***

 

“Un tânăr diavol:

- Cum ai trimis în iad atâtea suflete?

Bătrânul diavol:

- Prin frică!

Cel tânăr:

- Bravo! De ce le era frică? Război? Foamete?

Bătrânul:

- Nu...De o boală!

Cel tânăr:

- Nu s-au îmbolnăvit? Nu erau pe moarte? Nu a existat niciun leac?

Bătrânul:

-... s-au îmbolnăvit. Au murit. Exista un leac...

Cel tânăr:

- Nu înțeleg...

Bătrânul:

- Au crezut din greșeală că singurul lucru pe care trebuie să-l păstreze cu tot prețul este VIAȚA!!!

Nu s-au îmbrățișat....Nu s-au salutat...S-au îndepărtat unul de celălalt! Au renunțat la toate contactele umane...La tot ce este uman! Au rămas fără bani. Și-au pierdut locul de muncă. Dar au ales să se teamă pentru viața lor chiar dacă nu mai aveau nici măcar pâine. Au crezut tot ce-au auzit, au citit ziare și au crezut orbește tot ce au citit. Au renunțat la libertate. Nu au mai plecat de acasă. Nu au mers nicăieri. Nu și-au vizitat rude și prieteni.

Lumea s-a transformat într-un mare lagăr de concentrare, cu prizonieri voluntari.

Au acceptat totul!!! Doar pentru a supraviețui unei alte zile mizerabile...

Nu au trăit, au murit în fiecare zi!

A fost ușor să le iau sufletele mizerabile... "

C. S. Lewis - „Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr” - carte scrisă în 1941.

Legenda lăcrămioarelor!!!

 

Legenda lăcramioarelor!

“Legenda spune că trăiau odinioară, în mijlocul unui castel din basme doi copii de rege: un băiat și o fată. La naștere, cei doi copii primiseră de la Zâna cea Bună cele mai minunate daruri: frumusețe, înțelepciune, cumințenie. Cei doi copii crescuseră împreună și își petreceau tot timpul jucându-se în grădinile castelului, grădini pline de flori.

Din păcate, atunci când copiii au împlinit 10 ani, o boală nemiloasă a cuprins ținutul în care locuiau și întregul lor regat a fost cuprins de jale. Era o boală ciudată: oamenii adormeau şi nu se mai puteau trezi.

Într-o dimineaţă însăşi fiica regelui nu s-a mai putut trezi. Atunci fratele ei, sfâşiat de durere a plecat în lumea mare ca să găsească un leac pentru draga lui surioară. A colindat mări şi ţări, dar în zadar… nimeni nu ştia ceva despre leacul acestei boli.

Văzând că nu are cum să-şi ajute sora, fiul împăratului începu să plângă. Şi plânse zile şi nopţi întregi. După un timp în jurul lui au început să crească nişte plante pe care nimeni nu le mai văzuse până atunci: aveau frunzele destul de late şi nişte tulpiniţe delicate, pe care se înşirau, ca nişte mărgeluşe albe, floricele de o deosebită gingăşie. Dar ce uimea cel mai tare la aceste flori, era mirosul lor pătrunzător şi deosebit de plăcut.

Băiatul se opri din plâns, culese un bucheţel cu gând să-l ducă la căpătâiul surioarei lui.

Se apropie de pat, puse bucheţelul şi privea la chipul frumos al tinerei prinţese.

Deodată fata trase aer adânc în piept şi deschise ochii, întrebând:

– De unde vine acest miros dumnezeiesc?

Prinţul, fericit şi uimit, îi întinse bucheţelul de flori şi zise:

– Acestea sunt lacrimile mele de durere. Zâna Bună mi-a ascultat ruga neîntreruptă şi ţi-a redat firul vieţii.

De atunci acele flori s-au numit lăcrămioare. Oamenii le-au plantat în grădinile lor ca să-şi bucure ochii şi sufletul.”

Sursa internet

***

 

Când mori, nu-ți face griji pentru corpul tău..

Rudele tale vor face tot ce trebuie:

-O să-ți scoată hainele;

- Te vor spăla;

-Ei te vor îmbrăca;

- Te vor scoate din casă și te vor duce la noua ta adresă.

Mulți vor veni la înmormântare să te onoreze.

Unii chiar își vor anula planurile și vor cere să fie invoiți de la muncă pentru a participa la  înmormântare.

Hainele tale pe care le-ai purtat vor fi fie împrumutate, vândute, donate sau arse.

Cheile tale, instrumentele tale, cărțile tale, jocurile tale, colecțiile tale,

toate lucrurile tale vor aparține altor oameni.. .

Și fii sigur că lumea fără tine nu se va opri și va plânge pentru tine.

Economia va funcționa.

Vei fi înlocuit la locul tău de muncă. Cineva cu aceste calități sau chiar mai bune îți va lua locul.

Proprietatea ta va trece moștenitorilor.

Fără îndoială că tu și faptele tale mici sau mari din viața ta vor fi discutate, judecate și criticate.

Oamenii care te-au cunoscut doar partial vor spune: "săracul! "

Prietenii tăi buni vor plânge ore sau zile, dar apoi vor râde din nou.

Animăluțele tale se vor obișnui cu un nou stăpân.

Fotografiile tale vor sta agatate pe perete o vreme, apoi vor fi puse pe mobila si apoi intr-o cutie.

Altcineva va sta pe canapeaua ta și se va uita la televizor, altcineva va sta la masa ta și va mânca pe ea.

Durerea profundă din casa ta va dura o săptămână, două, o lună, sau două, un an, sau doi.. . Apoi te vei alătura amintirilor și apoi povestea ta se va termina.

Se va termina printre oameni, se va termina aici, se va termina in lumea asta, dar povestea ta incepe intr-o noua realitate... în viața ta după ce mori.

Viața ta pământească în care ți-ai putea muta corpul acolo unde ai dat sens lucrurilor pe care le aveai aici își va pierde acum semnificația sau importanța pentru lucrurile care au fost.

Ai pierdut:

frumusețea corpului tău;

numele 

numele de familie;

proprietate;

credite;

poziție de lucru;

cont bancar

casă;

Masina;

titluri academice;

Colegi de clasă

trofee;

prieteni;

Bărbat/femeie;

copii;

f A M I L I A . . .

Însa in noua ta viață, tot de cea ce vei avea nevoie este sufletul tău.

Singura proprietate pe care o vei avea este sufletul.

Așadar, încearcă să trăiești pe deplin și să fii fericit cât timp ești aici pentru că așa cum a spus Francisc din Assisi

"Nu poți lua de aici ceea ce ai.

Vei lua doar ce ai dat! "

Aici ai fost doar un simplu musafir. 

Totul se va termina și va începe cu "a fost odată "!

Târziu am înțeles aceste lucruri !

Luați aminte oameni dragi...!

În ritmul inimilor noastre

 

În ritmul inimilor noastre

Simt glasul inimii cum te invocă

să mă privești în ochi, pentr-un minut,

sper că bătaia este reciprocă

și plină de iubire-n conținut.

Îți cântă inima în zori romanțe

sau îți recită versul pe de rost,

seara trăiește numai din speranțe

și pentru tine ține zilnic post.

Ascultă-mi ritmul inimii cum cere

inima ta, să-i dea măcar un semn

și să renunțe-o clipă la tăcere

călcând pentru iubire-orice consemn.

Mi-e dor de tine dintr-o altă viață,

mi-e dor și-acum, când te-am găsit aici

și inimile noastre parcă-nvață

să bată împreună fără frici

de întuneric, ploaie sau furtună,

să nu se teamă de necunoscut

și dacă împreun-or să compună

e ca și cum s-ar fi recunoscut.

versuri: Ioan Grigoraș

***

 

⚜️Castelul Peleș este o clădire în stil neo-renascentist german lângă Sinaia, în raionul Prahova al României.

Vezi mai mult: https://www.ganjingworld.com/s/KXpg8lEzNb

Se află pe un deal din Carpați și a fost ridicată ca reședință regală între 1873 și 1914 de-a lungul unei rute medievale existente care leagă Transilvania de Țara Românească. Inaugurarea sa a avut loc în 1883. Castelul Peleș are caracteristicile unui palat ca formă și funcție, dar a fost numit întotdeauna „castel”. Stilul său arhitectural este un amestec de inspirație romantică neo-renascentistă și neo-gotică asemănătoare castelului Neuschwanstein din Bavaria. Influența saxonă este prezentă în fațadele curții interioare, având o pictură murală alegorică și pictată manual, ornată Fachwerk asemănătoare stilului arhitecturii alpine. Decorațiunile interioare sunt de stiluri diferite și sunt inspirate din nenumărate locuri germane și europene. Lemnul sculptat și țesăturile rafinate domină. Structura adăpostește una dintre cele mai bune colecții de artă orientală și centrală: statui, tablouri, mobilier, arme și armură, aur, argint, vitraliu, fildeș, porțelan, tapiserii și covoare.

📷 : @world_walkerz 

Să nu vă luați un câine!!!

 

Să nu vă luați un câine ! 

Lăsați-o baltă ! Nu vă luați un căine pentru nici un motiv.                                                         Pentru că, după ce ați petrecut un timp cu el nu o să mai fiți la fel ! Nu o să mai fie nimic ca înainte ! O să vă pară că lumea de până atunci nu mai este la fel !                                                                                                  Pentru că dimineața când o să vă treziți o să apară doi ochi zâmbitori, o coadă care se zbate și o limbă pe obraz!                                                                                               Pentru că o să vă treziți într-o cursă frenetică afară să-și facă nevoile indiferent de anotimp ! Și așa o să vă dați seama cum trece timpul, cum copacii rămân fără frunze, cum apar din nou mugurii, o să ascultați cântecul păsărelelor !                                                                   Pentru că o să fiți constrânși să deveniți echilibriștii timpului, să gasiți un ritm care acompaniază doua inimi.                                                                                                Pentru că, atunci când o să vă loviți el o să fie cel care vă linge rănile, chiar și pe cele care nu se văd....Nu vă luați un câine. Niciodată.                                                Pentru că dacă sunteți oameni adevărați, el o să vă educe. O să vă învețe ce înseamnă dragostea necondiționată.                                                                             Și nu o să vă ceară nimic în schimb. Nu o să vă ceară să vă schimbați. Vă acceptă așa cum sunteți. O să vă învețe să nu urâți. Să iertați.O să vă învețe să nu folosiți cuvinte. O să vă învețe ce înseamnă loialitate și onestitate.                                                                                 Nu vă luați un câine.                                                                  Pentru că, după ce v-a învățat toate astea o să cereți și de la alții toate aceste lucruri....și nu o să înțelegeți de ce alții nu sunt așa.                                                                       Nu vă luați un câine. Pentru că o să deveniți un adevărat om maidanez, din acela care încearcă să creadă în oameni dar este întotdeauna dezamăgit !

***

 

O zi neagră din istoria României !  O zi a infamiei și a trădării !  11 februarie 1866 .

Pe 11 februarie 1866 , la ora 5 dimineața , un grup de ofițeri cu pistoalele în mâini pătrunde în palatul domnesc al lui Alexandru Ioan Cuza , îl scoală din somn și îl obligă să semneze actul de abdicare de pe tronul României .  Faptul era de o gravitate fără precedent ,  căci ofițerii respectivi juraseră credință Domnului țării , parte din ei fiind chiar din garda palatului .

Cei care l-au trădat pe Alexandru Ioan Cuza au fost : col. N. Haralambie ,  col. I. Călinescu , col. D. Crețulescu ,  fratele primului ministru în funcție , mr. D. Lecca , cpt. C. Pilat ,  cpt. A. Berindei , cpt. Al. Candiano-Popescu , cpt. A. Costescu și care ,  cu toții ,  vor face carieră de generali sub domnia lui Carol I .  

Tot în anul 1866 , un grup de 141 de ofițeri ai armatei române de la sublocotenenți la colonei  , au scris lui Carol I un memoriu cerând ca trădătorii să fie pedepsiți .  Cu o aroganță  specifică unui prusac primitiv și incult , Carol I ignoră memoriul ,  pe Al. Candiano-Popescu și-l face aghiotant regal , pe ceilalți generali , iar pe Cuza Vodă îl va urmări cu o ură neagră până la moarte.

După abdicarea forțată , Cuza e ținut prizonier 48 de ore în locuința unui dușman personal , C. Ciocârlan ,  iar pe 13 februarie 1866 e urcat într-o caleașcă și escortat la Brașov, în Austria.

Înainte de a părăsi țara declară:

”Să de Dumnezeu să meargă țării mai bine fără mine decât cu mine !   Trăiască România!”

Se stabilește la Viena și Florența unde își cumpără două mici proprietăți . În 1867 scrie o scrisoare lui Carol I , prin care îl roagă să-i dea voie să vină în țară ca să trăiască la Ruginoasa .  Carol I l-a refuzat !

La doar 53 de ani , pe 15 mai 1873 , Alexandru Ioan Cuza moare în Germania , la Heildelberg , în urma unei puternice răceli  .

    Regele Italiei  își exprimă durerea  și tristețea pentru moartea marelui Domn ,  pe când Carol I n-a trimis nici un mesaj . Trupul este adus în țară și înmormântat la Ruginoasa .  Sute de mii de țărani i-au plâns   moartea cu lacrimi amare și durere adevărată .  

    Cât despre Carol I ...se știe ce a urmat !  A anulat reforma agrară a marelui Cuza , iar punctul culminant a fost Marea Răscoală de la 1907 .

    Alexandru Ioan Cuza  a iubit din toată ființa sa România pe care a slujit-o cu credință ,  devotament și loialitate toată viața ,  fiind pentru poporul român o adevărată icoană morală ,  cât și pildă de urmat întru slujirea Patriei.

    Trupul marelui Domnitor Alexandru Ioan Cuza se află astăzi la biserica Trei Ierarhi din Iași .