Cu totii ne dorim sa construim ceva durabil in viata. Poate suna prea pretentios daca as spune ca ne dorim sa construim viata insasi si o lume intreaga in care sa traim mereu alaturi de cei dragi si care sa ramana mult timp dupa ce noi vom trece spre alta lume.Sa ne construim odata cu viata insasi si propriul camin in care sa traim generatie dupa generatie, confortabil si totodata sa ne rezumam in a consuma doar ceea ce ne ofera natura inconjuratoare, nici mai mult, nici mai putin, avand grija sa nu daramam echilibrul adesea fragil a tot ceea ce ne inconjoara. Si ceea ce construim sa nu fie falnice castele de nisip aflate mereu in bataia vanturilor si valurilor care le pot narui in orice clipa.Nici o constructie nu poate fi inceputa inante de obtinerea avizelor de construire: de la amplasament pana la intocmirea unui proiect de casa si construirea propriu zisa, de la temelie pana la acoperis, de la structura de baza pana la finisarea si a celor mai mici detalii, totul trebuie sa aiba un plan. Nimic nu trebuie facut la intamplare.
Nimic nu trebuie lasat la voia intamplarii. Totul trebuie facut in locul potrivit, in armonie cu ceea ce exista deja in jur. Nu poti face o constructie inalta si solida daca din start stii ca pamantul de sub ea tinde sa o ia la vale sau poate fi inundat de apa la fiecare ploaie mai abundenta. O constructie foarte inalta si cu alura ultramoderna, faurita doar din otel si sticla, parca nu se asorteaza cu cadrul general daca peste tot in jur sunt constructii in cel mai pur stil traditional, nu mai inalte decat P+1, maxim P+2.O cladire practica si confortabila presupune existenta in zona a tuturor facilitatilor necesare: cai de acces perfect lucrate, acces la apa, canalizare, surse de energie (electricitate si gaze naturale) care sa poata avea stranse conexiuni cu locuinta. Totul trebuie sa fie curat, luminos, cu un microclimat corespunzator: temperatura, umiditatea, lumina, totul sa fie in zona de confort a organismului.
Orice constructie trebuie sa fie solida, fiabila, rezistenta, si sa se poata intretine si renova relativ usor ori de cate ori este necesar, fara a deteriora confortul general al casei. Plus ca toate spatiile componente ale casei trebuie sa fie judicios repartizate atat ca dimensiuni cat si ca aranjament.
Inainte de inceperea constructiei propriu zise trebuie intocmite toate planurile necesare. Orice proiect de casa bine intocmit nu poate fi realizat decat de un arhitect sau o echipa de arhitecti cu o pregatire buna, care sa tina cont atat de necesitatile familiei ce urmeaza sa locuiasca in acea casa (numarul de persoane, varsta acestora), pentru a crea confortul si intimitatea fiecarui membru al familiei, de functionalitatea fiecarui coltisor al casei si a locuintei in ansamblul ei. Nimic nu trebuie sa fie in plus, nimic nu trebuie sa fie in minus.
Microclimatul locuintei trebuie bine gandit: sa fie in limitele confortabile fara consumuri mari si inutile. Un microclimat constant si confortabil se poate obtine prin multiple amenajari:
- o izolatie termica perfecta, cu materiale usoare si care se imbina perfect, pentru a nu duce la pierderi de caldura
- o ventilatie corespunzatoare, atat la nivelul ferestrelor si usilor cat si prin microporii existenti la nivelul peretilor si a lemnariei
- o izolatie perfecta a acoperisului si a peretilor pentru a nu se produce infiltratia cu apa in timpul perioadelor ploioase
- incalzirea locuintei se poate face mai putin conventional prin instalatii in interiorul peretilor sau prin pardoseala, radiatiile termice propagandu-se in toate directiile si incalzind uniform incaperile
- energia electrica necesara locuintei poate fi produsa din resurse regenerabile, cu ajutorul panourilor solare, care pot furniza atat electricitate cat si energie termica, sau printr-un generator de tip eolian
Da, tema este: "Amintiri dintr-o calatorie"... Sau din mai multe calatorii. Acum calatoria este pur si simplu imaginara, Dar porneste din amintiri venite din calatorii reale. Mi-as dori sa ascult si povestile voastre, comentand pe marginea acestui articol, in care imi voi povesti propriile amintiri. Cele mai frumoase, sper... Sper sa va dezlantuiti la povesti;
Punctul de plecare, cel putin in copilarie si in prima tinerete, a fost de cele mai multe ori gara orasului. Parca si acum simt parfumul peronului, al sinelor de tren, al vagoanelor. Simt parca si acum trepidatiile produse de miscarea garniturii de tren, suieratul puternic al locomotivei, atat la sosire cat si la plecare. Traiesc parca si acum goana nebuna pe care o faceam pentru a prinde trenul. Uneori nu gaseam loc pe vreo bancheta; atunci "incalecam" geanta in care imi aveam tot bagajul, scoteam o carte sau un rebus si imi gaseam de treaba timp de cateva ore cat dura calatoria.
Dupa un scurt popas in centrul orasului, in Piata Unirii, ne-am indreptat spre Palatul Culturii. Din fericire era deschis, asa ca am putut vizita o parte din muzeele gazduite de acesta. Acest moment mi-a intarit dorinta si placerea de a vizita muzee, oriunde m-as fi aflat. Si uite asa s-a incheiat o vizita scurta intr-un oras patriarhal in care acum ma simt aproape ca acasa, caci aici mi-am petrecut cei sase ani de facultate, si unde revin oricand cu placere.
Am deschis ochii in viata si spre farmecul vietii intr-o familie de profesori. Si ochii mi s-au deschis inca de la o varsta frageda pe carti si spre universurile descrise de acestea.
