Desi nu am cautat aventura in viata cu tot dinadinsul, toata viata mea a fost o aventura. Caci viata in sine este o aventura, fie ca ne dam seama sau nu. Si chiar daca nu ne facem o aventura din fiecare clipa a vietii noastre, putem fi siguri ca altii ne vor face figura si ne vor impinge spre o aventura. Caci nu numai ca viata ne este ca o aventura, ci traim mereu ca intr-o adevarata jungla.Nu cred ca trebuie sa fiu asemenea lui Dwayne Johnson in filmul Jumanji: Welcome to the Jungle” / „Jumanji: Aventură în junglă”, pe care il vom vedea cu totii la cinema incepand cu data de 29 decembrie 2017, ca sa visez ca traiesc o aventura din care sa ies cu bine. Cine stie? Poate ca s-a intamplat deja sau se va intampla candva in viitor.
Uneori mi-ar placea sa ajung in mijlocul naturii. Singura, izolata... De preferat undeva la munte, in mijlocul padurii, departe de lumea civilizata si de tentatiile ei dar si de stresul pe care il presupune. Sau, de ce nu?. poate chiar intr-o jungla tropicala. Ati spune ca peisajul natural este cu mult mai frumos decat cel vazut in filme. E adevarat, totul este mai complex: nu este doar imagine, culori, sunete si miscare. Este si un climat diferit de cel cu care ne-am adaptat acasa, in mediul in care am trait toata viata: caldura si umezeala din aer ne pot deshidrata, demineraliza si secatui de puteri in lipsa unui comportament adaptativ adecvat. Trebuie sa ne deplasam necontenit in cautarea unei surse de apa, a hranei, a unui adapost. Si trebuie sa ne ferim in permanenta de pericolele ce se pot ivi in orice clipa. Iar deplasarea este cu siguranta ingreunata de vegetatia abundenta si incalcita din jurul nostru, care ne diminua vizibilitatea, ne limiteaza adesea miscarile si ne impiedica trecerea la fiecare pas facut. Asa ca trebuie sa nu ne bazam doar pe vedere pentru a ne putea orienta, ci pe toate simturile perfect coordonate intre ele. Limitarea vizibilitatii prin micsorarea spatiului prin care putem patrunde cu privirea trebuie permanent compensata si completata de informatiile primite prin sunete, prin vibratiile aerului percepute peste tot la nivelul pielii... Si nu numai... Tot ceea ce vedem, auzim si simtim trebuie sa ne dea o imagine cat de cat completa a tot ceea ce se pentrece in jurul nostru.
In plus trebuie sa ne adaptam la un regim alimentar diferit de cel de acasa. Un regim alimentar bazat adesea pe fructele gasite peste tot in jurul nostru, pe tot ce inseamna planta comestibila, dar si pe carnea animalelor ce pot fi prinse si chiar pe "taratoare" si insecte. Si adesea aceasta hrana nu ni se va parea extrem de apetisanta la prima vedere. Dar trebuie sa ne multumim cu ceea ce primim de la mama-natura.
Ar trebui, de asemenea, sa ne ferim de tot ceea ce ne poate pune viata in pericol: caldura excesiva, atmosfera supraincarcata de umiditate, atacatori... Caci putem deveni in orice clipa victima unor vanatori mult mai iscusiti ca noi. Si nu ma gandesc la oameni, ci la fiarele din jungla. Si nu numai pradatorii din jungla ne pot ucide, ci si insectele si serpii plini de venin sau plantele otravitoare; vrand-nevrand, daca nu avem acel instinct innascut de autoaparare, trebuie sa invatam rapid sa ne ferim de tot ce ne poate ucide pe loc sau dupa un timp oarecare de suferinte si chin.
Si asta nu e totul: nu tot ceea ce ne ataca putem sa vedem cu ochiul liber si mai mult sau mai putin antrenat. Sunt tot felul de vietati minuscule, paraziti, bacterii sau virusi ce ne pot invada organismul. Ii putem lua din apa sau aer sau pot patrunde in organismul nostru prin ranile provocate prin muscaturi sau intepaturi. E suficienta o rana de mici dimensiuni, dar adanca, pentru ca acesti inamici invizibili cu ochiul liber sa ne invadeze corpul. Iar daca inevitabilul chiar s-a produs, atunci.... chiar ar trebui sa stim cum sa contracaram pericolul printr-un antidot la indemana sau printr-o manevra salvatoare.
Si totusi putem supravietui in jungla. Asta daca avem totusi cunostinte minime despre natura inconjuratoare si cunostinte minime de prim ajutor. Plus o rezistenta fizica dobandita prin antrenament si prezenta de spirit care sa ne ajute sa cerem si sa dobandim ajutorul necesar.
Articol scris pentru SuperBlog 2017
Se spune uneori ca orice femeie nu are la dispozitie suficiente haine, pantofi si accesorii pentru a fi convinsa ca se poate imbraca repede si convenabil spre a iesi din casa. In general este adevarat. Din varii motive... Si cred ca acest lucru este valabil si in cazul barbatilor.
Asa ca ori de cate ori ies din casa ma gandesc cu groaza in unele zile cu ce sa ma imbrac. De multe ori adopt combinatia fusta - bluza. Inca mai am totusi cateva fuste care imi vin acceptabil. La ele se potrivesc perfect fie un tricou in timpul verii, fie un pulover in perioada rece, asa ca la capitolul "
Mi-ar placea ca intr-o zi sa am la indemana mereu cate un articol cochet de imbracaminte in care sa ma simt bine si care sa ma avantajeze. Sa-mi placa sa port orice haina in care sa arat si sa ma simt bine. Iar cand mi se pune intrebarea: „Dragă, ieșim pe ușă în 5 minute, da?” sa pot raspunde afirmativ si prompt orice s-ar intampla.
Era o dupa-amiaza ploioasa si rece de toamna. Zi mai scurta la servici si in prag de weekend. Deci... urmau doua zile libere. Impreuna cu ceilalti trei colegi de serviciu ne intorceam acasa impreuna, dat fiind faptul ca stateam in acelasi cartier, nu departe unul de celalalt. De regula, inainte de a ajunge fiecare pe la casele noastre, pierdeam impreuna 2-3 ore, nu mai mult: fie stateam pe o banca intr-un loc retras, cu o cafea sau ceva de rontait, la discutii care capatau adesea forma unor mici jocuri de societate, fie ne aciuam la o terasa pentru a bea o cafea... In ziua aceea nu se punea problema de asa ceva. Dar nu se punea nici problema de a ne "infunda" intr-un interior de mic local pentru o cafea sau un suc/apa...Si totusi "traditia" se cerea (si se simtea) respectata.
E seara tarzie de toamna si o plimbare romantica prin parc parca nu-si gaseste locul in viata mea acum. Cu o cafea mare si aburinda in fata mea, incerc sa astern cateva ganduri din strafundul unor amintiri indepartate pe hartie. Scrisoare de amor la o cafea? Am trecut de mult de varsta scrisorilor romantice de amor; si totusi simt nevoia sa imi pun amintirile pe hartie pentru sufletul pereche care s-a ivit in viata mea, schimbandu-mi drumul spre un destin fericit in doi.
Ma "agatasesi" in mediul virtual. Recunosc si pledez "vinovat": stateam destul de mult in mediul online; internetul era ca a doua viata pentru mine si nu in sensul rau al cuvantului. Ma documentam in domeniul profesional, scriam destul de mult, ascultam muzica... Aveam destul de mult de cautat timp de o ora sau mai multe pe zi... Zi de zi... Asa cum aveam sa aflu ulterior de la tine aveai aceeasi "boala" de a sta ore in sir online, ascultand, cel mai ades, muzica. Aceeasi muzica pe care o ascultam si eu in timp ce citeam sau scriam, raspandind cuvintele in imensul mediu virtual.
De atunci formam un cuplu fericit. O familie... Iar ceea ce ne-a legat (cafeaua!) face in continuare parte din viata noastra. Si ce poate fi mai fermecator decat sa ai la indemana in fiecare dimineata ratia obisnuita de 
E inca toamna. Si toamna are farmecul ei. Culorile se schimba parca de la o zi la alta, pe nesimtite dar din ce in ce mai evident. Peisajul vegetatiei ce ne inconjura isi schimba rapid culorile de la acel verde puternic al frunzelor inca viguroase, la culori mai "de pamant": galben, ruginiu sau spre maro, acele culori ce transforma vegetatia intr-un rug de flacara mocnita sau vapai intense. Sunt acele culori ce inflacareaza imaginatia si trimite sufletul spre a se ineca intr-un ocean de melancolie si de visare. Tocmai acesta este farmecul toamnei ce m-a cucerit, caci altminteri frigul, ploaia si vantul sunt departe de a ma mentine in acea stare de confort care sa imi produca placerea de a sta in aer liber.
Oricat as vrea ca peisajul de toamna ruginie sa nu se topeasca si sa dispara in negura timpului, tocmai acel timp necrutator ce ne suna atat de discret in urechi (tic-tac! tic-tac!) incat nici macar nu il auzim pasind pe langa si dincolo de noi ne aduce aminte ca peisajele si atmosfera din jurul nostru se schimba. Si uite cum astazi de dimineata, iesind afara spre a merge la servici, am sesizat schimbarea: parca dintr-o data s-a facut mai rece. Peisajul era inca aproape neschimbat, desi frunzele cu nuante din ce in ce mai ofilite si mai uscate se imputinasera vazand cu ochii. In cateva zile crengile vor ramane cu siguranta golase si uscate, la fel ca bratele descarnate ale unor stafii.
Si nu va trece mult timp, probabil, si pomii si totul in jurul lor se vor invesmanta in pudra fina de promoroaca si in puful fin al primelor ninsori. E semnul cel mai evident ca sarbatorile de iarna se apropie cu pasi extrem de repezi.
Sa incepem cu bucataria, acel loc unde pregatim mancarea cea mai gustoasa si prajiturile cele mai savuroase. Cu produsele din gama 
Toate suprafetele pot fi curatate eficient cu un 
Geamurile devin stralucitor de curate cu detergentii specifici, iar produsele de dezinfectare ofera siguranta curateniei pe toate suprafetele. Pana si baia este curatata extrem de eficient cu produse specifice de curatenie.
Locatia e faina: hotelul Royal din Poiana Brasov. Este expert in 
Iar aici ai asigurata atat cazarea cat si masa. Peisajul este superb, iar manifestarea ca atare in acest cadru este o adevarata placere.
Imi amintesc ca si cum ar fi fost ieri. Septembrie 1999... Terminasem facultatea si imi sustineam examenul de licenta. Dupa examenul teoretic (un test cu 140 de intrebari tip grila) urma sustinerea lucrarii de diploma. Fiecare cum si-a ales; eu imi alesesem o tema de igiena - eram destul de putini la aceasta disciplina, asa ca toti be sustineam lucrarea intr-o singura zi, dar la alte discipline erau colegi inscrisi in numar mai mare, asa ca se intrunisera mai multe comisii de examinare, iar prezentarea tuturor lucrarilor dura si pana la doua sau chiar trei zile.
