***

 Alain Fabien Maurice Marcel Delon (n. 8 noiembrie 1935 , Sceaux, Seine, Franța – d. 18 august 2024 , Douchy-Montcorbon, Centre-Val de Loire, Franța) 

,,NU EXISTA NIMIC MAI STUPID DECAT TINERETEA FALSA."

“M-am împăcat cu figura mea după ce a fost lansat filmul – La Piscine. Aveam 33 de ani. Atunci mi-am dat seama că am vârsta lui Hristos, sufletul unui samurai și fața unui aventurier amoros – ăsta e darul și blestemul meu.”

 Fără studii în actorie, legendarul francez a devenit simbolul unei generații, una dintre cele mai importante figuri din istoria cinematografului francez și visul tuturor femeilor din lume.

Delon a trăit întotdeauna așa cum a vrut, fără să-și ascundă viciile – iubea banii, alcoolul, armele și, desigur, femeile. El a fost mereu înconjurat de femei focoase, înflăcărate și talentate. Dacă una dispărea din viața agitată a lui, alta îi lua imediat locul.

Deși este considerat un etalon al frumuseții masculine, Delon a fost întotdeauna foarte negativ în ceea ce privește chirurgia plastică și rămâne negativ până în ziua de azi. 

“Nu există nimic mai stupid decât tinerețea falsă. Urăsc falsitatea. Și chiar dacă vei reuși să te minți pe sine, pe restul nu vei face decât să-i amuzi.”

O poziție demnă de admirat, deoarece, cu vârsta, actorul a avut de pierdut. În tinerețe a fost nevoie de mult timp și efort până regizorii au început să-i ia în serios talentul de actor dramatic. Unii regizori considerau că Delon este prea frumos pentru marile ecrane. Cineaștilor le era teamă că spectatorii pur și simplu nu-l vor percepe ca pe un om real și filmul își va pierde încărcătura dramatică.

“Am avut nevoie de un deceniu ca să le demonstrez tuturor că sunt actor și nu doar un băiat cu chipul frumos. A fost o bătălie grea, dar am ieșit învingător și sunt mândru de mine”, dezvăluie Alain.

Delon era un magnet pentru femei, bârfe și neplăceri. Însuși actorul spunea că cel mai bine se pricepe la jucat roluri, la făcut copii și la intrat în buclucuri.

“Povestea vieții mele este atât de incredibilă, încât nici un jurnalist nu ar putea să o descrie”, spunea despre sine cel mai modest actor european.

Odată a fost la un pas să ajungă la închisoare. El a fost acuzat de participare la orgii și a ajuns pe banca de acuzați ca potențial complice la uciderea gărzii sale de corp. De altfel, actorul nu se făcea vinovat de nimic grav, dar a scăpat de probleme serioase grație președintelui Charles de Gaulle, care a rostit în sala de judecată că Franța are un singur Alain Delon și trebuie să avem grijă de el.

Actorul se apropie încet, dar sigur de 86 de ani. Din cauza stării de sănătate, el nu a mai apărut pe marile ecrane din 2008, când l-a interpretat pe Iulius Cezar în filmul de comedie Asterix la jocurile olimpice. Iulius Cezar a apărut în ipostaza unui narcis înfumurat, misogin, cu o atitudine indiferentă față de propriul fiu și o admirație patologică față de propriu corp. Cu alte cuvinte, pe lângă talent, charismă și frumusețe, Alain Delon are și un simț inedit al autoironiei.

“Și atunci banii stăteau în capul mesei. Dar mai erau niște lucruri în afară de bani. Niște valori. Astăzi nu mai există astfel de lucruri. M-am săturat de această modernitate și, când va veni vremea, voi părăsi această lume fără regret…”

ALAIN DELON

14 sept embrie 2021.....

***

 O postare din septembrie 2021.

Pentru că sunt departe de casă și de sursa de inspirație, care este, în cele mai multe cazuri, cartea, am "răsfoit" prin postările mele mai vechi și am găsit un vechi prieten, un poet pe care îl știu de pe băncile școlii, atunci cînd încă mai era prezent în cărțile de limba și literatura română. Se pare că acum nu prea mai are loc, este considerat desuet de către cei care au arestat cultura și o țin închisă în dubă, pînă cînd se golesc închisorile. 

Eusebiu Camilar este poetul care face subiectul postării de care vorbeam. A fost căsătorit cu Magda Isanos, cea mai sensibilă poetă a literaturii române, cu care a avut o fată, Elisabeta Isanos. Și Eusebiu Camilar era un om de o sensibilitate deosebită, astfel că dragostea lor, deși scurtă în timp, a fost sinceră și intensă.

Am remarcat acum, recitind poezia postată, intitulată "Închinare către udeșeteni (Udești se numea satul natal al lui Camilar), o anumită similitudine cu celebra poezie a lui Esenin - "Scrisoare mamei."

   

Închinare către udeșteni - Eusebiu Camilar 

"Spre a vedea cît m-a slujit silința, 

Îngăduiți-mi, voi ,vecini și unchi 

Să vă depun, cu toată umilința, 

Această cărțulie la genunchi...

Doar datorită ție, bună mamă,

Eu, Eusebiu, fiu de opincari,

Acuma stau la masă cu domni mari,

Și uit de unde vin și cum mă cheamă. 

Și trebuia s-ajung doar popă-n sat,

Să cînt la morți, să beau la cumetrie, 

Dar am ajuns și la Academie, 

Deși nu sunt, de vreme, consacrat!

E drept: acolo oameni cu rutină

M-au socotit nepotrivit și iar

Au hotărât să scoată la lumină 

Cultura mea, de la abecedar. 

Dar n-au avut ce cerceta, săracii, 

Și au mișcat din nas, în unison

Cînd mi-au aflat pe herbul din blazon

Opinca, sapa și cu coada vacii.

              ||

Bătrînă mamă, mi-ai cărat cu sacul,

Atîția ani, merinde la oraș, 

Dar eu am fost la carte tot codaș

Și-am năzuit tot înapoi, ca racul.

Și-așa se face că prin glodul moale 

Nu umblu azi cu Biblia în mîini,

Nu mă apucă rațele de poale

Și cu potcapul nu arunc în cîini.

Și cînd colegii urcă-n lumi abstracte, 

Arhangheli albi pe nalte scări de foc,

Aud cum cad solemne cataracte...

Și-mi amintesc că-n lume e un loc

Cu-o turlă de biserică străveche, 

Cu nuci rotați, cu ulmi și cu stejari, 

Și-un cimitir cu poartă strîmtă, veche;

Acolo dorm bătrînii Camilari.

Și-l văd cum urcă, ispășind calvarul, 

Spre cimitir, ca un Cristos plugar, 

Ducînd pe umăr Crucea de stejar,

Scrîșnind, Ion al Tomii Cămilarul, 

Ce și-a cioplit-o singur, din topor, 

Încredințat că n-o să aibă cine,

Că din adâncul lumii nu-i mai vine 

Feciorul haimana și scriitor...

Și-așa, el singur și-a-ngropat, din vreme 

Această temelie de stejar

Cînd îngerul cu coasa o să-l cheme,

Să fie gata, bunul gospodar...

De-ai mai trăi bătrîn păstor și faur

De cruci de lemn, eu, fiu înstrăinat, 

Te-aș îmbrăca într-un suman de aur,

Și ne-am plimba măcar un ceas prin sat

Să se adune lumea, să se mire,

Să tot grăiască, săptamîni și luni,

Că ți-am adus acest suman de mire,

Eu, fiul tău, pierdut între furtuni. 

           |||

Îți amintești când am venit acasă,

Bătrînă mamă? Cîți s-au minunat!

Că ți-am adus năframă de mătasă,

Eu, fiul tău pierdut și-nstrăinat!

Acum, cînd îmi ascult colegii

Înalte subiecte dezbătînd

Te văd mereu la poartă așteptând

Și întrebând flăcăii și moșnegii

Pe drumul dinspre rîu de nu zăresc

Un călător... Și cum tresari deodată, 

Cînd cîntă,  la portița descuiat,

Cocoșul alb cu coif împărătesc...

Și săptamîni și luni cocoșul cîntă 

A oaspete și tu mereu tresari-

Dar fiul tău pierdut, bătrînă sfîntă,

La masă șade între domnii mari.

Și-și amintește numai cîteodată, 

Cînd vede fremătînd un pom înalt,

Sau altul, cu tulpina aplecată,

Genunchi grei smulgîndu-și din asfalt;

Îi vine-atunci îngrozitor să geamă,

Sub smoală-și simte inima arzînd,

Iar cînd zărește plopi în șir, urcând 

Spre marile amurguri de aramă,

Mai vede-un om înfățișînd calvarul, 

Urcând un deal, ca un Cristos - plugar

Ducînd pe umăr crucea de stejar

Scrîșnind, Ion al Tomii Cămilarul...

Spre a vedea cît m-a slujit silința, 

Îngăduiti-mi, voi, vecini și unchi, 

Să vă depun, cu toată umilința, 

Această cărțulie la genunchi!

Cu-atîta m-am întors! Și orișicine 

Să hotăras că în sobor, acum, 

De-am folosit prin lume, rău sau bine, 

Dinarul dat, cînd am pornit la drum..."

***

 ,, Am trăit 62 de ani. Acum știu că ce e greu este să pleci. Pentru că plec nu plec fără să-ți spun și să-ți mulțumesc. ”

- Alain Delon, Palme d’Honneur la 83 de ani, la cea de-a 72-a ediție a Festivalului de la Cannes, 19 mai 2019

  🙏🤔Într-un interviu din 2018, cu Valérie Trierweiler intitulat „Moi, Delon: l'interview de sa vie”, actorul  spunea că nu va avea niciun regret dacă moare. 

   „Viaţa nu-mi mai oferă mare lucru. Am știut totul, am văzut totul. Dar mai presus de toate, urăsc această epocă, o vomit”

   Actorul, producătorul, scenaristul şi regizorul Alain Delon a strălucit pe marile ecrane în pelicule care au făcut istorie. ”Rocco şi fraţii săi” - ”În plin soare”,— ”Eclipsa”-,, Ghepardul”, ”Laleaua neagră”, - ori Samuraiul”, ” sunt doar câteva dintre filmele pentru care Alain Delon este considerat cel mai important actor francez al secolului XX.

   Ultimul lungmetraj cu Alain Delon a fost lansat în 2008 - "Asterix la Jocurile Olimpice" de Frédéric Forestier şi Thomas Langmann, în rolul lui Iulius Cezar.

   În teatru, actorul a apărut ultima dată pe afişul spectacolului "Une Journée ordinaire", de Eric Assous (2011 şi 2013).

    S-a născut la 8 noiembrie 1935 la Sceaux - Hauts-de-Seine - Franța și a plecat în Veșnicie astăzi 18 august 2024 la 89 de ani în casa sa din Douchy, înconjurat de cei trei copii ai săi. 

  Actorul a suferit un accident vascular cerebral în 2019, avea cancer al sistemului limfatic și fusese plasat sub protecție judiciară din ianuarie, cu numirea unui reprezentant desemnat de tribunal „pentru îngrijirea sa medicală”.

  Dumnezeu să-l odihnească în pace!

***

 Alain Delon, starul filmului francez, care a fascinat și a divizat deopotrivă, a murit la vârsta de 88 de ani, au anunțat duminică dimineață cei trei copii ai săi într-o declarație comună pentru AFP.

„Alain Fabien, Anouchka și Anthony, împreună cu (câinele său) Loubo, sunt profund întristați să anunțe moartea tatălui lor. El s-a stins din viață în liniște în casa sa din Douchy, înconjurat de cei trei copii ai săi și de familia sa. (…) Familia sa vă roagă să îi respectați intimitatea în această perioadă de doliu extrem de dureroasă”, se arată în comunicat.

Legendarul star de cinema, care a suferit un accident vascular cerebral în 2019, suferea și de limfom (cancer al sistemului limfatic) și fusese plasat sub protecție judiciară din ianuarie, cu numirea unui reprezentant desemnat de tribunal „pentru îngrijirea sa medicală”.

Apoi, această măsură a fost transformată în aprilie în „tutelă consolidată”, ceea ce însemna că el nu mai putea decide singur asupra gestionării bunurilor și finanțelor sale.

De mai multe luni, familia lui Alain Delon se află în conflict în ceea ce priveşte starea de sănătate şi ultimele dorinţe ale acestuia. Anthony, fiul cel mare al actorului, a acuzat-o pe sora sa, Anouchka, că i-a ascuns starea de sănătate precară a tatălui lor.

#alaindelon #ci nema #star

***

 Marele cuceritor al cinematografiei, după care au oftat și au suferit multe femei, a plecat să se odihnească puțin printre stele, în eternitatea cerului!

Lumină și pace în veșnicia somnului!

🥲🥲🥲🥲

,, Alain Delon este un monument al cinematografiei franceze, un actor a cărui carieră s-a întins zeci de ani și a marcat multe generații. Cunoscut pentru carisma intensă, frumusețea magnetică și talentul său de neegalat, a întruchipat personaje iconice, de la tânărul Tom Ripley din *Plein Soleil * până la inspectorul cinic al *Samuraiului *.

Delon nu a fost un actor, a fost o icoană, un simbol al unei anumite idei de eleganță și mister. Privirea sa pătrunzătoare, prezența impunătoare asupra ecranului și capacitatea de a-și face rolurile de neuitat l-au făcut o a șaptea legendă a artei.

A fost un om complex, uneori controversat, dar mereu captivant, atât în fața camerei, cât și în viața personală. Decesul său marchează sfârșitul unei ere pentru cinematografia franceză, dar moștenirea sa artistică va continua să trăiască prin filmele sale, care vor rămâne gravate în memoria colectivă. 

Astăzi salutăm omul și artistul, amintindu-ne de toate emoțiile pe care a putut să ni le transmită prin interpretările sale. Dumnezeu să te odihnească în pace

    ☆☆☆ALAIN DEL ON ☆☆☆"

**

 Cred ca orice tanar al generatiei mele a visat la un cojoc ca al lui Alain Delon. Pe vremea mea era foarte dificil sa cumperi asa ceva dintr-un magazin, parte pentru ca eram in comunism si importurile occidentale erau aproape inexistente si alta parte pentru ca si daca ar fi existat asa ceva produsele respective ar fi fost mult prea scumpe pentru romanul de rand.

Dar noi am reusit cumva sa traim si fara occident si nu doar in moda, dar si in muzica si alte domenii. Copiam, imitam, fabricam si nu eram foarte departe de trend. Poate un pic in intarziere si poarte un pic fake, dar eram acolo si in sezonul rece ne placea sa credem ca aratam ca simbolul generatiei noastre, frumosul Alain Delon. 

De azi, lumea a mai pierdut un personaj dintr-o epoca pe cale sa apuna definitiv. Un barbat care arata a barbat, se comporta ca un barbat, era elegant, pedant, educat, manierat, cult. Greu gasesti toate aceste calitati intr-un singur exemplar iar daca mai arata si bine... 

Alain a fost un om care a trait intr-o lume normala, cu bune si cu rele, care a stat departe de spalarile pe creier practicate dupa 1990 si care a refuzat cu inversunare sa devina o oaie proasta care merge fara sa cracneasca acolo unde i se indica. A facut greseli, dar cine nu face? A fost un personaj pe cat de carismatic, pe atat de controversat, a iubit din tot sufletul si a fost iubit la fel. Bucuria lui in viata au fost prietenii de calitate, femeile frumoase si filmele in care a jucat.

Alain Delon a fost considerat sexist, rasist, etc. In 2024 aceste acuze sunt grave. Dar felul in care toate orientarile de azi iau amploare sunt catastrofale iar cei care le aplica sunt fix pionierii distrugerii speciei umane. Asa ca nimeni n-a luat in serios acuzele care i s-au adus lui Delon. Nici macar el. Motiv pentru care Alain ne-a obisnuit de cativa ani cu iminenta mortii sale, pe care o considera eliberatoare dintr-o lume tot mai falsa, mai nebuna, mai lipsita de Dumnezeu, de respect si mai fara capatai. Daca i s-ar fi permis de catre familie, Alain ne-ar fi parasit mult mai devreme, undeva in Elvetia, prin eutanasiere, asa ca pe undeva, trecerea lui in nefiinta azi, la 88 de ani si cu ceva probleme de sanatate, n-a prea surprins pe nimeni. 

Ultimul sau interviu e intens postat pe facebook si n-am sa mai fac si eu acelasi lucru. Poate doar sa spun ca subscriu la fiecare litera din fiecare cuvant rostit de Alain. Apartin unei generatii poate putin romantica, poate fara prea multe posibilitati, cu o orientare clara, fireasca si traditionala, cu o educatie sanatoasa si o scara de valori bine definita si pot sa spun ca ar fi gresit ca sa fim considerati ca n-am fi fost indeajuns de open minded, doar pentru ca accesul la informatie era foarte limitat. Din contra ;) 

Mi-ar fi placut sa gasesc o formula veche de ramas bun in franceza, adresata unui cavaler care paraseste cu demnitate aceasta lume, insa n-am reusit. 

R.I.P. Alain Delon! 

Saxon

''''' ''

 A murit Alain Delon și odată cu el, definitiv, o parte din copilăria și prima mea tinerețe! A plecat trist și supărat pe lumea asta, și citind ce spunea, sunt și eu de acord cu el, cu totul de acord! Ușor, ușor, se duce undeva frumusețea lumii de altădată! A avut tot ce a vrut în viața asta, și glorie, și iubire, și bani! 

Eu, ca artist dintr-o țară mică, și sigur mai puțin importantă pentru restul lumii, îți mulțumesc pentru că mi-ai înfrumusețat și înseninat copilăria cu imaginea, personalitatea și lumina ta! 

Înțeleg, ca iubitor de animale, de ce ai vrut să fii înmormântat lângă câinii tăi! Înțeleg perfect! 

Nouă ne-a rămas să-ți revedem filmele, și asta desigur că nu e puțin! 

Să fie adevărat? A murit Alain Delon? ….