapt, dupa propriile-i marturisiri.


De o modestie remarcabila, ii incuraja pe alti scriitori tineri talentati, era cautat mereu pentru sfaturi si comentarii. Desi era inconjurat de multe femei si el insusi era o personalitate foarte agreabila, nu gasise nicio potentiala partenera de viata pentru ca nu considera nicio femeie din anturajul sau ca fiind suficient de puternica. Asta pana in 1898, cand o intalneste pe actrita Olga Knipper; in acest moment, Anton Pavlovici Cehov avea 38 de ani si era grav bolnav. Dupa o relatie de doi ani, cei doi se casatoresc in 1901. In 1904 boala devine foarte grava si medicii il trimit la spitalul Badenweiler din Germania, unde va muri pe 2 iulie. 

Spiritual pana in ultima clipa, printre ultimele lui cuvinte au fost "Nu am mai baut sampanie de mult timp", o referinta satirica la o practica a vremii in spitalele germane: cand pacientul nu mai avea nicio sansa de recuperare, medicul ii oferea pacientului un pahar de sampanie.


Cărți populare scrise de Anton Pavlovici Cehov: Opere, Pescarusul, Doamna cu catelul, Livada de visini, Stepa si alte povestiri


Sursa Printre carti

( Text partial selectat si editat Mariana Mari)

***

 In Memoriam Dalida

  (17 ianuarie 1933-

        3 mai 1987)


 Dalida a plătit un preţ foarte scump pentru celebritatea de care s-a bucurat. Viața strălucitoare a fost doar de pe scenă, pentru cî în realitate, artista a trăit un lung șir de nefericiri. Într-un final, a ales să-și pună capăt zilelor la doar 54 de ani. 


Pe 2 mai 1987, la vârsta de 54 de ani, cântăreața se sinucide cu o supradoză de sedative, lăsând un bilet pe care a scris: "Viaţa mi-a devenit insuportabilă, iertaţi-mă!"În urma ei, au rămas 170 de milioane de discuri vândute în lumea întreagă, 70 de discuri de aur primite şi primul disc de diamant acordat vreodată unui artist.


Dalida a murit la doar 54 de ani .

În urma ei, au rămas 170 de milioane de discuri vândute în lumea întreagă, 70 de discuri de aur primite şi primul disc de diamant acordat vreodată unui artist.


Astăzi, pe 17 ianuarie se împlinesc 92 de la nașterea artistei legendare. Născută în 1933, în Cairo, Dalida, pe numele său adevărat Yolanda Cristina Gigliotti, a trăit o viaţă măcinată de drame cutremurătoare şi relaţii amoroase nereuşite, toate pe fondul unei cariere strălucitoare.


Miss Egipt, la 21 de ani

Dintr-un copil retras şi singuratic, viitorul star a devenit, la 21 de ani, Miss Egipt, moment urmat, la scurt timp, de fuga ei la Paris. Acolo, sub numele de Dalila, după cum a "botezat-o" impresarul său, începe să cânte prin diferite cluburi de noapte, până într-o seară în care este remarcată de către trei oameni influenţi din showbizz. Este vorba despre: Bruno Coquatrix, directorul sălii de concerte Olympia, Eddie Barclay, fondatorul casei de discuri cu acelaşi nume, şi Lucien Morisse, patronul trustului media Europe1.


Cei trei sunt fascinaţi de frumuseţea şi talentul acesteia. Îi oferă un nou nume de scenă - Dalida - cel sub care va ajunge să fie cunoscută şi adorată în toată Europa, îi lansează primele piese şi o urcă pe cele mai mari scene ale continentului. Succesul nu întârzie să apară, turneele curg, iar fanii o aplaudă în picioare. 


Își găsește iubitul împușcat în cap

Se îndrăgosteşte din nou, de această dată de un artist italian ocolit de succes. Alături de Luigi Tenco, artista trăieşte o poveste de dragoste intensă şi îl încurajează să revină pe scenă. La insistenţele iubitei lui, Tenco acceptă după multe ezitări să urce pe scena Festivalului San Remo 1967, unde cântă "Ciao amore, ciao". Luigi are o prestaţie dezamăgitoare în faţa publicului, din sală auzindu-se râsete şi fluierături. Bărbatul se întoarce la hotel, lăsând-o pe Dalida singură la dineul oficial, şi se sinucide, împuşcându-se în cap. Dalida îl găseşte fără suflare într-o baltă de sânge, convinsă fiind că ea a fost cea care l-a aruncat în ghearele morţii, aducându-l total nepregătit în faţa publicului.


Prima tentativă de suicid.

O lună mai târziu, solista încearcă să-şi ia viaţa, dar ca prin minune după o săptămână petrecută în comă, își revine. Se întoarce cu greu în lumina reflectoarelor, iar inima ei este cucerită, pentru o perioadă scurtă, de un tânăr anonim, cu care rămâne însărcinată. Considerând că la 35 de ani este prea devreme să fie mamă, renunţă la sarcină. Depresiile încep să-i dea târcoale, pierderea lui Luigi, şi remuşcările venite în urma avortului o trimit într-o călătorie spirituală alături de profesorul ei de filozofie budistă – care îi devine amant pentru o lungă perioadă.


Se îndrăgostește din nou, dar apare o altă dramă

Problemele nu o ocolesc, pentru că primul soţ, Lucien, devenit între timp confidentul şi prietenul ei de nădejde, se sinucide. Dalida reuşeşte cu foarte mare greutate să treacă şi peste această dramă şi îşi continuă cariera glorioasă, cu concerte în toată lumea. Se îndrăgosteşte din nou, de această dată de un bărbat cu şapte ani mai tânăr decât ea, dar nici această relaţie nu durează, iar artista îl părăseşte. Nu trece mult, şi, sub presiunea unui proces, fostul iubit îşi pune capăt zilelor, lucru care o face pe Dalida să creadă că este urmărită de un blestem.


Sursa http://xn--adevrul-c4a.ro/ (Articol partial selectat, editare Mariana Mari)

$$$

 ALEXANDRU BASSARAB Alexandru Bassarab , sau Basarab (7 august 1907 – 8 iulie 1941), a fost un pictor, gravor și politician român. Câștigând...