Ani la rând mi-am căutat liniştea. Am căutat acea formă de iubire care să mă mulţumească. Viaţa mea a fost un zbucium continuu. Niciodată nu am încetat să iubesc. Mereu am iubit pe cineva. L-am închis într-un colţ de suflet şi mi-am hrănit zilnic imaginaţia cum îşi hrăneşte copilul meu pisica din jocul de pe tabletă: cu iluzii, iluzia că ar putea fi, iluzia că aş putea să îi fiu. Doar că în viaţa asta nu ai nevoie doar să iubeşti, ci să fii iubit în acelaşi timp. E o chestie care ţine de existenţa a două persoane în acest joc numit dragoste. În rest, seamănă cu o obsesie, obsesia pentru un om, pentru un vis. În căutarea liniştii am purtat durerea ca pe o haină. Am mers tot înainte şi mi-am substituit nevoia de dragoste cu setea de putere. Credeam, speram să îmi ajungă. Dar nu a fost aşa. A trebuit să înving teama, temerile de trecut, de prezent... Acum pot să văd viitorul. E ca un pianist care cântă, cântă fără oprire, pentru că eu stau ghemuită într-un colţ. Nu plâng, nu râd, nu gesticulez, doar ascult cântecul meu: În căutarea liniştii. Câtă vreme voi auzi pianul, va fi ok. Apoi...
Florina Cojocaru din vol. Scrisori către îngeri
El a ales, vol I; Scrisori catre ingeri-vol II
Elsa-volumul I, Zapezile care dor-volumul II
,,Acea femeie va trăi cu frustrările ei, cu regretul că nu a avut curajul să se desprindă de un prezent căruia, demult nu îi mai aparţine. Acea femeie va crede că atât merită şi nimic mai mult. Se va complace într-un univers doar al ei şi va lăsa să se aştearnă timpul între ea şi ceilalţi. Va considera că a făcut cea mai bună alegere pentru restul lumii, cel puţin, pentru persoanele care încă depind de ea. Va învăţa că tăcerile ascund mii de vorbe nerostite. Îşi va alunga închipuirile şi va trece mai departe şi mai departe, şi mai departe.” Până într-o zi, gândesc, dar nu scriu.
Florina Cojocaru-Zăpezile care dor
pentru cei care doresc cartile, lasati, va rog, mesaj la pagina. mult umesc mult.
