miercuri, 6 decembrie 2017

S-a inchis un capitol. Va urma!

Desi am avut destule bloguri, mai mult decat puteam duce dar mai putin decat as fi dorit sa pot, nu m-am putut abtine ca, dupa primul blog, sa deschid mereu altele si altele. Multe le-am sters dupa un numar mai mare sau mai mic de postari, caci simteam ca, la acel moment, nu le puteam sustine; si un blog neintretinut de postari, la fel ca logodnica, sotia sau iubita, odata ce nu apare cu ceva nou zi de zi, piere din atentia tuturor. Pur si simplu piere...
Asta nu inseamna ca numarul blogurilor a scazut. Dimpotriva. Un blog sters a fost urmat de un nou blog deschis. Asta pentru ca aparea o noua idee de blog. Uneori aparea ca o necesitate:  un blog de nisa, specializat pe o anumita tematica, sau un blog pe care sa imi descarc gandurile pe un anumit ton aparte.
Blogul acesta este "mezinul"; am vrut sa fie ceva mai personal, mai de suflet. Am postat mai timid la inceput pe el; nu prea stiam cu ce sa incep si cum sa il sustin. Drept este ca timp de scris nu am intotdeauna. Mai bine spus e cam greu sa ma impart intre citit, rebus si scris, caci toate aceste activitati simt ca se completeaza reciproc. Pana a inceput o noua provocare. Mai bine zis reluarea unei provocari mai vechi. Care imi placea si nu prea; depinde din ce unghi priveam problema.
Ideea era sa scriu advertoriale intr-un stil cat se poate de liber. Adica folosind minimum de conditii tehnice absolut necesare sa prezint subiectul aparent fara legatura cu cel care m-ar fi platit sa scriu. Mai precis cu cel care premia creatia cea mai reusita dintre zecile inscrise la fiecare proba. M-am apucat de treaba, desi nu-mi placeau subiectele la fel de mult; dar am incercat sa devina totul placut si sa ma autodepasesc. Macar sa ma depasesc pe mine, caci pe cei experimentati stiam ca nu aveam cum sa-i depasesc.
Am reusit sa particip eroic la toate probele. A fost greu, caci a fost un adevarat maraton. Am incercat sa scriu cat se poate de bine. Mai am de aflat punctajele pentru ultimele doua probe; desi nu am prins nici macar de departe podiumul la nici macar una dintre probe, cred ca m-am prezentat onorabil, multe dintre postari obtinand peste 90 de puncte dintr-un total de maximum 100. Asadar am ratat adesea premiile oferite la o diferenta mica de puncte.
Repet. Nu am vizat obtinerea nuia sau mai multor premii, desi nu ar fi stricat sa ma aleg cu ceva. Dar trebuie sa se recunoasca ca intr-un asemenea concurs competitia este acerba.Dar am vrut doar sa vad cum reusesc sa ajung pana la sufletul celorlalti cu povestile mele.
Jocul meu ca actor s-a incheiat in aceasta reprezentatie. Cortina s-a lasat odata cu terminarea ultimului act, ultimului monolog, ultimului cuplet. Inca mai astept aplauzele sa se piarda in neant. Si pregatesc urmatoarele repetitii pentru urmatoarele reprezentatii. Caci nu pot sa renunt atata vreme cat exista provocari

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

***

 Sfasietoarea poveste a Iuliei Hasdeu, nascuta pe 14 noiembrie 1869 “Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire”...