***

 

Un moment superb de poezie.

       Noapte bună!

A frumuseţii tale forme    - Mihai Eminescu -

A frumuseţii tale forme ca un sculptor când le pipăi

Toată viaţa mea trecută, toată fiinţa mea o clipă-i,

Am uitat de toate, toate, şi nimic nu-mi vine-n minte;

Decât sufletu-mi s-amestec cu suflarea ta fierbinte;

Gura ta ca focul arde, arde roşia ta faţă,

Răsuflarea ta e-n stare chiar la morţi să dea viaţă,

Mâna ta, dulcea ta mână, ce o simţi atât de mult,

Inima-ţi, a cărei tremur, a cărei bătăi ascult;

Tu întreagă, când, răpită de al tău adânc amor,

Te-alipeşti de pieptu-mi, scumpă, ca copii de mama lor,

Cu-acea mândră, agăţată şi sălbatecă strânsoare

Când ca iedera tu tremuri ce stejaru-l înconjoară…

Tu nu vezi? Nu-ţi aflu nume, un cuvânt în lumea-ntreagă

Să-ţi pot spune înc-o dată, suflet! cât îmi eşti de dragă,

Cât de dragă-mi eşti… Nu întreba ce îmi mai bate

O! viaţa mea trecută parc-a fost o ciuntitură!

Şi ce dulce dezlegare azi mi-a dat frumoasa-ţi gură,

Când te mlădii, când te bucuri şi când râzi ca visul clar

Urmăresc orice mişcare cu un ochi adânc, avar,

Gândul meu să se-ncreţească pe-ncreţirea hainei tale,

Să rămâie-n a mea minte-adânc săpate, ca-n tipar

Şi să împle cu icoane cartea vieţii-mi de amar.

Mult am mai gândit odată şi nimic nu mai gândesc,

Nu gândesc decât la tine, decât că eu te iubesc

Şi nici asta chiar, nici asta nu pot zice că e gând,

Este însăşi a mea viaţă azvârlită pe pământ.

Căci iubirea mea şi viaţa-mi nu sunt lucruri osebite,

Ci ca sângele cu pieptul astfel ele-s înfrăţite:

Fără sânge nu-i viaţă, făr- de-amorul tău nu-s eu ­

Şi o clipă fără tine chiar de mine îmi e greu,

Nu mă vreau pe mine însumi, nu vreau lume ­ toate-s pleavă,

De nu eşti, lumina lunei s-a-nnegrit şi e bolnavă,

Eşti al vieţi-mi, al vederii, al auzului meu nerv,

Şi venin e a ta lipsă, să m-omor de ea mă serv;

De-mi urăsc suflarea-n mine, de doresc ca tot să piară,

De doresc să mor un secol atunci fug de tine-o oară.

Ah! ce e în tine, care-i taina mândri-ţi tinereţi,

Cum de ai în al tău suflet ca o sută de vieţi,

Cum de tu să fii aceea ce-al meu cap în mână-l porţi?

De-aş muri înviu sub ochii-ţi dintr-o sută de morţi,

Sărutarea gurii tale e ca fagurul de miere,

Cu cât gura mea se-nfruptă cu atât mai mult o cere,

Trăiesc leneş ca o plantă şi acum mintea mea parcă

De veninoasa beţie a gândirii se înţarcă.

Se pare că acesta e portretul adevărat al poetului, la 21 de ani. Era de o frumusețe tulburătoare, atrăgea imediat atenția doamnelor!

***

 

2 iulie: Moartea marelui voievod Ștefan cel Mare

La data de 2 iulie a anului 1504, a încetat din viaţă domnitorul Moldovei, Ştefan cel Mare, unul dintre cei mai mari domnitori ai neamului românesc. Fiu al lui Bogdan al II-lea şi nepot al lui Alexandru cel Bun, din familia domnească a Muşatinilor, Ștefan cel Mare a domnit timp de 47 de ani, între anii 1457 și 1504, având o domnie neegalată vreodată în istoria Moldovei. El a devenit domn al Moldovei după ce l-a înfrânt la Doljești în Ținutul Neamțului, pe Petru Aron, ucigaşul tatălui său, Ștefan fiind uns ca domn în primăvara anului 1457, pe locul ce se numea ,,Câmpia Direptății’’, de lângă Suceava, de către mitropolitul Teoctist al Moldovei. Domnia lui Stefan cel Mare a fost marcată de numeroase lupte pentru apărarea țării, cele mai multe fiind cu turcii, cei care în acea perioadă deveniseră o ameninţare pentru Europa şi pentru întreaga creştinătate. Cea mai importantă victorie asupra turcilor, Ştefan a obţinut-o la Podul Înalt, lângă Vaslui, în data 10 ianuarie 1475, cu o armată de trei ori mai mică decât a invadatorilor, după această mare izbândă însușii Papa Sixtus al IV-lea numindu-l pe Ștefan cel Mare „Athleta Christi” adică ,,luptător al lui Hristos’’. Conform documentelor istorice Ştefan cel Mare a purtat 36 de bătălii cu turcii, din care a câştigat 34, obținând de asemenea victorii răsunătoare și împotriva unor alți mari conducători de oști precum regele Ungariei, Matei Corvin, pe care l-a învins în Bătălia de la Baia din anul 1467 sau regele Ioan I al Poloniei, pe care l-a învins la Codrii Cosminului în anul 1497. Singurele înfrângeri suferite de Stefan cel Mare au fost cele de la Chilia din anul 1462 şi Războieni din anul 1476 când otomanii conduşi de sultanul Mehmed al-II-lea și-au luat revanșa după înfrângerea suferită la Vaslui în 1475. Există legende conform cărora după fiecare bătălie voievodul Stefan Cel Mare ar fi înălţat câte o biserică întru pomenirea celor căzuţi în lupte şi ca mulţumire pentru acele biruinţe. Astfel, se știe că Ştefan cel Mare a zidit peste 40 de biserici şi mănăstiri nu numai în Moldova, ci şi în Muntenia şi Transilvania, mărturisind prin aceasta unitatea de credinţă şi neam. De asemenea şi la muntele Athos, unde pericolul otoman ameninţa tot atât de mult Ortodoxia, Ștefan a înălţat, mai multe biserici şi mănăstiri, între care la loc de cinste stă mănăstirea Zografu, căreia voievodul îi donează o icoană cu Sfântul Gheorghe și steagul de luptă al Moldovei, cusut cu aur și argint. Se spune că moartea lui Ștefan cel Mare ar fi survenit din cauza unei răni suferite la un picior în anul 1462, pe când Ştefan cel Mare a asediat cetatea Chilia, iar ca urmare a acelei răni, marele voievod moldovean a continuat să sufere timp de patru decenii, deoarece rana nu i s-a mai închis niciodată, chiar dacă a fost îngrijit de numeroși medici. Astfel, chiar și în vara anului 1504, în anul morții lui Stefan, el a fost îngrijit de unul dintre cei mai vestiți doctori ai vremii, anume medicul veneţian Matteo Muriano, cel care a luat hotărârea ca rana domnitorului să fie arsă cu fierul înroşit. Însă nici această operaţie nu l-a ajutat pe Ştefan cel Mare, ba din contră starea sa s-a agravat și mai mult, organismul său nu a mai rezistat şi pe 2 iulie 1504, marele voievod a murit, fiind înmormântat la Mânăstirea Putna, una dintre multele sale ctitorii. Astfel, omagiat de străini, lăudat chiar și de dușmani săi, prețuit atât de mult de poporul său, Ștefan cel Mare a intrat în conștiința românilor și a altor popoare ca un strălucit domnitor și unul dintre cei mai mari apărători ai creștinătății.

Lectia de istorie

De la prieteni

 Mă gândesc sa deschid o crâşmă cocheta, intimă, cu băuturi de calitate, căreia să-i pun numele "Depresie".

"- Am intrat în Depresie de două ori săptămâna asta, m-am îmbătat bine şi am ieşit din ea..." ar zice unii...

"- Am fost în Depresie...mi-a plăcut!" ar zice alţii..

"-  Niciodata nu m-am simţit mai bine ca atunci când am fost în Depresie" va fi opinia unora...

"- Vreau sa fiu în Depresie în seara asta!"...va zice una...

" - Şi eu vreau să fiu in Depresie în seara asta!" va zice unul. Iar apoi cei doi se vor căsători, vor deveni clienţi fideli şi apoi toate zilele vieţii lor le vor petrece în Depresie...

" - Am fost la şcoală, dar ne întoarcem în Depresie" vor anunţa  pe grupul de whattap al clasei unii elevi, (majori, bineînţeles)...

"- După sesiune, intrăm în Depresie" vor susţine studenţii.

"-Sunt în Depresie!" va afirma barbatul acela părăsit de soţie...

"-Şi eu sunt în Depresie!" va zice tipa părăsită de soţ. Numai că ei nu, nu se vor căsători. Ei vor face doar dragoste câteva seri la rând, ca să-i uite pe foştii şi asta numai după ce vor ieşi din Depresie (pt că e ilegal să o facă acolo. Ma rog, am zis "ilegal", nu "interzis"!);

"- Doamne, ce nebunii am făcut când am fost în Depresie!" îşi vor aminti alţii la senectute, cu zâmbetul pe buze...

"-Timpul petrecut în Depresie a fost cel mai frumos!" vor confirma alţii de vârste apropiate...

"- Vrei să intrăm împreună în Depresie?" îşi vor zice proaspeţii îndrăgostiţi pe care părinţii nu-i lasă să fie împreună şi care nu, nu vor avea sfârşitul lui Romeo şi Julieta. Pentru că în Depresie vor fi în siguranţă, ascunşi de ochii celor care nu-i înţeleg. În Depresie vor putea fi ei înşişi (numai să achite nota, să se comporte decent cu angajaţii şi ceilalţi clienţi. Petru că da, în Depresie vor fi mulţi angajaţi şi mulţi clienţi).

"- Sunt în Depresie!" îi va spune fiica, tatălui îngrijorat...

"-Sunt în Depresie!" îi va spune fiul, mamei îngrijorate...moment în care şi acel tată şi acea mamă vor intra imediat în Depresie, ca să vadă despre ce este vorba. Numai că acolo se vor cunoaşte mai bine, se vor împrieteni, se vor descoperi şi vor povesti cum nu au mai facut-o niciodată, în jurul unei sticle de coniac de Barza Albă. Iar când vor ieşi din Depresie, toţi vor fi bine, fericiţi, bucuroşi ca au fost acolo. "Doamne, ce bine că am fost în Depresie!" vor zice aceştia după ce vor părăsi localul...

Iar poveştile despre crâşma mea se vor răspândi peste tot. Pentru că trăim într-o societate globală unde informaţia se răspândeşte cu viteza luminii.  Şi în curând tot oraşul va fi în Depresie, apoi toată ţara va fi în Depresie, apoi toată Europa va fi în Depresie, iar la urmă tot Mapamondul va fi  în Depresie. 

Să dea Dumnezeu sa am atâtea  mese şi scaune!

@@@

 Despre iubire - Khalil Gibran

Când iubirea copleşitoare vă face semn, urmaţi-i îndemnul,

Chiar dacă drumurile ei sunt aparent grele şi prăpăstioase,

Şi când vraja paradisiacă vă cuprinde cu aripile ei angelice,

supuneţi-vă misterului ei,

Chiar dacă sabia ascunsă-n penaju-i v-ar putea răni,

Iar când iubirea transfiguratoare vă vorbeşte şi o

simţiţi profundă şi divină, daţi-i crezare,

Chiar dacă vocea ei ar putea să vă sfărâme visurile himerice,

asemenea vântului din miază-noapte care vă pustieşte grădinile.

Fiindcă, precum iubirea vă încunună,

adeseori tot ea trebuie să vă şi crucifice.

Precum vă face să creşteţi mult mai repede şi îmbătaţi de fericire,

Tot ea trebuie să vă şi reteze uscăciunile

şi să vă distrugă cât mai repede răutăţile şi egoismul.

Precum ea vă ridică îmbătaţi de bucurie,

până la înălţimea voastră ideală,

alintându-vă cu o dumnezeiască gingăşie

ramurile cele mai fragile care freamătă

în lumina soarelui infinit al iubirii,

Tot la fel ea va răzbate ca o miraculoasă

forţă purificatoare până în adâncul rădăcinilor voastre,

zdruncinând încleştarea lor cu pământul.

Asemeni snopilor de grâu, ea vă seceră, niciodată întâmplător.

Vă treieră pentru a vă decoji.

Vă vântură spre a vă curăţa de pleavă.

Vă macină până la înălbirea făinii voastre.

Vă frământă până ajungeţi foarte supuşi, divini şi puri.

Ca apoi să vă hărăzească focului său

şi să puteţi deveni pâinea cea sfântă

a nemuririi la ospăţul divin.

Toate aceste şi multe altele vi le va da cu prisosinţă iubirea,

pentru ca, astfel, să vă puteţi cunoaşte pe deplin tainele inimii

şi să deveniţi o parte din inima Vieţii Eterne

din care izvorăşte nesfârşită IUBIREA.

Dar dacă, stăpâniţi de îndoială, egoism, meschinărie,

suspiciune sau de teamă,

veţi căuta doar tihna şi plăcerea dragostei

care permanent vi se dăruie fără ca voi să iubiţi,

Atunci e mai bine să vă acoperiţi, fiind înfrânţi,

goliciunea şi să ieşiţi din treierişul iubirii,

Spre a vă întoarce, rămânând închistaţi şi singuri,

în lumea fără de anotimpuri,

unde veţi râde dar nu cu întreaga voastră bucurie,

unde veţi plânge

dar nu în toate lacrimile voastre pe care vi le-ar fi putut

smulge extazul iubirii.

Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu ia energia sa atotputernică,

divină şi misterioasă decât de la sine.

Iubirea nu stăpâneşte şi nu vrea să fie stăpânită

de cel sau cea căruia i se dăruie;

Fiindcă iubirii adevarate îi este de-ajuns iubirea infinită,

sublimă şi transfiguratoare.

Când iubiţi nu trebuie să spuneţi "Creatorul e in inima mea",

ci mai degrabă "eu sunt acum topit de iubire în inima Creatorului",

Şi să nu credeţi că puteţi croi singuri drumul iubirii,

fiindcă iubirea, dacă cu adevărat o meritaţi,

vă va arăta cu siguranţă drumul ea însăşi.

Iubirea nu are nici o altă dorinţă

decât aceea de a se împlini prin totală iubire.

Dar dacă iubeşti şi trebuie să ai dorinţe,

fie ca ele acestea să fie:

Să te topeşti de iubire în tot şi

să devii izvor de iubire divină ce susurul în noapte-şi cântă;

Să cunoşti adesea durerea prea marii duioşii;

Să fii rănit şi îmbătat de înţelegerea iubirii;

Să sângerezi de bunăvoie şi bucurându-te;

Să te trezeşti în zori, cu inima mereu înaripată şi să înalţi,

plin de recunoştinţă, mulţumire pentru încă o zi de iubire;

Să te odihneşti, copleşit de beatitudine,

la ceasul amiezii şi să cugeţi la extazul iubirii;

Să te întorci împăcat şi debordând de fericire acasă la ora amurgului,

Şi apoi, să dormi înălţând în inimă o rugă pentru fiinţa iubită,

iar pe buze să ai un cântec de laudă.

***0

 Astazi, 1 iulie -  Ziua Națională a Canadei, țara de adopție a copiilor mei...

 Iată o mulțime de lucruri pe care poate nu le știați despre Canada:

1. Canada este a doua țară ca mărime din lume, imediat după Rusia.

2. Locuitorii din Churchill, Canada, își lasă mașinile deblocate pentru a oferi o scăpare pentru pietonii care ar putea întâlni urșii polari.

3. Canada are mai multe lacuri decât restul lacurilor din lume la un loc.

4. Prostituția este legală în Canada. Cumpărarea serviciilor unei prostituate nu este.

5. La fiecare Crăciun, un milion de scrisori sunt adresate lui Moș Crăciun la propriul său cod poștal: „H0H 0H0, Polul Nord, Canada”.

6. Canada nu are arme de distrugere în masă din 1984 și a semnat tratatele care interzic posesia acestora.

7. Canada are a treia cea mai mare rezervă de petrol din lume după Arabia Saudită și Venezuela.

8. Cea mai mică temperatură înregistrată de Canada a fost -81,4 grade Fahrenheit (-63 C) în 1947.

9. Canada consumă cele mai multe gogoși și are cele mai multe magazine care vând acest produs, pe cap de locuitor, dintre toate țările din lume.

10. Canada și Danemarca se luptă pe o insulă nelocuită (Hans Island) lăsând reciproc sticle de alcool și schimbându-și drapelul, din anii 1930.

11. Când zborurile au fost deturnate în perioada 9/11, Canada a găzduit, a hrănit și a adăpostit peste 33.000 de pasageri.

12. Unul dintre cele treisprezece articole ale primei constituției din 1781 a confederației S.U.A. afirmă că, dacă Canada dorește să fie admisă în S.U.A., va fi automat acceptată.

13. Pizza hawaiană a fost inventată în Canada și este cea mai populară pizza din… Australia.

14. Oamenii din Canada pot să comande un portret al Reginei Elisabeta a II-a și să-l aibă livrat gratuit la domiciliu.

15. Numele alternative propuse pentru Canada în 1867 au fost: Borealia, Cabotia, Transatlantica, Victorialand și Superior. O șansă că oamenii au fost înțelepți și au ales Canada.

16. Canada are o rezervă strategică de sirop de arțar pentru a asigura aprovizionarea globală în caz de urgență.

17. Canada a primit oficial propriul drapel național pe 15 februarie 1965 – aproape la 100 de ani după ce a devenit țară (în 1867).

18. Canada găzduiește cea mai veche fabrică de bere din America de Nord, Molson, care a fost înființată în 1786.

19. „O Canada” nu a devenit imnul național oficial al Canadei decât din 1980, la 100 de ani după ce a fost cântat prima dată, pe 24 iunie 1880 la Quebec.

20. Canadienii au inventat: mănușa de baseball, jocul de baschet, IMAX, Trivial Pursuit, scaunul cu rotile electric, snowmobilul, telefonul, Wonderbra, pacemaker-ul, fermoarul, limbajul de programare JAVA, sintetizatorul, bateriile alcaline și multe altele.

21. Cea mai mare maree din lume are loc în Golful Fundy din New Brunswick

22. Alert, Nunavut este cea mai nordică așezare din lume

23. 11 este numărul corect de vârfuri de pe frunza de arțar a steagului canadian

24. Primul loc din lume unde s-a dezvoltat numărul de urgență 911 a fost Winnipeg.

25. Canada se întinde pe șase fusuri orare.

26. Canada a construit primul punct de aterizare pentru farfurii zburătoare din lume. Acesta a fost inaugurat pe 3 iunie 1967 în orașul St. Paul din Alberta. În lipsă de extratereștri, acesta e azi o atracție turistică.

27. Majoritatea provinciilor canadiene (nu Quebec și Yukon) au o „Lege a scuzelor” (The Apology Act). Adoptată în 2009, legea spune că a-ți cere scuze este doar o formă de a-ți exprima simpatia sau regretul și nu o admitere a vinovăției.

28. În 2007, Royal Canadian Mint a produs prima monedă din lume de 1 milion de dolari. Moneda din aur pur cântărea 100 kg și a fost inițial concepută ca o piesă de colecție unică. După ce au venit mai mulți cumpărători au apărut la orizont, Monetăria a decis să pună la dispoziție o cantitate foarte limitată de vânzare. Până în prezent, cinci dintre aceste monede de aur au fost achiziționate de investitori din Canada și din străinătate.

29. Superman a fost co-creat de canadianul Joe Shuster și americanul Jerry Siegel.

30. Capitala Canadei, Ottawa, este a doua capitală cea mai friguroasă din lume, după Moscova.

31. Trans-Canada Highway este cea mai lungă autostradă din Canada: 7.821 de km. Această lungime o plasează pe locul patru al celor mai lungi autostrăzi din lume, după Pan-American Highway, SUA, (30.000 km), National Route 1, Australia (14.500 km) și Trans-Siberian Highway, Rusia (11.000 de km).

32. Cel mai înalt munte din Canada este Muntele Logan, Yukon, care măsoară 5.959 metri.

33. Canada a găzduit Jocurile Olimpice de trei ori; 1976 la Montreal, 1988 la Calgary și 2010 la Vancouver.

34. Compania Hudson’s Bay sau „The Bay” este cea mai veche companie din America de Nord și una dintre cele mai vechi din lume. Compania a fost încorporată în 1670.

35. 27 de canadieni au obținut premiul Nobel. Ultimul este Jim Peebles, pentru fizică, în 2019.

***

 

Petru  Șchiopul, domn al Moldovei, moare pe 1 iulie 1594, la Bolzano, Italia, unde se retrasese. A domnit de patru ori, un "record" neegalat ulterior în istoria Principatelor Române.

Cele patru domnii, documentate la zi, lună și an au durat conform datelor de mai jos.

Prima domnie - 11 iunie 1574 - 18 noiembrie 1577;

A doua domnie - 31 decembrie 1577 - 9 februarie 1578;

A treia domnie - 13 martie 1578 - 2 decembrie 1579

A patra domnie - 17 octombrie 1582 - 9 august/19 august 1591

S-a născut în 1537, ca fiu al lui Mircea al III-lea, voievod de Valahia și al Mariei Despina. A fost nepot al lui Mihnea cel Rău al Munteniei. Petru Șchiopul a fost căsătorit prima dată cu Maria Amiralis din Rodos și au avut împreună doi copii. Un fiu, Vlad, mort de tânăr și o fiică, Maria, căsătorită cu spătarul de origine greacă, Zottu Tzigara. Vasile Lupu se căsătorește la 17/29 ianuarie 1591, în Mănăstirea Galata cu Irina Botezata. Împreună au avut un fiu, Ștefan (1584-1602).

A fost primul din familia Basarabilor domnitoare în Muntenia care a urcat pe tronul moldovenesc al Mușatinilor. Domnia lui a fost tulburată de o mulțime de pretendenți: Ioan Potcoavă, apoi frații acestuia, Alexandru Potcoavă, Petru și Constantin. Ioan și Alexandru, frați după mamă cu Ioan Vodă cel Viteaz, i-au întrerupt chiar domnia. Petru reușește să-i alunge pe toți mai ales cu ajutorul turcilor. Însuși polonezul Laski se gândea la tronul Moldovei în acea perioadă.

Totuși, Petru nu a pierdut domnia decât după ce Iancu Sasul a oferit turcilor daruri mai mari decât el. Atunci a fost exilat la Alep, în 1579. După uciderea lui Iancu Sasul, la Liov, câștigă din nou domnia. Ajunge să aibă mare influență asupra lui un aventurier albanez, Bartolomeo Brutti, care urmărea convertirea Moldovei la catolicism, ținea corespondența cu Papa și câștigase pentru cauza sa o parte dintre boieri. Iezuiții au trimis atunci o misiune cu scopul nedeclarat de a converti poporul. Deși au mizat pe influența lui Brutti, după ani de prospectare, în 1588, raportul primei misiuni iezuite în Moldova era dezamăgitor pentru mai marii ordinului: "Și totuși nu pătrunzi în sufletul poporului, mai mult șiret decât simplu".

Tot Brutti se pare că i-a dat lui Petru ideea de a se gândi la tronul Poloniei și tot la îndemnul lui a cerut acesta în 1589 domnia pentru fiul său minor, Ștefan.

Mai târziu însă, fiind bolnav și expus mazilirii, Petru a abandonat tronul, a plecat în Polonia de unde a trecut în Austria și s-a stabilit la Tirol, unde a și murit în vara anului 1594. Este înmormântat în orașul Bolzano (Bozen) din Tirol, lângă biserica franciscanilor. În exilul său autoimpus, alături de portretul său și al fiului său, îl luase și pe cel al strămoșului său Vlad Țepeș (tabloul a ajuns ulterior la muzeul castelului Ambras din Tirol).

La porunca și îndemnul său, călugărul Azarie a continuat opera lui Macarie de redactare a cronicii țării, în slavonă. Dar Petru a fost și un promotor al limbii române, el fiind primul domnitor de la care ne-au rămas documente în limba româna. Mănăstirea Galata din Iași este ctitoria lui (1583).

Petru a luat măsuri de stimulare a agriculturii și comerțului, prin atragerea în țară a cât mai multor negustori străini. La 27 august 1588 le este acordat negustorilor englezi un privilegiu comercial prin care aceștia plăteau doar 3% taxă, față de 12% cât ceilalți negustori. Înțelegerea a fost semnată cu William Harborne, fostul ambasador englez la Constantinopol. Pentru a stăvili într-un fel haosul financiar, Petru a dispus și întocmirea unui catastih privind categoriile de contribuabili. Terminat la 20 februarie 1591, acest catastih este cel mai vechi izvor statistic, demografic și fiscal cunoscut până azi despre Moldova.

Prin nunta de la Tecuci, 10 iunie 1587, dintre nepotul său Vlad și Velica, nepoata lui Mircea Ciobanul al Munteniei, la care a participat și nepotul său Mihnea al II-lea Turcitul care era atunci pe tronul Munteniei, Petru a reușit să facă pace între "Mihneștii" și "Mirceștii" din dinastia Basarabilor a Munteniei.

Patriarhul Ecumenic Ieremia al II-lea al Constantinopolului notează în 1588 despre Petru Șchiopul:

„Era un om dulce la cuvânt, sever la purtări, îndemânatic la fapte, știa limba turcească, cea grecească și cea românească ... și nu numai aceste daruri le avea, dar era foarte încercat la orice meșteșug și la litere și-i plăcea de oamenii învățați, și-i întreba în tot chipul despre astronomie, despre zodii și alte lucruri subțiri. Îi plăcea mult de cântăreți și avea un preot cu meșteșug, îndemânatec”

🤣🤣🤣

 Un ortodox s-a mutat într-un cartier musulman. Ortodoxul fără să-i pese de sentimentele vecinilor săi, si mai ales de foamea lor si de poftele trezite în ei de mirosurile din aer, se apucă să-si frigă în fiecare zi câte un grătar din carne de porc.

Musulmanii au decis că teroarea asta nu poate să mai continue astfel, asa că au trimis o comisie la ortodox, să-i explice în ce cartier locuieste el, că acum este Ramadan si nu se poate mânca altfel de carne decât de pește, si să se abtină de la grătarele sale. Ba, potrivit ar fi ca să se lepede de fosta sa credintă, si să se alinieze credintei comune a cartierului. Convins, ortodoxul a fost botezat într-o zi.

Imamul, stropindu-l cu apă, a zis: "Te-ai născut ortodox, ai crescut ortodox, dar astăzi te botez musulman si de acum înainte musulman vei fi."

Toată lumea a plecat acasă multumită, când a doua zi, mirosul de gratar umplu din nou cartierul. Vecinii veniti în grabă în curtea fostului ortodox pentru a reclama fapta sa, rămaseră cu gura căscată, când îl văzură pe acesta frigând un ditamai grătar de porc, stropindu-l cu apă, si zicând: "Te-ai născut porc, ai crescut porc, dar astăzi te botez pește si de acum înainte, pește vei fi."