sâmbătă, 9 decembrie 2023

***

 Legile care ne ghideaza existenta:

1.  Singura dată când ușa se închide singură, este atunci când ai lăsat cheile înăuntru.(Legea destinului)

2.  Când ai mâinile pline de unsoare, începe să te mănânce nasul. (Legea mecanicii lui Lorenz)

3.  Asigurarea acoperă totul. Mai puțin ce ți s-a întâmplat. (Legea Asigurărilor No-Pay)

4.  Problemele, nici nu se creează nici nu se rezolvă , doar se transformă".(Legea persistenței - Einstein)

5.  Dacă, la televizor există doar două emisiuni care merită vizionate, ele vor fi în același timp. (Legea lui Jones)

6.  Prețul total de plătit este întotdeauna mai mare decât bugetul, de exact 3,14 ori bugetul. 

De aici și importanța numărului Pi. (Legea lui Pi Llao)

7.  Probabilitatea să te pătezi în timp ce mănânci, este direct proporțională necesității tale de a rămâne curat. (Ley de Soup)

8.  Orice corp scufundat în cada plină cu apă, va face telefonul să sune. (Legea lui Omay God)

9.  Orice corp așezat pe buda, va face să înceapă să sune soneria de la ușă. (Legea lui Ooh Shit)

10. Viteza vântului crește proporțional prețul coafatului. (Legea meteorologica a lui Reynold, cunoscută și ca Începutul Comediei)

Mai vreți și alte legi?

*   Când, după ce ani de zile ai păstrat ceva fără să-l folosești, decizi să îl arunci, nu va trece nici măcar o săptămână și vei avea cu adevărat, nevoie de acel lucru.( Legea fatalității ireversibile)

*   Ori de câte ori ești punctual la o întâlnire, nu va fi nimeni acolo să verifice, iar dacă se întâmplă să întârzii o dată, o singură dată, toată lumea va fi ajuns acolo înaintea ta". ( Principiul lui Delay)

și, ultimul,

*   Nu lua viața prea în serios, până la urmă, nimeni nu va ieși viu din ea. (Teorema siguranței  absolute  a Filozofului din Güémez) 

Sursa: facebook

***

 “De ce citesc?

Nu mă pot abţine.

Citesc să învăț și să cresc, să râd

și să fie motivat.

Citesc ca să înțeleg lucruri pe care nu le-am citit niciodată

la care am fost expus.

Citesc când sunt ursuz, când tocmai am

a spus lucruri monumental de prostești către

oamenii pe care îi iubesc.

Citesc pentru putere ca să mă ajute atunci când

mă simt distrus, descurajat și speriat.

Citesc când sunt supărat pe tot

lume.

Citesc când totul merge bine.

Citesc pentru a găsi speranță.

Citesc pentru că sunt inventat, nu doar din

piele și oase, de priveliști, sentimente,

și o nevoie profundă de ciocolată, dar eu sunt

și alcătuit din cuvinte.

Cuvintele descriu gândurile mele și ce este

ascunsă în inima mea.

Cuvintele sunt vii - când am găsit o

povestea pe care o iubesc, am citit-o din nou și

din nou, ca și cum ai cânta o melodie preferată

iar şi iar.

Cititul nu este pasiv - intru în

poveste cu personajele, respiră

aerul lor, simt frustrările lor,

țipă la ei să se oprească când sunt

pe cale să fac ceva stupid, să plâng cu

ei, râzi cu ei.

Citind pentru mine, este să-mi petrec timpul cu un

Prietene.

O carte este un prieten.

Niciodată nu poți avea prea multe. ”


De Gary Paulsen, Viața de valabilitate: Povești după carte ( https://amzn.to/3QJDAE5 )


#ad #booklovers #americanliterature  #Classic #motivation #literaturelover 

joi, 7 decembrie 2023

*†*

 😳🍁 ESTE TREN ATRAVIESA EL DESIERTO DEL SÁHARA ¿Lo conoces? 


El Tren del Sáhara, una maravilla de la ingeniería y un testamento de la voluntad humana, recorre uno de los terrenos más inhóspitos del mundo. Su viaje comienza en las ricas minas de hierro en Zouérat, Mauritania, y se extiende a través del vasto y desolado paisaje del Sáhara hasta llegar a la costa atlántica en Nouadhibou. Este tren, que es uno de los más largos y pesados del mundo, no solo transporta toneladas de mineral de hierro, sino también a aventureros y locales, convirtiéndose en una arteria vital en una región remota.


La historia del Tren del Sáhara está intrínsecamente ligada a la historia de Mauritania, un país que ha luchado por encontrar su lugar en el mundo postcolonial. El descubrimiento de vastas reservas de mineral de hierro en la segunda mitad del siglo XX marcó un punto de inflexión. La construcción de la línea férrea, una hazaña que desafiaba tanto la logística como la naturaleza, comenzó en la década de 1960, poco después de que Mauritania obtuviera su independencia. Era un proyecto ambicioso, destinado a transformar la economía del país al conectar las remotas minas del interior con el resto del mundo.


El tren, en su esencia, es un gigante de metal, extendiéndose por hasta tres kilómetros de largo. Sus vagones abiertos, cargados hasta el borde con mineral de hierro, brillan bajo el sol abrasador. A veces, se ven pasajeros aferrándose a estos vagones, desafiando el calor, el viento y la arena, en un viaje que es tanto una necesidad como una aventura. Estos viajeros, a menudo locales que no tienen otros medios de transporte, se acomodan como pueden entre las montañas de mineral de hierro, compartiendo espacio con mercancías y animales.


El viaje a través del Sáhara es largo y arduo. El tren serpentea lentamente por el desierto, atravesando un paisaje que cambia sutilmente, desde vastas planicies de arena hasta montañas rocosas. Durante el día, el sol del desierto es implacable, golpeando tanto el metal del tren como a sus pasajeros. Por la noche, las temperaturas caen drásticamente, y el cielo se despeja, revelando un manto de estrellas que parece casi al alcance de la mano. Es un entorno de extremos, donde la belleza y la hostilidad de la naturaleza se encuentran cara a cara.


El tren no solo es un medio de transporte; es un microcosmos de la vida en el Sáhara. A bordo, se desarrollan historias humanas: comerciantes que llevan sus mercancías al mercado, familias que visitan a sus seres queridos, aventureros en busca de la experiencia de su vida. En cada parada, se ven intercambios rápidos de bienes y noticias. El tren es un hilo conductor en la vida de muchas comunidades, llevando no solo recursos esenciales sino también manteniendo unidas las relaciones sociales y económicas en esta vasta y aislada región.


A pesar de su importancia, el Tren del Sáhara opera en condiciones difíciles. El mantenimiento es una lucha constante contra la arena y el calor. Las averías son comunes, y cuando ocurren, pueden dejar al tren varado en medio de la nada, a veces durante días. Para los pasajeros, esto significa sobrevivir en condiciones extremas hasta que se reanude el viaje. Sin embargo, esta incertidumbre y dificultad forman parte del carácter único del tren y de la experiencia de viajar en él.


En resumen, el Tren del Sáhara no es solo un medio de transporte. Es un símbolo de resistencia y supervivencia, un hilo vital que une a comunidades aisladas, y una ventana a la belleza implacable del desierto. Para aquellos que se atreven a embarcarse en este viaje, ofrece una experiencia inolvidable, una que desafía tanto el cuerpo como el espíritu, y deja una impresión duradera de la majestuosa y severa belleza del Sáhara.


#historia #curiosidades #historias #leyendas #misterios #unangelporelmundo

***

 Făcând casa îmbătrânește, se murdărește și nimeni nu-ți mulțumește...

Nu-ți lăsa ghivecele să strălucească mai tare decât tine!!!!.

Nu luați curățenia sau munca atât de în serios!

Cred că pulberea va proteja lemnul de sub ea!

O casă va deveni casă doar atunci când vei putea scrie "Te iubesc" pe mobilă!

Petreceam cel puțin 8 ore pe săptămână ca să păstrez totul frumos și curat, în caz că "a venit cineva în vizită" - dar apoi am aflat că nimeni "din întâmplare" nu se poate vizita - toată lumea e prea ocupată cu plimbarea, distrându-se și distrându-se!

Dacă apare cineva dintr-o dată?

Nu trebuie să explic nimănui situația mea din casă.. oamenii nu sunt interesați să știe ce am făcut toată ziua în timp ce ei se plimbă, se distrează și se bucură de viață.

In caz ca nu ti-ai dat seama inca: viata e scurta... Bucurați-vă!

Dă jos praful... dacă ai nevoie de ea...

Dar nu ar fi mai bine să pictezi o imagine sau să scrii o scrisoare, să mergi la plimbare sau să vizitezi un prieten, să coaci o prăjitură și să lingi lingura murdară de paste, să plantezi și să uzi niște semințe?

Distinge foarte bine diferența dintre dorință și nevoie!

Dă jos praful... dacă ai nevoie de ea...

Dar nu vei avea prea mult timp liber... să bei șampanie, să înoți pe plajă (sau în piscină), să urci munții, să te joci cu câinii, să asculți muzică și să citești cărți, să crești

Dă jos praful... dacă ai nevoie de ea...

Dar viața merge înainte acolo, soarele luminându-ți ochii, vântul fluturându-ți părul, un fulg de zăpadă, picăturile de ploaie care cad, ai grijă...

- gândește-te bine, ziua asta nu se va mai întoarce niciodată!!!.

Dă jos praful... dacă ai nevoie de ea...

Dar nu uita că vei îmbătrâni și multe lucruri nu vor fi la fel de ușoare ca acum...

Și când pleci, cum plecăm toți într-o zi, se face și praf!!!

Nimeni nu-și va aminti câte facturi ai plătit, nici casa ta atât de curată, dar își vor aminti de prietenia ta, de bucuria ta și de ce ai învățat.

La urma urmei "nu ceea ce ai curățat, ci ceea ce te-ai bucurat reflectă modul în care ți-ai trăit viața. "


Tu ce crezi? 😊


#reflexion 

***

 😳🍁 TOT CE NU ȘTIAI DESPRE COLOSEUL ROMEI ȘI GLADIADORII EI. Aici îți spun


Colosseumul, cunoscut și sub numele de Amfiteatrul Flavian, este o icoană a Romei antice, renumită pentru grandoarea arhitecturală și istoria sângeroasă. În timp ce cei mai mulți dintre noi știu ce folosește pentru bătăliile de gladiatori și evenimente publice, există multe fațete mai puțin cunoscute ale acestui monument și ale gladiatorilor care au luptat pe el.


Să începem cu arhitectura Colosseum-ului. Acest amfiteatru a fost o minune inginerească pentru timpul său. Construit în secolul 1 d.Hr., are o capacitate estimată de a găzdui între 50.000 și 80.000 de spectatori. Ceea ce nu este cunoscut pe scară largă este faptul că Colosseumul avea un sistem complex de tuneluri și camere sub zona de luptă, cunoscut sub numele de hipogeum. Acest labirint subteran a fost locul unde gladiatorii și animalele sălbatice așteptau înainte de luptă. În plus, sistemele de stâlp și lifturi au fost folosite pentru transportul luptătorilor și animalelor până la nivelul solului, ceea ce a adăugat un element surpriză și spectaculos evenimentelor.


Gladiatorii, adesea considerați eroi tragici, au avut vieți complexe și nuanțate. Deși mulți erau sclavi, prizonieri de război sau criminali, nu toți au fost involuntari. Unii oameni liberi au ales această profesie căutând faimă și avere. Acești luptători profesioniști au fost instruiți în școlile de gladiatori, unde au învățat nu doar să lupte, ci și să distreze mulțimea. Contrar credinței populare, nu toate luptele se termină cu moarte. Decizia de a ucide un gladiator căzut depindea foarte mult de mulțime și de sponsorul evenimentului. În plus, gladiatorii supraviețuitori ar putea obține o mare faimă și, în unele cazuri, chiar libertate.


Coliseumul a fost, de asemenea, o scenă pentru evenimente care au depășit luptele de gladiatori. Naumaakias, sau bătălii navale simulate, s-au dus, pentru care amfiteatrul a fost inundat. A fost, de asemenea, un spațiu pentru execuția criminalilor, drame bazate pe mitologie și, surprinzător, exponate de animale sălbatice exotice.


Inginerie avansată a scaunelor și mulțimii:


Colosseum-ul a fost proiectat cu un sistem de șezut și hol extrem de eficient. Avea 80 de bilete și putea fi umplut sau golit în câteva minute, o caracteristică impresionantă având în vedere capacitatea sa de până la 80.000 de spectatori. Acest design a prezis stadioane sportive moderne în ceea ce privește managementul mulțimii și accesibilitatea.


Diversitatea Gladiatorilor:


Deși gladiatorii sunt amintiți în mod obișnuit ca luptători de sex masculin, au existat și gladiatori, cunoscuți sub numele de „ludia”. Aceste femei luptătoare erau o raritate și adesea se prezentau ca noutate, dar existența lor arată diversitatea și complexitatea jocurilor de gladiatori în Roma antică.


Colosseumul și creștinismul:


În Evul Mediu, Colosseumul era văzut de unii ca un loc al martiriului creștin, deși nu există nicio dovadă istorică care să susțină ideea că creștinii au fost martirizați acolo. În secolul al XVII-lea, Biserica Catolică a consacrat Colosseumul ca un loc sacru în memoria martirilor creștini, care a ajutat la protejarea acestuia de jafuri și degradare ulterioară.


De-a lungul timpului, Colosseum-ul a căzut într-o stare de dezordine și a început să fie jefuit. Multe dintre materialele sale, cum ar fi marmura, au fost îndepărtate pentru a construi alte clădiri în Roma. De asemenea, a suferit pagube de la cutremure și incendiu de-a lungul secolelor. În ciuda acestor provocări, încă rămâne ca o dovadă a ingineriei și culturii romane.


Pe scurt, Colosseumul și Gladiatorii au o istorie bogată și complexă care depășește cu mult lupta sângeroasă. De la arhitectura sa uimitoare și sistemele avansate de inginerie până la viețile multifațetate ale gladiatorilor, acest monument iconic continuă să fascineze și să educe pe cei interesați de istoria antică.


#roma #coliseo #historia #curiosidades #historias #leyendas #misterios #unangelporelmundo 

marți, 5 decembrie 2023

**

 Oamenii au fost inexplicabil de buni cu mine. Eu nu am dușmani, iar dacă anumiți oameni și-au pus costumul ăla, au fost atât de amabili încât nici măcar nu m-au rănit. De fiecare dată când citesc ceva ce au scris împotriva mea, nu doar că împărtășesc sentimentul, dar cred că aș putea face o treabă mult mai bună. Poate că ar trebui să sfătuiesc potențialii dușmani să-mi trimită recenziile lor înainte, cu asigurarea că vor primi tot ajutorul și sprijinul meu. Chiar mi-am dorit în secret să scriu, sub un pseudonim, o lungă invectivă împotriva mea. Oh, ce adevăruri crude le păstrez!

La vârsta mea ar trebui să-ți conștientizezi propriile limite, iar cunoașterea poate contribuie la fericire. Când eram tânăr credeam că literatura este un joc de variații abile și surprinzătoare. Acum că mi-am găsit propria voce, cred că corectarea și recorectarea originalelor nu le face mai bune sau mai rele.

Cred că am scris deja cele mai bune cărți ale mele. Asta îmi dă o oarecare satisfacție și pace. Nu cred că el a scris totul, totuși. Cumva tinerețea mi se pare mai apropiată decât în tinerețe. Nu mai consider fericirea de neatins așa cum mi s-a întâmplat cu mult timp în urmă. Acum știu că se poate întâmpla oricând, dar nu trebuie să cauți niciodată. Cât despre eșec și faimă, mi se par irelevante și nu-mi pasă. Ceea ce vreau acum este pace, bucurie de gând și prietenie. Și deși pare prea ambițios, sentimentul de a iubi și de a fi iubit.


George Louis Borges.

AUTOBIOGRAFIE

ATENEO, Buenos Aires,  1999. 

***

 Astăzi notăm data nașterii lui Rainer Maria Rilke (4 decembrie 1875 – 29 decembrie 1926), poetă și romancier boemo-austriac care a scris atât verset, cât și proză foarte lirică.


Scrierile sale includ un roman, mai multe colecții de poezie și mai multe volume de corespondență în care invocă imagini bântuite care se concentrează pe dificultatea comuniunii cu inefabilul într-o epocă a neîncrederii, singurătății și anxietății profunde.


Rilke a publicat cele trei cicluri complete de poezii care constituie Cartea orelor în aprilie 1905. Aceste poezii explorează căutarea creștină a lui Dumnezeu și natura rugăciunii, folosind simbolismul observării creștinismului ortodox de către Sfântul Francisc și Rilke în timpul călătoriilor sale în Rusia în primii ani ai secolului al XX-lea.


Între octombrie 1911 și mai 1912, Rilke a stat la Castelul Duino, lângă Trieste. Acolo, în 1912, a început ciclul de poezie numit Elegiile Duino, care avea să rămână neterminat timp de un deceniu din cauza unei crize de creativitate de lungă durată.


Pe 11 iunie 1919, Rilke a călătorit din Munchen în Elveția. Motivul exterior a fost o invitație la prelegere la Zurich, dar adevăratul motiv a fost dorința de a scăpa de haosul postbelic și de a-și relua munca la Duino Elegies. Într-o perioadă creativă intensă, Rilke a finalizat Duino Elegies în câteva săptămâni în februarie 1922.


Elegiile Duino sunt poezii intens religioase, mistice care cântăresc frumusețea și suferința existențială. Poeziile folosesc o bogată simbolistică a îngerilor și a mântuirii, dar nu în conformitate cu interpretările tipice creștine.


Rilke începe prima elegie într-o invocare a disperării filosofice, întrebând: „Cine, dacă aș striga, m-ar auzi printre ierarhiile îngerilor? și mai târziu declară că „fiecare înger este înfricoșător”. În timp ce etichetarea acestor poezii drept „elegii” ar implica, de obicei, melancolie și lamentare, multe pasaje sunt marcate de energia lor pozitivă și de „entuziasmul neînstrâns”.


Înainte și după, Rilke a scris rapid ambele părți ale ciclului de poezie Sonete către Orfeu, care conțin 55 de sonete întregi.


În 1929, scriitorul Franz Xaver Kappus, a publicat o colecție de zece scrisori pe care Rilke i le-a scris când era un ofițer cadet de 19 ani.


Tânărul Kappus i-a scris lui Rilke, care fusese și el la academie, între 1902 și 1908 când nu era sigur de viitoarea sa carieră de ofițer militar sau de poet. Inițial, el a cerut sfatul lui Rilke cu privire la calitatea poeziei sale și dacă ar trebui să urmeze scrisul ca carieră.


În timp ce a refuzat să comenteze scrierile lui Kappus, Rilke l-a sfătuit pe Kappus despre cum ar trebui să se simtă un poet, să iubească și să caute adevărul în încercarea de a înțelege și experimenta lumea din jurul său și de a se implica


Cu puțin timp înainte de moartea sa, Rilke a fost diagnosticat cu leucemie. Cu ochii deschiși, a murit în brațele medicului său pe 29 decembrie 1926, în Sanatoriul Valmont din Elveția. A fost înmormântat pe 2 ianuarie 1927, în cimitirul Raron din vestul Visp.

______________________________________________ 


Citate și poezii de Rainer Maria Rilke


"De ce vrei să îndepărtezi din viața ta orice neliniște, orice mizerie, orice depresie, de vreme ce până la urmă nu știi ce muncă fac aceste condiții în tine? De ce vrei să te persecuți cu întrebarea de unde vin toate acestea și încotro se îndreaptă?


De vreme ce știi, până la urmă, că ești în mijlocul tranzițiilor și nu ți-ai dorit nimic, decât să te schimbi. Dacă există ceva nesănătos în reacțiile tale, doar ține cont că boala este mijlocul prin care un organism se eliberează de ceea ce este străin; așa că trebuie pur și simplu să îl ajuți să fie bolnav, să aibă toată boala și să izbucnească cu ea, deoarece asta este modul în care devine mai bine. ”


― Rainer Maria Rilke, Scrisori către un tânăr poet

______________________


"Îmi trăiesc viața în cercuri lărgite care se întind în întreaga lume. ”


― Rainer Maria Rilke, Cartea orelor lui Rilke: Poezii de dragoste către Dumnezeu

_______________________


"Nici o altă dată (decât toamna) nu se lasă pământul inhalat într-un singur miros, pământul copt; într-un miros care nu este nicidecum inferior mirosului mării, amar unde se mărginiște cu gust, și mai dulce de miere acolo unde simți că atinge prima Sunete. Conținând adâncime în sine, întuneric, ceva aproape de mormânt. ”


― Rainer Maria Rilke, Scrisori despre Cézanne

________________________


Pantera


Viziunea lui, de la barele care trec constant,

a devenit atât de obosit încât nu mai poate ține nimic altceva.

I se pare că sunt o mie de baruri;

și în spatele gratiilor, nicio lume.


În timp ce se învârte în cercuri înghesuite, iar şi iar,

Mișcarea pașilor săi moi puternici

este ca un dans ritual în jurul unui centru

în care o voință puternică stă paralizată.


Doar uneori, cortina pupilelor se ridică, în liniște--.

Intra o imagine,

se grăbește în jos prin mușchii tensionați, arestați,

plonjează în inimă și dispare.


--Rainer Maria Rilke

[tradus de Stephen Mitchell]

______________________


O plimbare


Ochii mei deja ating dealul însorit.

Mergând cu mult înainte de drumul pe care l-am început.

Deci suntem cuprinși de ceea ce nu putem înțelege;

are lumină interioară, chiar și de la distanță-


și ne încarcă, chiar dacă nu ajungem la ea,

în altceva, pe care, cu greu îl simt,

suntem deja; un gest ne face cu mâna

răspunzând propriului nostru val...

dar ceea ce simțim este vântul în fața noastră.


--Rainer Maria Rilke

[Tradus de Robert Bly]

 _________________________


Cântec de dragoste


Cum să-mi păstrez sufletul în mine, ca să-mi păstrez sufletul,

nu-ți atinge sufletul? Cum pot ridica

E destul de sus, pe lângă tine, la alte lucruri?

Aș vrea să-l adăpostesc, printre distanță

obiecte pierdute, într-un loc întunecat și tăcut

asta nu rezonează când îți răsună adâncimea.

Tot ce ne atinge, eu și cu tine,

ne ia împreună ca un arc de vioară,

ceea ce atrage *o* voce din două corzi separate.

Pe ce instrument suntem noi doi întinși?

Si ce muzician ne tine in mana lui?

Oh, cel mai dulce cântec.


--Rainer Maria Rilke

______________________


Tu care nu ai ajuns niciodată


Tu care nu ai ajuns niciodată

în brațele mele, Iubitule, care s-au pierdut

de la început,

Nici măcar nu știu ce melodii

te-ar încânta. Am renunțat să mai încerc

să te recunosc în valul în creştere al

în clipa următoare. Tot imensul

imagini din mine -- îndepărtarea, profund simțită

peisaje, orașe, turnuri și poduri și

viraje nebănuite în cale,

și acele tărâmuri puternice care au fost odată

Pulsând cu viața zeilor...

toate se ridică în mine să însemne

tu, care mă eviți pentru totdeauna.


Tu, iubitule, care ești toți

grădinile la care m-am uitat vreodată,

dor. O fereastră deschisă

într-o casă de la ţară... şi aproape că tu

a ieșit, gânditor, să mă întâlnească.

Străzi pe care le-am avut în întâmplare...

Tocmai ai coborât pe ei şi ai dispărut.

Și uneori, într-un magazin, oglinzile

eram încă amețiți de prezența ta și,

surprins, mi-am redat imaginea prea bruscă.

Cine stie? Poate la fel.

pasărea a răsunat prin amândoi.

ieri, separat, seara...


--Rainer Maria Rilke

[tradus de Stephen Mitchell]

_______________________


Simțul a ceva ce vine


Sunt ca un steag în centrul spațiului deschis.

Simt înainte vântul care vine și trebuie să trăiască

Prin intermediul.

în timp ce lucrurile lumii încă nu se mișcă:

ușile încă se închid încet, iar hornurile sunt pline de liniște,

ferestrele încă nu zornăie, iar praful încă se așterne.

Știu deja furtuna, și sunt tulburat ca marea.

Sar afară și cad înapoi,

și mă arunc afară, și sunt absolut singur

în marea furtună.


--Rainer Maria Rilke [Traducere de Robert Bly]

______________________


Crin de apă


Toată viața mea este a mea dar cine spune așa

mă va priva, pentru că este infinit.

Unda apei, umbra cerului

sunt ale mele; este la fel, viața mea.


Nicio dorință nu mă deschide: sunt plin,

Nu mă închid niciodată cu refuz...

în ritmul sufletului meu zilnic

Eu nu doresc - sunt mișcat;


fiind mutat îmi exercit imperiul,

transformând visele nopții în realitate:

în corpul meu, în partea de jos a apei

Atrag dincolo de oglinzi...


--Rainer Maria Rilke


[Tradus de A. Poulin

_____________________


Prima elegie [fragment]


Cine dacă strig, m-ar auzi printre Îngeri”

Ordine? și chiar dacă unul dintre ei m-ar apăsa

dintr-o dată în inima lui: aș fi consumat

în ființa lui mai puternică. Pentru că frumusețea nu înseamnă nimic

ci începutul terorii, pe care abia o putem îndura,

și în timp ce noi stăm în mirare el disprețuiește rece

să ne distrugă. Fiecare înger este înfricoșător.

Și așa mă apuc și sufoc acea notă de apel

de suspine întunecate. Ah, la cine putem apela

în nevoia noastră? Nu îngeri, nu oameni,

și animalele viclene văd imediat

ce mici suntem acasă

în lumea interpretată. Asta ne lasă

un copac pe o pantă, la care ni s-au întors ochii

zi după zi; ne lasă strada de ieri

și loialitatea răsfățată a unui vechi obicei

care i-a plăcut aici, a zăbovit și nu a plecat niciodată.

O și noaptea, noaptea, când vântul plin de spațiu mondial

ne roade fețele, pentru cine nu va fi noaptea acolo,

dorită, ușor dezamăgitoare, setarea sarcinilor grele

pentru o inimă singură. Este mai ușor pentru îndrăgostiți?

Ah, ei se folosesc doar pentru a-și masca soarta.

Tot nu vezi? Arunc golul în brațele tale

în spațiile pe care le respirăm; poate păsările

va simți creșterea aerului cu un zbor mai pasional.


--Rainer Maria Rilke


-- „Prima elegie” din Poezia lui Rilke: Ediție bilingvă de Rainer Maria Rilke, tradusă și editată de Edward Snow.

_____________________ 


Tot conţinutul acestei postări este doar în scop educaţional.

______________________


Vizitează https://www.wwhitmanbooks.com pentru a afla despre librăria noastră.


Programul  librăriei săptămâna aceasta


Luni

13:00 până la 17:00


Miercuri și joi

12 de la prânz la 16:30


Vineri

Între 12 și 20:30

[În conjuncție cu Middleburgh Miracle pe Main Street Fair]


Sâmbătă

Între 12 și 17:00 PM 

Personalitatea MEA, personalitatea Ziaja

 Cred că de la vârste fragede am fost un copil "cu personalitate". O fi fost zodia? O fi fost temperamentul, un temperament mai ap...