❤️🩹 Platon a spus odată: "Dragostea este o boală mintală gravă".
Ba mai mult, mai nou sunt voci care consideră iubirea ca fiind o boală contagioasă și incurabilă. Păi dacă era așa atunci de mult pe această planetă trebuia să se declare dezastrul pandemiei sufletelor iubărețe. Pentru că unii au continuat neîncetat să creadă și au dăruit iubire cu încăpățânare. Chiar și atunci când tot ce li s-a dăruit a fost minciună, falsitate și urât. Pare să fie singura boală pe care ți-o cam dorești nesilit de nimeni ci mai degrabă ești oricând dornic și mândru nevoie mare că o ai. Dar mai ales și să o dăruiești din plin altora. Pare că te străduiești să te contaminezi la sigur de parcă o cauți cu lumânarea!
Specialiștii în ale psihologiei amorului contemporan zic că "dragostea este considerată o boală deoarece, atunci când apare, poate provoca simptome precum înroșirea feței, bătăi rapide ale inimii și uneori chiar tinitus, amețeli și dificultăți de respirație". (Love Pshychology)
Sunt voci care susțin cum că iubirea poate fi cel mai dulce moment al vieții noastre, dar care din nefericire poate să-ți fie și cea mai amară experiență. Mulți oameni spun că doar iubirea singură îți este este un remediu pentru singurătate și confuzie. Dar cum poate să fie iubirea remediu pentru singurătate și confuzie atunci când ai neșansa să te îndrăgosteșți de o persoană care te obligă să le experimentezi pe ambele?
Și ca o continuare aparent 'logică' a unor teorii de avertizare medicală prin contaminarea iubirii, pare că cei inapți și incapabili de iubire sunt singurii 'sănătoși' ai planetei. Imuni la acest flagel! În rest, pare că toți suntem condamnați să trăim sub spectrul focarului 'infecțios continuu și intratabil al iubirii'.
Oare să fie această planetă spital pentru pacienții iubirii ori ai neiubirii? Nu de alta, dar dacă privim cu ochiul liber se vede clar cam ce fac și una și alta, indiferent de teorii și teoreticieni.
Eu zic doar că trăim într-o lume extrem de superficială, teribil de plictisită și plină de teorii seci. O lume profund bolnavă care are mania reducerii la absurd a tot ce are mai important, care are nevoie urgent de IUBIRE ADEVĂRATĂ!
#DoruOctavianDumitru
*
"... sufletul este forțat să se îmbolnăvească din nou și din nou până când obține ceea ce își dorește".
–– James Hillman
*
"Graalul este sufletul … Recunoașterea că Graalul este sufletul aduce conștiința înapoi la sine. În paharul rănii se află sufletul. Aceasta înseamnă că psihicul este scopul iubirii noastre sângerânde și că rana este un Graal. Opusul este nu Ierusalimul, ci este chiar aici, în rănile noastre".
–– James Hillman, eseuri
*
"Cultura are posibilitatea de a se ridica atunci când o mână de oameni se îndrăgostesc de ideile celuilalt".
–– James Hillman (CITY & SOUL Uniform Edition Vol. 2)
***
"... the soul is forced to get sick again and again until it gets what it wants."
–– James Hillman
*
"The Grail is the soul ... recognize that the grail is the soul brings the consciousness back to itself. In the glass of the wound, there is the soul. This means that it is the psyche the purpose of our bleeding love, and that the wound is a grail. Opus is not Jerusalem, it's right here, in our wounds."
–– James Hillman, essays on the puer
*
"Culture has the possibility of rising up when a handful of people fall in love with each other’s ideas."
–– James Hillman (CITY & SOUL Uniform Edition Vol. 2)
*
LOVE BETWEEN TWO STONES...
"... the increase in temperature [in the Opus, as in the relationship] corresponds to the increase in love, but the source of that love seems to be the augmented reality of stone, almost as if it was a love oozing out of stone. A stone-like love, a totally dehumanized love, as if there was something in me that loves something in you; a love between two stones. Cold, distant, apathetic? What if our planetary bodies were asteroids shared by a mythical affinity? No, in my opinion, this notion of love is not that cold, as little interested in love, focused on lapis more than on love. It is rather a feverish concupiscence, a carnal connection of soul to soul, as the images of alchemy show: naked, sexual, crazy figures, which nevertheless do not concern anyone in any place. Let's try to imagine it as a love between two stones. Externally isolated, internally not distant because they are not different. They are affinity in their impersonal essence, they descend from a common body, Gaia, they are brothers and sisters, their love is the incestuous passion of the libido for affinity, that calor inclus that pushes all things, including humans, to participate in the cosmos. We love the world of an unspeakable love in virtue of what burns inside our muted stone essence."
–– James Hillman, Alchemical Psychology
*
"The Mundas Imaginalis [imaginal realm] offers an ontological mode of locating the archetypes of the psyche, as the fundamental structures of the imagination or as fundamentally imaginative phenomena that are transcendent to the world of sense in their value if not their appearance. The value lies in their theophanic nature and in their virtuality or potentiality, which is always ontologically more than actuality in its limits... The Mundas imaginalis provides for archetypes a valuation and cosmic grounding, when this is needed, different from such bases as biological instinct, eternal forms, numbers, linguistic and social transmission, biochemical reactions, and genetic coding."(p. 14)
–– Hillman on imagination, Archetypal Psychology (2013)
*
"Animals were gods because they were eternal. The American Indian saw the buffalo that appeared in the spring as the same buffalo that had disappeared in the fall. The animals went down into the earth and then came back again, like the sun. We see the same sunrise every morning; they see the same animal always returning. That absolute perfection – that the animal is always the same – is a divine quality. So of course, if you kill one to eat it, you have to propitiate it, to go through a ritual."
–– Animal Presences, Uniform Edition vol 9, by James Hillman, pg. 181
Imagine via Free Pictures
