Nu suntem ceia ce mulți văd
Suntem ceia ce puțini găsesc
Uneori nu știm să apreciem frumosul interior
Ne mulțumim cu puțin , pe termen scurt și de calitate îndoielnică .
Femeie este simbolul iubirii , al fericirii , al echilibrului interuman .
Este mai presus de orice , de toate calitățile umane .
Să fii respectată și iubită frumoasă femeie .
Trenul iubirii*
Eu azi nu pot să mai respir,
nu pot să dorm, am insomnie
și febră am, mereu transpir
când nu suntem în armonie.
Îmi place-aproape să te știu,
când mă trezesc în miez de noapte,
dacă nu ești, parcă nu-s viu
și-aștept confuz trenul de șapte
să te zăresc o clipă doar
la geam să-mi faci un semn cu mâna
rămân cât este necesar
mecanicul să tragă frâna.
Te-aștept cu flori pe un peron,
lăsând în urma noastră gara
și-apoi din mers, într-un vagon,
am să-ți așez pe cap tiara.
Regina mea, un cavaler,
aș vrea să-ți fiu o viață-ntreagă
că te iubesc și zilnic sper
trenul iubirii să ne-aleagă.
versuri: Ioan Grigoraș
*poezie cu temă prestabilită
Un text RĂVĂŞITOR scris de Doamna Judecător Adriana Stoicescu. Recunosc, l-am citit cu lacrimi în ochi și nod în gât...😒
"Oamenii devin, pe zi ce trece, mai proști.
Nu ne tâmpim pentru că mâncăm soia sau, dimpotrivă, prea multă carne, ci pentru că am aruncat toată înțelepciunea omenirii la gunoi apoi i-am dat foc, nu de alta, dar trebuie să salvăm planeta.
Nu o vom salva. Suntem prea mulți și, desigur, prea proști; cât timp nu ne putem salva pe noi înșine, cum am putea avea grijă de biata planetă.
E incredibil cum prostia a reușit să distrugă în câțiva anișori tot ce a clădit și creat omul mai de preț.
Generația decrețeilor, cea care a crezut că poate schimba lumea din temelii, cu Dumnezeu alături, va pleca în curând, lăsând în urma sa un ultim și de neacoperit gol.
Suntem ultimii care am devorat, ascunși sub plapumă, furând lumină de la o lanternă prăpădită, cărțile copilăriei.
Cu foi rupte de atâtea recitiri, știam pe de rost pasaje întregi din ”La Medeleni” și, deși nu era cazul, replicile lui Scarlett…
Suntem ultimii care am scos din minți străzi întregi cu strigăte de ”nenea, ne dați mingea” și ”tanti mama lui Arpi, vine Arpi jos?” cu joaca până noaptea târziu, când acasă ne aștepta fie o scatoalcă, fie o urecheală, dar, inevitabil, căldura insuportabilă a locuințelor devenite, în toiul vacanței de vară, adevărate cuptoare că, de, nu știam nimic de reabilitare..
Plecăm încet și, odată cu noi, dispare acel ”sărumânaaaaa” aruncat cu putere oricărui cetățean întâlnit pe scara blocului, cunoscut sau nu. Azi e suficient să arunci un ”bună” din vârful buzelor țuguiate, cu ochii dați artistic pesta cap, în genul ”ce favoare îți fac, bro…”
Pleacă în curând generația ce asculta, alături de părinți, ascunși în colțul bucătăriei, ”Europa liberă” cu urechea lipită de un radio prăpădit, ce hârâia ca un bolnav tbc ist, înțelegând, pe cât se putea, că trăia într-un non sens care azi (ce oroare) începe să pară, de-a dreptul frecventabil.
Am fost copiii deprinși cu respectul, maturizați înainte de vreme, aruncați în apă fără să știm să înotăm, că ”doar așa poți răzbi”, auzeam țipând de pe marginea bazinului…
Am fost adolescentele leșinate de emoție că ne-am pupat la reuniune cu vreun drăguț cu un an mai mare, sperând în taină la un dans mai lent, feriți eventual de ochii lui dirigu…
Mi-e tot mai greu să înțeleg lumea în care trăiesc și pun asta pe seama faptului că azi cartea a devenit un moft penibil și demn de dispreț.
Că a fi educat și cu un minim de cărți citite este doar o manifestare a unei slăbiciuni, în mințile netede ale celor care decid soarta lumii.
Am devenit o adunătură de bipezi cu ochii țintiți în niște aparate obsedante, care fac dovada statutului social.
Am devenit niște biete marionete ale unor indivizi la fel de proști precum cei care, cândva, erau trecuți în clasa a cincea doar de milă.
Planeta întreagă este condusă de cei care nici să copieze corect nu erau în stare.
Iar noi suntem în top…
Și asta pentru că nu ne pasă de nimic.
Nu ne pasă de mizeria din jurul nostru pentru că nu ne pasă de mizeria din noi.
Devenim din ce în ce mai limitați, sfârșind, probabil, prin a emite sunete guturale, așteptând răspunsul din telefon.
Vom deveni maimuțe ce știu să tasteze.
Pe măsura ce prostia se înscăunează, transformăm în bășcălie tot.
Pentru că nu mai citim, ne lăsăm influențați de indivizi fundamental idioți, dar care știu să mintă și să fie vocali, să ne promită ultimul telefon sau cea mai bună variantă de laptop.
Ne batem joc de țara asta zi de zi, de trecut și de oamenii care au murit ca noi să putem să ne îndopăm cu pizza și Coca Cola.
Viața se reduce la cât mâncăm, ce mașină cumpărăm, în ce zonă a globului ne pozăm pentru a muri de invidie vecinul de la parter.
Vom pleca și odată cu noi va pleca generația care asculta Pink Floyd și Led Zeppelin, dar dădea iama și la filarmonică și operă, îmbrăcați la patru ace, cu muieri ce arătau și se comportau ca niște doamne, cu bărbați cel puțin încălțați corect.
Se vor duce, în curând, ultimele bastioane ale simplității și firescului.
JUDECATOR :ADRIANA STOICESCU!"
ODIHNEȘTE-TE FEMEIE!!..
„Nu trebuie să-ți dai seama, nu trebuie să fii super mamă, super soție, super gospodină, super profesionistă, super femeie...
Pentru că atunci când corpul tău îți va cere reparații, puțini vor fi cei care își vor aminti că ai încercat să fii Toți într-unul!
Așa că ieși din casă pentru mai târziu, du-te la plimbare, du-te în parc, începe să mergi la sală, bea un pahar de vin, pregătește-te, dormi cât vrei, poartă hainele care îți plac, fii tu însuți, ai grijă de tine, iubește-te și fă-o exclusiv pentru tine!
Copiii cresc și pleacă, soțul nu rămâne mereu, slujba găsește repede un înlocuitor, casa se murdărește din nou, dar tu, sănătatea ta
s-ar putea să nu mai primești o a doua șansă. "
Dragii mei,
GRIGORE GHEBA
UN GENIU DESPRE CARE ASTĂZI SE VORBEȘTE FOARTE PUȚIN, SAU DELOC..
GRIGORE GHEBA,s-a născut pe 15 august 1912 la Poienița, județul Râmnicu-Sărat.
A fost general de armată și profesor de matematică.
A scris peste 30 de culegeri de probleme de matematică, tipărite în peste 6 milioane de exemplare. Prima culegere sub semnătura sa a apărut în 1948; a fost o culegere de nivel elementar și mediu, în special de algebră și geometrie.
„Interesantă este povestea cu micul Grigore care până la 12 ani a rezolvat toate problemele de matematică din manuale împrumutate, iar atunci mama sa l-a luat de mână şi l-a dus la un cunoscut liceu din Râmnicu Sărat, unde după cum era îmbrăcat a stârnit hohote de râs printre elevii de aici. Când directorul unităţii l-a întrebat cum se scrie trei milionimi şi a văzut cum micul ţăran a scrijelit la tablă fără ezitare 0,000.003, a rămas impresionat, iar toţi elevii care se umflau de râs până atunci au rămas fără grai, uimiţi de talentul zdrenţărosului”, ne spune istoricul focşănean Florin Dîrdală.
Mai târziu, acesta urmează şcoala de ofiţeri în rezervă de la Bacău, devenind sublocotenent, din această calitate înrolându-se pe front, ca militar al Armatei Române. Grigore Gheba a participat la luptele de la cotul Donului, cea mai tragică operaţiune militară din istoria Armatei Române, unde au murit peste 150.000 de soldaţi. El a scăpat cu viaţă, dar a fost capturat de ruşi şi ţinut prizonier un an.
Cu siguranţă, nu există român din generaţia după anul 1950 să nu fi auzit de ilustrul matematician Grigore Gheba, omul despre care se spune că a scos la tablă toţi elevii din ţară, datorită excepţionalei sale culegeri de matematică pentru învăţământul gimnazial.
Au fost vremuri când toţi profesorii de matematică din România îşi desfăşurau orele prin intermediul culegerii, elevii ajungând să viseze şi noaptea problemele din culegerea de „Gheba”.
„Am vrut ca elevii să înţeleagă matematică. Să o înţeleagă că pe un exerciţiu al minţii. Şi creierul are nevoie de gimnastică. Altfel, nu asimilezi nimic. Asta am învăţat-o de la savantul Moisil, care mi-a fost sfătuitor”, mărturisea Grigore Gheba.
Grigore Gheba a fost profesor la Şcoala Generală Nr. 146 din Bucureşti şi, începând din 2001, este înfiinţat concursul care-i poarta numele, pentru elevii claselor a IV-IX-a. Pentru întreaga sa activitate depusă în slujba învăţământului, marele creator de culegeri de matematica, Grigore Gheba, a fost decorat de preşedintele României cu Ordinul „Steaua României” în grad de cavaler. S-a stins în anul 2004 pe 6 septembrie, la vârsta de 92 de ani, în urma unui atac de cord, pe biroul său de lucru rămânând neterminată o altă culegere.
Un geniu despre care azi se vorbește foarte puțin sau deloc...Românul Grigore Gheba!
RESPECT, STIMA, CONSIDERAȚIE!!!
Text si imagine preluate Ioana Panaite
Când mori, nu-ți face griji pentru corpul tău..
Rudele tale vor face tot ce trebuie:
-O să-ți scoată hainele;
- Te vor spăla;
-Ei te vor îmbrăca;
- Te vor scoate din casă și te vor duce la noua ta adresă.
Mulți vor veni la înmormântare să te onoreze.
Unii chiar își vor anula planurile și vor cere să fie invoiți de la muncă pentru a participa la înmormântare.
Hainele tale pe care le-ai purtat vor fi fie împrumutate, vândute, donate sau arse.
Cheile tale, instrumentele tale, cărțile tale, jocurile tale, colecțiile tale,
toate lucrurile tale vor aparține altor oameni.. .
Și fii sigur că lumea fără tine nu se va opri și va plânge pentru tine.
Economia va funcționa.
Vei fi înlocuit la locul tău de muncă. Cineva cu aceste calități sau chiar mai bune îți va lua locul.
Proprietatea ta va trece moștenitorilor.
Fără îndoială că tu și faptele tale mici sau mari din viața ta vor fi discutate, judecate și criticate.
Oamenii care te-au cunoscut doar partial vor spune: "săracul! "
Prietenii tăi buni vor plânge ore sau zile, dar apoi vor râde din nou.
Animăluțele tale se vor obișnui cu un nou stăpân.
Fotografiile tale vor sta agatate pe perete o vreme, apoi vor fi puse pe mobila si apoi intr-o cutie.
Altcineva va sta pe canapeaua ta și se va uita la televizor, altcineva va sta la masa ta și va mânca pe ea.
Durerea profundă din casa ta va dura o săptămână, două, o lună, sau două, un an, sau doi.. . Apoi te vei alătura amintirilor și apoi povestea ta se va termina.
Se va termina printre oameni, se va termina aici, se va termina in lumea asta, dar povestea ta incepe intr-o noua realitate... în viața ta după ce mori.
Viața ta pământească în care ți-ai putea muta corpul acolo unde ai dat sens lucrurilor pe care le aveai aici își va pierde acum semnificația sau importanța pentru lucrurile care au fost.
Ai pierdut:
frumusețea corpului tău;
numele
numele de familie;
proprietate;
credite;
poziție de lucru;
cont bancar
casă;
Masina;
titluri academice;
Colegi de clasă
trofee;
prieteni;
Bărbat/femeie;
copii;
f A M I L I A . . .
Însa in noua ta viață, tot de cea ce vei avea nevoie este sufletul tău.
Singura proprietate pe care o vei avea este sufletul.
Așadar, încearcă să trăiești pe deplin și să fii fericit cât timp ești aici pentru că așa cum a spus Francisc din Assisi
"Nu poți lua de aici ceea ce ai.
Vei lua doar ce ai dat! "
Aici ai fost doar un simplu musafir.
Totul se va termina și va începe cu "a fost odată "!
Târziu am înțeles aceste lucruri !
Luați aminte oameni dragi...!
"M-am saturat sa fiu profesor in tara mea
M-am saturat sa mi se spuna ''stiai in ce te bagi''. Ei bine nu, nu stiam, nimeni nu stia. Daca stiam nu alegeam profesoratul in veci. Ce credeti ca nu eram in stare sa fac altceva?
Ce credeti ca nu suntem in stare sa facem altceva, la cate umilinte am indurat ca profesor de la societate? Putem face orice, munca nu este umilitoare, cum cred o gramada de cetateni ai Romaniei, ca ei au liceul si nu pot accepta orice slujba, este sub demnitatea lor, ce ei sunt prosti sa munceasca pe 2000/2500 lei, dar noi trebuie, noi avem vocatie.
Nu stiam ca a fi profesor in Romania inseamna ca esti un spagar, un asistat si un puturos etc. Nu stiam ca singurul drept pe cale il am la sfarsitul facultatii este sa fiu jignita de toata lumea si doamne fereste sa te superi.
Nu stiam ca am castigat dreptul de a munci pana la epuizare si tot nu este destul.
Nu stiam ca totul va fi un lux, o pereche de blugi, o bluza, ca de casa sau masina nici nu poate fi vorba iar daca indraznesc sa doresc mai mult, asta va fi o ofensa groaznica adusa poporului roman.
Nu stiam ca nu am dreptul la nimic.
Nu stiam ca a avea pretentia de a avea mai mult ca cineva cu liceul terminat este un sacrilegiu in Romania (daca nu faci parte din tagma politicienilor, ziaristilor si manelistilor) si tot romanul de buna credinta se va revolta.
Nu stiam ca voi lucra in conditii din 1900 si mi se va cere sa fac performanta ca in tarile nordice. Nu stiam cat de mult costa cursurile, manualele, cartile, revistele de specialitate si ca nici daca platesc tot salariul meu pe un an, nu mi le voi permite pe toate.
Nu stiam ca trebuie sa imi cumpar imprimante, laptopuri daca vreau sa am cu ce sa lucrez la clasa. Nu stiam ca daca doresc sa particip la cursuri cu credite obligatorii din 5 in 5 ani trebuie sa platesc bani multi, ca doar este in interesul meu, trebuie sa ma perfectionez si daca am asa curiozitati trebuie sa platesc.
Nu stiam ca nu am weekenduri libere si sarbatori, nu stiam ca programul este doar pe hartie. Nu stiam ca trebuie sa raspund la telefon oricand si oriunde pentru ca fiecare are cate o problema care trebuie sa imi fie comunicata.
Dar acum stiu! Este drept ca am avut nevoie de 15 ani sa inteleg si asta denota cat de proasta si credula sunt, sa cred si sa sper ca se va schimba ceva.
Si voi domnilor ziaristilor nu aveti decat sa ma balacariti cat de mult doriti, sau sa ignorati, nu mai conteaza, oricum nu am copii care sa se simta rusinati de ce ziceti voi iar pentru mine jignirile si umilintele sunt ceva la ordinea zilei, pur si simplu nu imi mai pasa, va rog in schimb sa nu ziceti nimic frumos despre mine asta ma face sa rosesc, sa ma simt vinovata si incep sa plang.
Si acum dragi colegi, eu sincer nu cred ca greva va schimba ceva, vor gasi ei un mijloc sa o faca ilegala si sa faca oamenii sa ne urasca si mai mult. Eu nu sunt asa desteapta sa fac un document in care sa spun ce dorim dar printre noi siguri sunt unii care stiu sa o faca. Eu nu mai accept pomana nimanui. Romanul este in stare si daca raman 10 profesori in Romania sa ii invete pe ceilalti 20000000 de milioane, sa le ceara performanta. Dar nimeni nu ne poate obliga sa nu ne dam demisia sau sa intram in concediu fara plata, nimeni nu imi poate spune sa imi aleg alta profesie pentru ca in timp ce unii isi cresteau copiii si se plimbau prin vacante, eu imi petreceam verile in comisii, invatam pana la epuizare pentru titularizare, definitivat, grade, totul pentru profesia mea.
Imi cer scuze elevilor minunati pe care i-am avut , pentru ca multi dintre voi chiar sunteti minunati, dar eu cu greu mai pot accepta mizeria din sistemul de invatamant romanesc in care nimic nu se va intampla prea curand."
#preluat M.A.
