Miroase deja a libertate. Macar 2-3 saptamani de libertate. Tocmai acea libertate care te face sa nu te mai gandesti la rutina stresanta de zi cu zi. Acea libertate care te face sa iesi din lumea cenusie si terna in care esti inghesuit intr-un tipar pe care nu l-ai ales, pe care nu l-ai dorit dar in care cineva a tinut mortis sa te inghesuie cu de-a sila. Acea libertate care iti acorda dreptul de a patrunde macar pentru o clipa intr-o lume a ta, doar a ta. Daca nu cu toata fiinta ta, macar cu spiritul.
Desi afara este inca o lume cenusie si uscata, in lumea mea este deja totul invelit in alb pufos si rece, dar nu un rece distant si respingator ci un rece proaspat si clar, iar prin transparenta acestui alb se vede deja o lume de poveste.
Dincolo de transparenta ferestrei este o alta lume care comunica cu lumea de afara prin sageti de lumina pe care le simti in toata fiinta ta. Totul este cald si invelit in parfum de cafea, ceai sau cacao fierbinte, cu parfum de scortisoara si zahar candel. Totul miroase a sarbatoare, a bucurie si a cetina de brad.Nu iti doresti decat sa te simti patruns de atmosfera.
Sa sorbim putin din ceaiul fierbinte. Aburii sai ne umezesc narile si ne incalzesc sufletul. Incepem deja sa simtim ca visam. Dar sa nu ne lasam cuprinsi de visare inainte de a...
... incepe sa citim o carte. De la primele cuvinte, de la primele pagini citite, ne simtim cuprinsi... patrunsi de parfumul acelei lumi si acelor vremuri. Traim alaturi de acele personaje, in acele decoruri. Ce mai... Suntem noi personajele si traim in acea lume. Ne miscam dupa scenariul cartii ca si cum ne-am trai propria viata. Traim sentimentele acelor eroi, respiram parfumul acelor vremuri. Parca si lumina este alta, ca si cum am trai alta viata intr-o alta dimensiune, intr-un alt univers. Citim in continuare cu pasiune, de parca am vrea sa citim toate cartile din lume, cele care au fost scrise deja si cele care vor mai fi scrise... Desi stim cu siguranta ca nu vom putea sa le terminam de citit. Dar citim... citim... citim...
... si la un moment dat simtim nevoia sa ne asezam in fata unei coli albe de hartie pe care sa ne asternem gandurile. Si nu doar gandurile ci si parfumul discret dar patrunzator al acestor clipe...
Visul se intrerupe la un moment dat. E timpul sa luam o pauza, sa ne trezim pentru o vreme. Tocmai pentru a avea putere sa visam din nou si sa zambim cu fata, cu ochii si cu sufletul. Sa le zambim celorlalti, dar sa ne zambim si noua insine. Si sa ne spunem tuturor, unii altora:LA MULTI ANI DRAGI PRIETENI! SARBATORILE CU BINE< CU SANATATE SI NUMAI BUCURII!
Abonați-vă la newsletter pentru a afla când dăm startul la înscrieri!
Desi am avut destule bloguri, mai mult decat puteam duce dar mai putin decat as fi dorit sa pot, nu m-am putut abtine ca, dupa primul blog, sa deschid mereu altele si altele. Multe le-am sters dupa un numar mai mare sau mai mic de postari, caci simteam ca, la acel moment, nu le puteam sustine; si un blog neintretinut de postari, la fel ca logodnica, sotia sau iubita, odata ce nu apare cu ceva nou zi de zi, piere din atentia tuturor. Pur si simplu piere...
Desi nu am cautat aventura in viata cu tot dinadinsul, toata viata mea a fost o aventura. Caci viata in sine este o aventura, fie ca ne dam seama sau nu. Si chiar daca nu ne facem o aventura din fiecare clipa a vietii noastre, putem fi siguri ca altii ne vor face figura si ne vor impinge spre o aventura. Caci nu numai ca viata ne este ca o aventura, ci traim mereu ca intr-o adevarata jungla.
Se spune uneori ca orice femeie nu are la dispozitie suficiente haine, pantofi si accesorii pentru a fi convinsa ca se poate imbraca repede si convenabil spre a iesi din casa. In general este adevarat. Din varii motive... Si cred ca acest lucru este valabil si in cazul barbatilor.
Asa ca ori de cate ori ies din casa ma gandesc cu groaza in unele zile cu ce sa ma imbrac. De multe ori adopt combinatia fusta - bluza. Inca mai am totusi cateva fuste care imi vin acceptabil. La ele se potrivesc perfect fie un tricou in timpul verii, fie un pulover in perioada rece, asa ca la capitolul "
Mi-ar placea ca intr-o zi sa am la indemana mereu cate un articol cochet de imbracaminte in care sa ma simt bine si care sa ma avantajeze. Sa-mi placa sa port orice haina in care sa arat si sa ma simt bine. Iar cand mi se pune intrebarea: „Dragă, ieșim pe ușă în 5 minute, da?” sa pot raspunde afirmativ si prompt orice s-ar intampla.
Era o dupa-amiaza ploioasa si rece de toamna. Zi mai scurta la servici si in prag de weekend. Deci... urmau doua zile libere. Impreuna cu ceilalti trei colegi de serviciu ne intorceam acasa impreuna, dat fiind faptul ca stateam in acelasi cartier, nu departe unul de celalalt. De regula, inainte de a ajunge fiecare pe la casele noastre, pierdeam impreuna 2-3 ore, nu mai mult: fie stateam pe o banca intr-un loc retras, cu o cafea sau ceva de rontait, la discutii care capatau adesea forma unor mici jocuri de societate, fie ne aciuam la o terasa pentru a bea o cafea... In ziua aceea nu se punea problema de asa ceva. Dar nu se punea nici problema de a ne "infunda" intr-un interior de mic local pentru o cafea sau un suc/apa...Si totusi "traditia" se cerea (si se simtea) respectata.
