&&&

 S-a întâmplat în 20 septembrie…

- „Ziua Bucureştiului" (de la 20.IX.1459 datează prima menţiune documentară a „cetăţii Bucureşti" ca reşedinţă domnească, într-un hrisov al lui Vlad Ţepeş, redactat în slavonă, limba oficială de cancelarie a Ţării Româneşti); hotărâtă în ședința solemnă a Consiliului Local al Municipiului București, din 21.09.1990 

- 1347: Prima atestare documentară al oraşului Baia Mare, printr-un act emis de cancelaria regelui Ludovic I. al Ungariei

- 1444: Campania de la Varna în care oştile creştine conduse de Iancu de Hunedoara au asediat cetatea Varna 

- 1459: Prima menţiune documentară a cetăţii Bucurestilor, într-un hrisov al lui Vlad Tepes redactat în slavonă, limba oficială de cancelarie

- 1460: A murit compozitorul franco-flamand Gilles Binchois (n. ~1400) 

-1519:A început prima expediţie în jurul lumii a lui Magellan.Ferdinand Magellan (n. primăvara lui 1480, d. 27 aprilie 1521, Mactan, Filipine; portugheză Fernão de Magalhães, spaniolă Fernando/Hernando de Magallanes) a fost un explorator portughez care a navigat în serviciul regelui Spaniei. A fost primul care a navigat spre vest pornind din Europa pentru a ajunge în Asia, primul european care a navigat în Oceanul Pacific şi primul care a condus o expediţie în jurul lumii.

-1565: Prima bătălie europeană pe pământ american a avut loc lângă Jacksonville, Florida, şi a pus faţă în faţă forţele militare spaniole conduse de Pedro Menýndez de Avilýs, şi pe cele franceze, aflate sub comanda lui Rený Goulaine de Laudonniere. Trupele franceze au pierdut în confruntare peste 135 de oameni, iar înfrângerea a determinat retragerea spre nord, spre Quebec, a acestora.

- 1702: A fost inaugurat Palatul de la Mogoşoaia, asa cum stă scris pe pisania din foișorul de pe latura de răsărit a palatului. Palatul Mogoşoaia este o clădire istorică din localitatea Mogoşoaia, judetul Ilfov, România, aflată la circa 15 km de centrul oraşului București. Complexul contine clădirea propriu-zisă, curtea acestuia cu turnul de veghe, cuhnia (bucătăria), casa de oaspeţi, gheţăria şi cavoul familiei Bibescu, precum și biserica „Sfântul Gheorghe” aflată lângă zidurile curţii. Palatul poartă numele văduvei boierului Mogos care detinea pământul pe care a fost construit. Palatul Mogoşoaia a fost în posesia familiei Brâncoveanu timp de aproximativ 120 de ani, trecând apoi în proprietatea familiei Bibescu.

-1778: S-a născut amiralul rus Fadei Belinshauzen (Fabian Gottlieb von Bellingshausen), într-o familie baltică germană de pe teritoriul actual al Estoniei. A absolvit la 18 ani Academia Navală la Kronstadt, în apropiere de Sankt Petersburg, după care, în scurt timp, a devenit căpitan. A participat în 1803 la prima expediţie rusească în jurul lumii. A comandat a doua epediţie rusească în jurul globului,  între anii 1803-1806. În timpul acestei expediţii, Bellingshausen a devenit unul dintre primii trei europeni care a zărit Antarctica.Bellingshausen a luptat în Războiul Ruso-Turc din anii 1828-1829, unde a fost ridicat la rangul de amiral. Din 1839 a devenit guvernator militar în Kronstadt, unde a şi murit, în 1852.

-1792: Bătălia de la Valmy: Armata prusacă a generalului Karl Wilhelm Ferdinand de Braunschweig este înfrântă de armata franceză. Ca urmare a acestei victorii, la 21 septembrie 1792, va fi proclamată Republica Franceză

- 1806: A murit Kitagawa Outamaro, pictor si creator de stampe japonez (n. 1753)

- 1821: S-a născut Luigi Mercantini, poet italian, autorul „Imnului lui Garibaldi”, care, fiind pus pe note, a devenit cântec naţional al poporului italian 

-1833: S-a născut Ernesto Teodoro Moneta, politician italian, laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1907) 

- 1842: S-a născut Sir James Dewar, fizician şi chimist englez; a studiat problema temperaturilor joase (a lichefiat hidrogenul şi fluorul) şi a inventat termosul (1898) (m. 1923) 

- 1850: A apărut, la Paris, „România viitoare", revistă politică sub redacţia unui grup de exilaţi români care, după înăbuşirea Revoluţiei Române de la 1848, au fost obligaţi să trăiască în Franţa 

- 1854: Bătălia de la Alma (Războiul Crimeii)

- 1862: S-au inaugurat cursurile Şcolii Militare, la Bucureşti, într-o clădire nouă de pe Uliţa Târgoviştei.

- 1863: A murit Jacob Grimm, lingvist, filolog şi folclorist german; fondator, împreună cu fratele său Wilhelm, al germanisticii, ca ştiinţă a limbii, şi mitologiei germane; cei doi au publicat „Legendele eroice germane" şi o culegere de „Basme pentru copii şi cămin", cuprinzând folclor german transcris în variante autentice (n. 1785). Fraţii Grimm (germană: Gebrüder Grimm) (Jacob si Wilhelm Grimm) au fost folcloriști, lingviști, filologi, doctori în drept, cunoscuţi în toată lumea pentru colecţia de basme publicată în două volume, care contine, printre multe altele, Albă ca zăpada, Croitoraşul cel viteaz, Cenuşăreasa şi Hansel şi Gretel (primul volum în a apărut în 1812, iar al doilea volum în 1814). Frații Grimm şi-au adus contribuția la formarea limbii germane, în special prin dicţionarul Deutsches Wörterbuch (Cartea cu cuvinte germane) pe care l-au scris împreună şi prin prima carte de fonetică/fonologie a limbii germane, Legea lui Grimm, scrisă doar de Jacob. Dicţionarul Fraţilor Grimm avea 33 de volume şi cântărea 84 kg.

- 1866: S-a născut George Coşbuc, poet român.

- 1878: S-a născut Upton Sinclair, scriitor şi omul politic american; romanele sale, inspirate din realităţile nord-americane, au avut un puternic impact social („Jungla”, „Speculanţii de bursă”) (d.25.11.1968)

- 1879: S-a născut regizorul şi actorul suedez de film Victor Sjőstrőm, unul dintre marii maeştri ai filmului mut, considerat, alături de Mauritz Stiller, „părintele" cinematografului suedez (m. 1960)

- 1880: S-a născut Ildebrando Pizzetti, compozitor, dirijor şi critic muzical italian (m. 1968) 

- 1880: S-a născut Georgios Sotiriou, arheolog şi istoric grec; a publicat, în colaborare, lucrări privind inscripţiile creştine din Grecia şi a coordonat volumul referitor la monumentele paleocreştine din Atena; membru corespondent străin al Academiei Române (1930) (m. 1965) 

- 1893: S-a născut Hans Scharoun, arhitect şi urbanist german, unul dintre cei mai importanţi arhitecţi germani, după cel de–al doilea război mondial, partizan al mişcării de avangardă (d. 25.11.1972) şi una dintre cele mai importante lucrări ale sale: Berlin Philharmonie

- 1896: A avut loc, la Blaj, premiera operei „ La seceriş” de Tiberiu Brediceanu 

-1896: S-a născut Scarlat Callimachi, poet, dramaturg şi ziarist român, descendent din familia de boieri moldoveni Callimachi. A fost redactor al revistei Punct (1924-1925) (d.02.06.1975)

- 1902: S-a născut Cesare Zavattini, scriitor italian, a scris mai multe scenarii, în special pentru regizorul Vittorio de Sica, pentru filme precum: „ Căsătorie în stil italian”, „Acoperişul” (d.13.10.1989)

- 1906: Lansarea la apă a pachebotului (denumirea unui tip de navă mixtă, de pasageri, postă si mărfuri, utilizată pe o linie regulată cu două sau mai multe porturi si cu itinerar fix; unele pacheboturi deservesc linii lungi, oceanice si au caracter predominant de nave de pasageri) RMS Mauretania 

- 1910: S-a născut Taşcu Gheorghiu, traducător, poet şi grafician (m. 1981) 

- 1913: A avut loc primul meci oficial de rugbi din România

- 1914: S-a născut actorul britanic de teatru, film şi televiziune Kenneth More (m. 1982)

- 1914: Catedrala din Reims, Franţa, construită în secolul al XIII-lea, a fost puternic avariată în urma bombardamentelor armatei germane în luptele din Primul Război Mondial.

 -1918: S-a constituit, la Paris, „Consiliul Naţional al Unităţii Româneşti”, organ reprezentativ al României, care va desfăşura o intensă activitate în străinătate în favoarea idealurilor de unitate naţională (preşedinte – Take Ionescu; vicepreşedinţi – Vasile Lucaciu, Octavian Goga) (20.09/3.10)

- 1920: S-a stins din viaţă, la Iaşi, compozitorul român Teodor Teodorescu (n.1876). S-a remarcat ca unul dintre marii ctitori ieşeni ai muzicii corale româneşti. Creaţia sa cuprinde muzică corală şi muzică vocală. A publicat manuale de muzică pentru învăţământul secundar. A cules şi prelucrat folclor moldovenesc.

- 1923: S-a înfiinţat, la Bucureşti, Liga sportivă - liga de hipism constituită pentru a apăra adevăraţii susţinători ai sportului hipic de lăcomia organizatorilor de pariuri 

- 1929: S-a născut regizorul italian de film Vittorio Taviani; autor, alături de fratele său Paolo, al unui cinematograf singular, în primul rând prin modalitatea de a lucra„la patru mâini"

- 1932: A murit pictorul german Max Slevogt, principalul reprezentant al impresionismului în Germania (n.8.X.1868) 

- 1932: S-a născut paleontologul Theodor Anton Neagu; a organizat (în 1962) prima colecţie de micropaleontologie din România; membru corespondent al Academiei Române

- 1934: S-a născut Marian Hudac, actor de comedie (teatru: „Ondine”, „Bădăranii”, „Coana Chiriţa”) (d.29.01.1996)

- 1934: S-a născut actriţa italiană de film Sophia Loren (numele adevărat: Sofia Scicolone)  

- 1940: A început procesul de evacuare a populaţiei din teritoriul cedat Bulgariei (Cadrilaterul) în urma tratatului de la 7 septembrie 1940, proces încheiat la 1 octombrie 1940

- 1945: S-a născut Mircea Săndulescu, prozator şi dramaturg, stabilit, din 1985, la New York 

- 1946: Apare (până la 14.XII.1989; seria nouă: 6.I-30.III.1990), la Bucureşti, săptămânalul politic, social şi cultural „Contemporanul" 

- 1946: S-a desfăşurat prima ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Cannes (Festivalul de Artă Cinematografică de la Cannes a fost inaugurat la 2.IX.1939, însă consacrarea sa internaţională datează de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial). Primele filme prezentate în cadrul festivalului au fost „Diligenţa”, în regia lui John Ford, „Regula jocului” de Jean Renoir şi „Cavalerul fără spadă” de Frank Capra

- 1947: S-a născut Laura Lavric, cântareaţă de muzică populară ( n.comuna Costişa, jud. Suceava) 

- 1957: A murit Jean Sibelius, muzician şi compozitor finlandez.Johan (Jean) Julius Christian Sibelius (n. 1865 - d. 1957) este cel mai cunoscut compozitor finlandez. Deşi aparţine unei familii suedezo-finlandeze şi s-a inspirat puţin din muzica populară a ţării sale, este considerat cel mai important reprezentant al şcolii naţionale finlandeze în muzică, iar poemul sau simfonic Finlandia (1900) a devenit cântec patriotic.

- 1959: A murit actorul Vladimir Maximilian (n. 1882) 

- 1961: A încetat din viaţă Andrzej Munk (n.1921), cineast polonez. Regizor reprezentativ al Poloniei postbelice. Prin realizările sale, a criticat stalinismul şi războiul (Pasagera; Duminică dimineaţa).

- 1964: Difuzarea primului episod al serialului „Delfinul Flipper”

- 1964: A murit (la New York) Sabin Manuilă, medic, demograf, statistician, editor şi publicist român stabilit în SUA (1948); înainte de a emigra, a deţinut o serie de funcţii de conducere, printre care cea de director al Institutului Central de Statistică, în cadrul căruia a înfiinţat un serviciu de demografie; membru corespondent al Academiei Române (n. 1894). Unele surse dau ca dată a morţii 20 noiembrie 1964 

- 1966: A încetat din viaţă, la Bucureşti, Marcel Breslaşu (n.1903), poet român. Autor a numeroase volume de poezie social-politică cu caracter ocazional. S-a remarcat Dialectica poeziei sau Cântece despre cântec (1957)

- 1967: Lansarea la apă a pachebotului transatlantic Queen Elizabeth 2 A fost lansat in 1967 de catre regina Marii Britanii, Elizabeth a II-a. A devenit cel mai longeviv vas de pasageri din istoria companiei Cunard, traversând Oceanul Atlantic de peste 800 de ori, transportând mai mult de 2,5 milioane de pasageri. 

- 1968: Inaugurarea Uzinei de la Piteşti, prima uzină de autoturisme din România

- 1971: A murit Giorgios Seferis, poet grec, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1963. 

- 1974: Inaugurarea oficială a drumului naţional Transfăgărăşan, care leagă Muntenia de Transilvania; cuprinde cel mai lung tunel rutier din România (887 m), situat la cea mai mare înălţime (2042 m)

- 1974: A trecut la cele veşnice, în Engelberg-Elveţia, Gheorghe Moisescu (n.1906), prelat şi teolog român. A publicat lucrări de istoria bisericii şi a culturii române (Istoria şcoalelor din Vălenii de Munte. 1831-1931, 1981; Catolicismul în Moldova până la sfârşitul sec. al XVI-lea, 1942; Mănăstirea Putna. La 500 de ani de la întemeiere, 1466-1966, 1966). 

- 1975: A murit Saint-John Perse, poet şi diplomat francez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură. Saint-John Perse (pseudonimul literar al lui Alexis Léger) (n. 31 mai 1887) a fost un poet şi diplomat francez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1960.Marie-René Alexis Saint-Léger Léger, ce va semna ca scriitor cu numele de Saint-John Perse, s-a născut la 31 mai 1887 în Guadelupa (Pointe-á-Pitre). Îşi petrece copilǎria în mica insulǎ-proprietate a pǎrinţilor sǎi - Saint-Léger-les-Feuilles, în mijlocul naturii tropicale. În 1899 se stabileşte împreunǎ cu familia sa în Franţa, unde studiază la liceul din Pau. Leagǎ o strânsa prietenie cu Francis Jammmes. Scrie „Images à Crusoé" (Imagini pentru Crusoe) în 1904. Studiază la facultaţile de drept, ştiinţe şi litere din Bordeaux, interesându-se cu precădere de filozofii presocratici şi de dreptul roman. Publicǎ sub numele de Saint-Léger Léger volumul de versuri „Éloges" (Elegii, 1911). După călătorii în Spania, Germania şi Anglia, se stabileşte la Paris, pregătindu-se pentru cariera diplomatică (1914). Ca secretar de ambasadă la Peking, călătoreşte prin China, Coreea, Japonia,Mongolia. În aceeaşi perioadă compune „Anabase" (1916-1920), volum de poeme pe care îl va publica in 1924. Expert politic laConferinţa Internaţionala de la Washington din 1921, director în Cabinetul Diplomatic a lui Aristide Briand în 1925, director politic în Ministerul Afacerilor Externe în 1929, ambasador, secretar general al afacerilor externe, în 1933, decorat cu Legiunea de Onoare, este îndepărtat din funcţiile sale în 1940 în timpul guvernului de la Vichy, în urma neacceptării postului de ambasador la Washington. Pleacă la New York, stabilindu-se apoi, în calitate de consilier la Library of Congress, la Washington. Guvernul de la Vichy îi retrage cetăţenia franceză, precum şi decoraţia, confiscându-i toate bunurile. După eliberare este reintegrat în toate drepturile, dar scriitorul va continua să locuiască la Washington, de unde va reveni în Franţa în fiecare an la proprietatea sa din Hyères. În 1959 i se decernează Marele Premiu Naţional pentru Literatură, iar în 1960 Premiul Nobel. Moare la 20 septembrie 1975, la Giens. Poezia sa reintegrează experienţa suprarealistă, fiind totodată o construcţie riguros calculată şi îl situează printre cei mai importanţi poeţi francezi ai secolului al XX-lea şi, fără îndoiala, printre cei mai traduşi (în ciuda dificultăţilor ridicate de vocabularul deosebit de bogat al acestei poezii clasice şi baroce totodată).

- 1980: A început războiul dintre Irak si Iran, care s-a încheiat în 1988. Irakul denunţă Acordul de la Alger din 1975, revendicând unele teritorii; în conflictul iraniano-irakian au murit peste un milion de oameni.

- 1982: A avut loc zborul oficial al primului avion turboreactor de pasageri construit de industria aeronautică din România – ROMBAC 1 – 11 seria 500. ROMBAC 1-11 este primul avion de pasageri cu reactie construit în România. A fost construit la Întreprinderea de Avioane Bucuresti, după licenţa avionului englez mediu curier BAC 1-11.

- 1984: A murit inginerul Dumitru Dumitrescu; cercetări şi studii în domeniul hidraulicii; considerat fondatorul şcolii moderne de hidraulică din România; membru titular al Academiei Române din 1963 (n. 1904) 

- 1986: A murit Iorgu Iordan, lingvist şi filolog; membru titular al Academiei Române din 1945 (n. 1888). A fost profesor la Facultatea de Litere şi Filologie din cadrul Universităţii ieşene. Între anii 1922-1930 a condus Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri”. A contribuit la organizarea (1934) Institutului de Filologie Română „A. Philippide”. A publicat peste 500 de lucrări ştiinţifice din domeniul limbii române, al lingvisticii romanice şi al lingvisticii generale. 

- 1999: A murit Raisa Gorbaciova, soţia fostului şef al statului sovietic, Mihail Gorbaciov (n. 1932)

- 2005: A murit Simon Wiesenthal, supravieţuitor austriac al Holocaustului, vânător de nazişti, fondatorul centrului cu acelaşi nume (n.31.12.1 908)

 - 2006: A murit dirijorul elveţian Armin Jordan (n. 1932)

33!!!

 Arunc o privire pe blogul competiției SuperBlog... Și văd că iar se pornește competiția. Ediția mare de toamnă și iarnă...

Nu mă dezmint și mă bag și eu. Nu ca să fiu pe podium ci doar să scriu!!!

Abia aștept să înceapă!!! 

$$$

S-a întâmplat în 14 septembrie…

- Înălţarea Sfintei Cruci 

- „Ziua Inginerului Român", instituită în anul 2000 prin Hotărârea de Guvern 525/2000, la propunerea Asociaţiei Generale a Inginerilor din România - AGIR

- „Ziua Muntelui"; marcată, anual, din 2002, la data tradiţională a încheierii păşunatului în Carpaţii României 

- 1321: A încetat din viaţă Dante Alighieri, poet şi filosof italian, om politic florentin, cel mai mare scriitor european din Evul Mediu. Autor al „Divinei Comedii”, capodoperă a literaturii universale, Dante este primul mare poet de limbă italiană

- 1472: A avut loc căsătoria lui Ştefan cel Mare cu Maria de Mangop..

- 1730: A murit Nicolae Mavrocordat, primul domn fanariot al Ţării Româneşti

- 1737: S-a născut compozitorul austriac Michael Haydn, fratele mai mic al lui Joseph Haydn (m. 1806) 

- 1760: S-a născut compozitorul italian Luigi Cherubini (m. 1842). A lucrat ca dirijor şi a condus Conservatorul din Paris. A fost deosebit de fecund, a abordat toate genurile muzicale: opere (Lodoiska, 1791, Medeea, 1795), mise cantate, cvartete, sonate pentru pian, contribuind la elaborarea romantismului muzical francez.

- 1769: S-a născut Alexander von Humboldt, naturalist şi geograf german; a contribuit la dezvoltarea multor ramuri ale ştiinţelor naturii şi a pus bazele geografiei moderne (m. 1859). Membru al Academiei Prusace de Ştiinţe. A întreprins o expediţie în America de Sud şi Centrală (1799-1804), ale cărei rezultate l-au consacrat ca „redescoperitorul Americii tropicale”. Prin lucrarea sa Kosmos (5 vol., 1845-1862), a pus bazele geografiei moderne.

- 1778:  S-a născut, în satul Ţigăneşti, jud. Galaţi, poetul român Costache Conachi (m.1849), unul dintre cărturarii luminaţi ai Moldovei. De asemenea, a fost unul dintre cei mai reprezentativi poeţi lirici ai perioadei de început a literaturii noastre moderne. A creat 100 de poezii, 5 cu caracter original, restul fiind versuri erotice.Este autorul primului tratat de versificare românesc: Meşteşugul stihurilor româneşti. 

- 1804: S-a născut John Gould, ornitolog englez , artist grafician (m.3 februarie 1881) A publicat o serie de monografii asupra păsărilor, ilustrate cu desene pe care le-a realizat cu ajutorul soţiei sale, Elisabeta Gould şi alţi câţiva artişti, Edward Lear, Henry Richter Constantin, Wolf Iosif şi William Hart Matei. Munca lui Gould este menţionată de Charles Darwin în cartea lui,  Originea speciilor .

- 1817: S-a născut scriitorul german Theodor Storm (m. 1888) 

- 1849, 14/26: S-a născut fiziologul rus Ivan Pavlov; unul dintre fondatorii psihofiziologiei experimentale; a descoperit „reflexul condiţionat"; Premiul Nobel pentru medicină pe 1904. Ivan Petrovici Pavlov (d.27 februarie 1936) a fost un fiziolog, psiholog si medic rus. I-a fost acordat Premiul Nobel pentru Medicină în 1904 pentru cercetări referitoare la sistemul digestiv. Pavlov a fost cunoscut foarte mult pentru că a fost primul care a descoperit fenomenul conditionării clasice, în experimentele pe care le-a făcut cu câini. Cercetările lui Pavlov asupra reflexelor condiţionale au influentat puternic nu doar ştiinţa, dar şi cultura de zi cu zi. Termenul „câinele lui Pavlov" este adesea utilizat pentru a descrie o persoană care doar reacţionează la o anumită situaţie, în loc să folosească gândirea critică. Condiționarea pavloviană a fost tema principală a romanului lui Aldous Huxley, Brave New World

- 1851: A murit scriitorul american James Fenimore Cooper (n. 1789). Fondator al romanului istoric american. Scrierile sale, printre care romanul Ultimul mohican (1826), prezintă viaţa şi conflictele indienilor din regiunea Marilor Lacuri.

- 1853: S-a născut, la Iaşi, Radu RosettI (d.1926), istoric şi scriitor român. Martor al etapei istorice de formare şi consolidare a statului naţional unitar român, el a studiat îndeosebi frământările ţărăneşti din România în secolul al XX-lea. A fost nu numai istoric erudit, ci şi scriitor de seamă. A publicat volumul de povestiri Cu paloşul (1905), romanul Păcatele slugerului (1912), Povestiri moldoveneşti (1920-1921), două volume de Amintiri (1922-1927) etc.

- 1856: S-a născut, la Botoşani,  Sofia Nădejde (m.1946), scriitoare română. Sora pictorului Octav Băncilă (1872-1944) şi soţia publicistului Ioan Nădejde (1854-1928), Sofia Nădejde s-a afirmat în paginile revistei Contemporanul din Iaşi. Proza sa cultivă mai ales o tematică socială: soarta tristă a copiilor orfani, alcoolismul, înapoierea ţărănimii. A publicat schiţe, nuvele, romane şi piese de teatru. A tradus din literatura franceză, italiană şi rusă.

1864: S-a născut Robert Cecil, politician şi diplomat britanic, laureat al Premiului Nobel

- 1876: S-a născut Alexandru I. Lapedatu (frate geamăn cu economistul Ion I. Lapedatu), istoric şi om politic liberal; specialist în istoria Evului Mediu; împreună cu Ioan Lupaş a fondat (1920) Institutul de Istorie Naţională din Cluj; ministru în mai multe rânduri; membru titular al Academiei Române din 1918, vicepreşedinte (1934-1935; 1938-1939) şi preşedinte al acestui for (1935-1938) (m. 1950, în închisoarea de la Sighetu Marmaţiei, ca deţinut politic)

- 1876: S-a născut Ion I. Lapedatu (frate geamăn cu istoricul Alexandru I. Lapedatu), economist şi om politic liberal; a participat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1.XII.1918 şi la alcătuirea Consiliului Dirigent ca secretar al Resortului Financiar; rol important în unificarea monetară şi reorganizarea sistemului bancar românesc; ministru de finanţe (1926-1927); guvernator al Băncii Naţionale a României (1944-1945); membru de onoare al Academiei Române din 1936 (m. 1951)

- 1882: S-a născut Wilhelm Filderman, jurist, publicist, lider necontestat al populaţiei evreieşti din România după primul război mondial; preşedinte al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România (1921-1941; 1944-1946); în anii celui de-al doilea război mondial a iniţiat demersuri energice pentru împiedicarea trimiterii evreilor în lagărele de exterminare naziste; în exil din 1948 (m. 1963, la Paris) 

- 1887: S-a născut George Breazul, muzicolog, pedagog şi folclorist (m. 1961) 

- 1887: A murit compozitorul Gheorghe Scheletti (n. 1836) 

- 1895, 14 / 26: A fost inaugurat podul peste Dunăre de la Cernavodă (început la 9/21.X.1890); proiectat şi realizat de inginerul Anghel Saligny; în lungime de 3850 de metri, era, la vremea aceea, cel mai lung pod din Europa.Podul a fost inaugurat la 14/26 septembrie 1895 în cadrul unor mari festivităţi la care a participat regele Carol I.

- 1900, 14 / 27: S-a născut medicul Ion Făgărăşanu; contribuţii teoretice şi practice în domeniul anatomiei şi chirurgiei vasculare şi abdominale; membru titular al Academiei Române din 1963 (m. 1987)

- 1906: S-a născut poetul Emil Vora (m. 1979)

- 1910: S-a născut actorul de film britanic Jack Hawkins (m. 1973)

- 1910: S-a născut compozitorul elveţian Rolf Liebermann (m. 1999)

- 1916: A murit José Echegaray, dramaturg, om politic, matematician şi economist spaniol; fondator al Băncii Spaniei; Premiul Nobel pentru Literatură pe 1904, împreună cu francezul Frédéric Mistral; primul scriitor spaniol laureat al acestui premiu (n. 1832)

- 1920: România a ratificat Tratatul de la Versailles (Franţa), între Puterile Aliate şi Germania, document ce punea capăt, din punct de vedere diplomatic, primei conflagraţii mondiale:28.VII.1914-11.XI.1918 (Tratatul a fost semnat la 28.VI.1919)

- 1920: S-a născut economistul american Lawrence R. Klein; cercetări şi lucrări în domeniul modelării economice (dezvoltarea macro-economică a modelelor regionale, naţionale, internaţionale); Premiul Nobel pentru economie pe 1980; membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1999

- 1924: S-a născut dirijorul şi profesorul Iosif Conta; dirijor şi prim-dirijor al Orchestrei Naţionale Radio între anii 1954 şi 1988 (m. 2006)

- 1926:A fost construită la Reşiţa prima locomotivă românească pentru ecartament normal.

- 1928: S-a născut Puiu Manu, grafician, realizator de benzi desenate

- 1930: S-a născut actorul Mihai Fotino. Mihai Fotino (cunoscut şi ca Mişu Fotino) este un actor român de teatru,a jucat în numeroase comedii şi a fost prezent în emisiuni de televiziune. Copilăria şi adolescenţa le-a trăit la Braşov, unde tatăl lui era actor şi cu care a jucat împreună încă de când era foarte mic. A debutat la vârsta de 7 ani în piesa de teatru „Coloniale". Din 1952, Mihai Fotino era actor la Teatrul Dramatic din Braşov. A fost remarcat de marele regizor Sică Alexandrescu, care a decis să-l aducă la Bucureşti. Din 1956, joacă la Teatrul Naţional „I.L. Caragiale" din Bucureşti. La cea de-a XIV-a ediţie a Galei Premiilor UNITER, din 3 aprilie 2006, maestrul Mihai Fotino a fost premiat pentru întreaga sa activitate.

- 1935: S-a născut basul Pompei Hărăşteanu, prim-solist al Operei Române

-1936: S-a născut actriţa Ileana Stana Ionescu.

- 1937: A murit Tomáš G. Masaryk, filosof, sociolog şi om politic ceh (lider al Partidului Popular Ceh); primul preşedinte al Republicii Cehoslovace (1918-1935); membru de onoare străin al Academiei Române din 1934 (n. 1850) 

- 1938: S-a născut artistul plastic Horia Bernea. Horia Bernea (n. Bucureşti; d. 4 decembrie 2000, Paris) a fost un pictor român. El a deţinut între anii 1990-2000 funcţia de director general al Muzeului Ţăranului Român.Horia Bernea s-a născut în Bucureşti, fiind fiul cunoscutului sociolog şi etnolog Ernest Bernea (1905-1990). Între anii 1957 şi 1959, Horia Bernea a urmat cursurile Facultăţii de Matematică şi Fizică a Universităţii Bucureşti, între anii 1959 şi 1965 – Şcoala Tehnică de Arhitectură şi între anii 1962-1965 Institutul Pedagogic (secţia Desen). A debutat public ca pictor în anul 1965 la Cenaclul Tineretului al Uniunii Artiştilor Plastici. A fost membru al grupului de la Poiana Mărului, membru al grupului „Prolog", a lucrat în taberele de creaţie de la Văratec şi Tescani, apoi la Paris şi în sudul Franţei, în Provence.În perioada 1998-1999 a realizat la Roma împreună cu teologul, antropologul şi diplomatul Teodor Baconsky (pe atunci ambasador al României pe lîngă Sf. Scaun), o mărturie ilustrată despre „Roma bizantină": Roma caput mundi. Un ghid subiectiv al Cetăţii Eterne (sprijinit pe dialoguri, note, fotografii, acuarele şi desene) – adevărată „nouă punere în scenă" a miracolului roman.Pictorul Horia Bernea a fost membru al Comisiei Monumentelor Istorice şi al Grupului de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii.

- 1940: Prin decret regal, România este proclamată „stat naţional-legionar"; generalul Ion Antonescu devine „conducător al statului", Horia Sima, căpitanul Legiunii, este numit vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri; este interzisă orice activitate politică în afară de cea a Mişcării legionare şi a grupului etnic german

- 1940: S-a născut ierarhul Damaschin Coravul (prenumele la botez: Dimitrie), episcop al Sloboziei şi Călăraşilor între anii 2000 şi 2009; autor a numeroase cărţi şi studii pe teme teologice; profesor de teologie - decan al Facultăţii de Teologie din Craiova în perioada 1992-2000 (m. 2009)

- 1940: S-a născut ceramista Lucia Maftei Teodorescu

- 1945: S-a născut dirijorul Marian Didu (m. 2004)

- 1945: A murit Dumitru Drăghicescu, filosof, sociolog şi om politic liberal; după terminarea Primului Război Mondial s-a aflat alături de Nicolae Titulescu la Liga Naţiunilor Unite; ambasador al României în Mexic (1934-1936), a fost primul trimis român într-o ţară latino-americană (n. 1875)

- 1947: S-a născut interpreta de muzică uşoară Dida Drăgan. Dida Drăgan, născută Didina Alexandra Drăgan, (n. Jugureni, jud. Dâmboviţa) este o solistă vocală şi autoare de versuri din România. Este absolventă a Şcolii Populare de Artă, clasa Florica Orăscu. Îşi face debutul la Concursul de interpretare Bucureşti '71 obţinând premiul I, cu piesa „Vechiul pian" de Vasile V. Vasilache.

- 1951: S-a născut compozitoarea Doina Rotaru

- 1953: S-a născut, la Iaşi, Mihai Leoveanu, poet şi publicist român. A publicat volume de versuri: Carul meu tras de patru egrete (1977), Gerunziu (1989), Marele frig (1996), Structura lacrimii etc.

- 1960: S-a constituit Organizaţia Statelor Exportatoare de Petrol (OPEC); cinci ţări-cheie în producţia de petrol - Arabia Saudită, Venezuela, Iranul, Irakul şi Kuweitul - au înfiinţat un grup pentru a milita în vederea obţinerii unor preţuri mai ridicate; la scurt timp li s-au alăturat Qatarul, Indonezia şi Libia; ulterior au devenit membre ale OPEC Emiratele Arabe Unite, Algeria, Nigeria, Ecuadorul şi Gabonul (ultimele două s-au retras din organizaţie în 1992, respectiv, 1995)

-1965:S-a născut Dmitri Medvedev, premier al Federaţiei Ruse şi fost preşedinte în perioada 2008 - 2012

- 1966: A murit actorul rus de film Nikolai Cherkasov (n. 1903)

- 1970: A murit Rudolf Carnap, filosof şi logician american de origine austriacă (n. 1891)

- 1982: A murit actriţa americană de film Grace Kelly, devenită prinţesă de Monaco prin căsătoria sa, în anul 1956, cu prinţul Rainier al III-lea de Monaco (n. 1928). A jucat la TV, radio şi pe Broadway. A debutat pe ecran în 1951 (Patrusprezece ore), dar s-a afirmat în filmele: În amiaza mare (1952) şi Fereastra din spate (1955). Laureată a Premiului Oscar, în 1954, pentru Fata de la ţară. În urma căsătoriei cu prinţul Rainier III de Monaco (1956) se retrage de pe ecran devenind Prinţesa Grace de Monaco.

- 1982: A murit violonistul francez Christian Ferras (n. 1933) 

- 1984: A murit poetul Paul Sterian; soţul pictoriţei Margareta Sterian (n. 1904). 

-1993: A murit Geo Bogza, scriitor şi ziarist (n. 1908). Membru titular al Academiei Române (1955). A publicat reportaje, povestiri, poeme şi tablete. O parte dintre scrierile apărute între 1934 şi 1960 au fost incluse într-o ediţie de Scrieri în proză (5 vol., 1956-1960). Este considerat creatorul reportajului românesc modern cu tematică socială. Geo Bogza s-a născut la 6 februarie 1908, la Blejoi lângă Ploieşti, ca fiu al lui Alexandru Bogza şi frate mai mare al lui Nicolae Bogza, numele adevărat al scriitorului Radu Tudoran. A fost poet, reporter, creator al reportajului literar românesc, teoretician al avangardei, autor al câtorva din textele ei definitorii (Urmuz, Exasperarea creatoare, Reabilitarea visului), poet de mare întindere, de la „ciorchinul de negi” al Jurnalului de sex la recea şi solemna puritate a lui Orion, ziarist de curajoasă şi consecventă atitudine democratică, patriotică, umanistă (Anii împotrivirii (1953), Pagini contemporane, Paznic de far), reporter al unor lumi, ţări, privelişti, meridiane devenite componente ale unui univers particular, specific scriitorului, prozator al opulenţei tâmpe (Înmormântări) şi al plictisului exasperant provincial (O sută şaptezeci şi cinci de minute la Mizil), al destinului individual tragic, sub semnul dorinţei de înavuţire (Cum a înnebunit regele petrolului), al absurdului (Moartea lui Iacob Onisia), cântăreţ, de amplitudine whitmaniană, al neamului din Carpaţi (Cartea Oltului).Geo Bogza adaugă literaturii naţionale un nume, o operă şi un stil, evidente şi inconfundabile.Moare la 14 septembrie 1993, în Bucureşti, la un an după fratele său, scriitorul Radu Tudoran. 

Opera

Poeme

Poemul invectivă - (1933)

Ioana Maria (17 poeme) - (1937)

Cântec de revoltă, de dragoste şi de moarte - (1947)

Orion - (1976)

Reportaje

Cartea Oltului - (1945)

Ţări de piatră, de foc, de pământ - (1939)

Ţara de piatră - (1946)

Oameni şi cărbuni în Valea Jiului -(1947)

Veneam la vale -(1942)

- 2002: A murit arhimandritul Sofian Boghiu, stareţul Mănăstirii Antim din Bucureşti (din 1950); cunoscut duhovnic şi pictor bisericesc; unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai mişcării „Rugul Aprins", grupare spirituală neagreată de regimul comunist, ce reunea toate marile personalităţi ale intelectualităţii creştin-ortodoxe din acea vreme; deţinut politic între anii 1958 şi 1964 (n. 1912, Cuconeştii Vechi, jud. Bălţi, azi în R. Moldova) 

- 2006: A murit politologul Silviu Brucan (n. 1916). A publicat lucrări de analiză socială privind relaţiile internaţionale şi lumea comunistă contemporană (Dialectica politicii internaţionale; Pluralism şi conflict social).

- 2008: A murit actorul Ştefan Iordache.Ştefan Iordache (n. 3 februarie 1941, Calafat, România - d. Viena, Austria) a fost unul dintre cei mai mari actori români de teatru, film şi televiziune. A slujit teatrul românesc vreme de 49 de ani, interpretând memorabil pe scenă mari roluri ca Titus Andronicus, Hamlet, Richard al III-lea sau Barrymore. A avut de asemenea o îndelungată colaborare cu Teatrul Naţional Radiofonic şi Teatrul Naţional de Televiziune, şi a jucat în numeroase filme pentru marele ecran.

- 2009: A murit actorul de film american Patrick Swayze (n. 1952)

$$$

 Când Paul Newman a intrat în centrul de îngrijire a memoriei în mai 2007, nu era sigur ce fel de zi avea să fie. Joanne Woodward, soția lui de cincizeci de ani, stătea lângă fereastră, privind copacii goi. Nu s-a întors când a auzit ușa deschizându-se. Paul s-a așezat lângă ea. O asistentă îl avertizase că astăzi ar putea fi una dintre zilele în care nu-l va recunoaște. El a dat din cap. Știa deja.

Ea l-a privit curioasă, dar nefamiliar. „Vă pot ajuta?”, a întrebat ea blând. Paul a spus: „Ai înțeles”, iar ea a răspuns: „Ai înțeles”. Ea a clipit, confuză. El nu i-a explicat. Nu a explicat niciodată. Pur și simplu și-a croit drum. În fiecare zi. Îi citea. Îi aducea flori. Îi spunea glume. Uneori îl numea „omul drăguț care citește”. Alteori nu-i spunea nimic. Dar el a rămas prezent. În fiecare zi. Îi citea Joannei. Povestea lor începuse în anii 1950 la Actors Studio. Era concentrată, independentă, câștigând deja aprecierea pe Broadway. El era chipeș, căsătorit și sigur pe sine. Ea îl provoca pe scenă, în conversații și în deciziile pe care le lua. Legătura lor nu a fost bruscă. A fost deliberată. Tăcută. Construită în timp. În 1958, s-au căsătorit. În 1968, au cumpărat o casă în Westport. În 1982, au fondat împreună Tabăra de Bande Hole in the Wall pentru copii cu boli grave. Reflectoarele nu l-au definit niciodată. S-au definit unul pe celălalt.

Deși Hollywood-ul a celebrat adesea ochii albaștri de oțel ai lui Paul și calmul său aspru, Joanne a fost cea care a crezut prima dată că există ceva mai profund. Ea a spus în nenumărate interviuri: „Nu a fost niciodată ca actoria. A fost întotdeauna ca un fapt real.”

Loose nu era lucios. Avea umbre. Paul s-a luptat cu alcoolul ani de zile. Au existat tăceri lungi în perioadele dificile. Dar Joanne nu a plecat niciodată. Și-a menținut poziția fără să ridice vocea. Prietenii spuneau adesea că ea nu-l controlează. Ea îl stabilizează. Și când s-a trezit, când a devenit activist, filantrop, regizor la sfârșitul carierei, Joanne a fost cea care a rămas pe scenă, menținând echilibrul.

În ultimii ani, Paul a început să încetinească ritmul. A încetat să mai cânte în mod regulat. A petrecut mai mult timp gătind, concurând cu mașini, citind. Și apoi, pe măsură ce memoria Joannei se estompa, a preluat un nou rol, nu de vedetă sau purtător de cuvânt, ci de îngrijitor. Rareori a vorbit public despre boala ei. Doar o dată, la o strângere de fonduri discretă, a recunoscut: „Ea este încă aici. Chiar și atunci când nu mai este.” În cameră s-a făcut tăcere. Apoi a adăugat: „Și voi continua să apar. Așa arată dragostea acum.”

Când Paul a murit în 2008, prietenii au spus că Joanne nu a înțeles pe deplin pierderea. În unele zile, ea l-a întrebat când va veni. În alte zile, i-a spus că fusese deja cu el. Fiicele lui au ales să nu o corecteze. Au lăsat amintirea să trăiască unde a vrut.

Cu ani în urmă, când a fost întrebat care este secretul căsniciei lor durabile, Paul s-a repezit la ei și a spus: „Nu ne ținem evidența unul altuia”. Joanne a zâmbit și a adăugat: „Stăm în cameră”.

El a continuat să facă asta, chiar și atunci când ea nu-i știa numele. El a rămas în cameră.

A intrat într-un spațiu în care ea nu-și mai amintea istoria lor și i-a oferit ceva ce încă mai putea simți: vocea lui, prezența lui și o iubire care nu avea nevoie de recunoaștere pe ntru a fi reală.

&&&

 S-a întâmplat în 12 septembrie 490 î. Hr.: Avea loc victoria grecilor asupra perşilor în bătălia de la Marathon. În anul 490 î. Hr., Imperiul Persan se afla în plinătatea forţei sale. Acest imperiu, care la apogeul puterii sale se întindea pe circa opt milioane de kilometri pătraţi - cuprinzând zone în care astăzi se află Iranul, Afganistanul, Irakul, Siria, Egiptul, Israelul, Libanul, Ciprul, ba chiar şi porţiuni în care în zilele noastre se află România, Bulgaria, Arabia Saudită - nu putea rămâne indiferent la bogata Grecie. Astfel, între perşi şi greci s-au purtat o serie de războaie, acestea fiind cunoscute sub numele de Războaiele Medice.

Bătălia de la Maraton este prima înfrângere clară a perşilor, care în acele vremuri aveau o armată considerată invincibilă. Cu atât mai impresionant este acest război, cu cât a fost rodul unei strategii noi, aceea a confruntării în câmp deschis, lucru de neconceput până atunci pentru greci, care din pricina efectivelor mai mici preferau zonele greu accesibile, tactică asemănătoare celei folosite de domnitorii noştri în luptele cu trupele otomane.

Herodot datează evenimentele despre care a scris în „Istoriile” sale conform unui calendar lunisolar; dar fiecare oraș-stat (polis) din vremea sa utiliza o altă variantă. Prin calcule astronomice se poate obține o dată corelată cu calendarul iulian - astfel, Philipp August Böckh (în 1855) a concluzionat că bătălia de la Maraton a avut loc pe 12 septembrie 490 î. Hr., conform calendarului iulian.Această dată este în general acceptată de către istorici. Există însă și opinii diferite: dacă se ia în considerare faptul că spartanii nu au participat la luptă datorită motivelor religioase (ei nu s-au pus în mișcare înainte de a fi lună nouă, adică la șase zile după terminarea bătăliei), iar calendarul lor era decalat cu o lună față de cel atenian, ar rezulta că bătălia a avut loc pe 12 august 490 î. Hr.

Schimbarea îndrăzneaţă a planului militar al grecilor s-a datorat unuia dintre strategii Atenei, Miltiades cel Tânăr. Anual, erau aleşi zece strategi pentru armata Atenei, iar Miltiades cel Tânăr a reuşit să-l convingă pe comandantul armatelor ateniene, Callimachus, să schimbe tactica de luptă de atunci, adică să renunţe la apărarea îndârjită de după zidurile cetăţilor şi la ambuscade şi să adopte o tactică a atacului în câmp deschis, timp în care persanii erau încă ocupaţi cu descărcarea corăbiilor.

Miltiades cel Tânăr îl însoţise pe Darius I în timpul expediţiei persane împotriva sciţilor, din anul 514 î. Hr., și cunoştea bine felul de a lupta şi mentalitatea perşilor, aşa încât era în măsură să evalueze şansele unei asemenea schimbări de viziune asupra luptei. Pe de altă parte, perşii nu şi-au pus problema că pot fi atacaţi, fiind convinşi că atenienii se vor mulţimi doar cu o apărare îndârjită. Însă au fost prea siguri pe ei, iar asta i-a costat una dintre cele mai grele înfrângeri din istoria lor ca imperiu. Predecesorul lui Darius I, Cyrus, cucerise în anul 546 î. Hr., printre alte provincii din Asia Mică, şi regatul Lydiei (regiune care se află acum în Anatolia), de care depindeau coloniile greceşti din Ionia. Nemulţumirile împotriva perşilor s-au agravat, după ce Darius a instituit tribuţii anuale fixe, în locul contribuţiilor neregulate care funcţionau până atunci. După ce o revoltă a fost înăbuşită, în anul 499 î. Hr., perşii au vrut să pedepsească oraşele-stat (polisuri) Atena şi Eretria, care veniseră în ajutorul ionienilor.

Pe parcursul anului 491 î. Hr., perşii s-au pregătit pentru război, atât din punct de vedere militar, cât şi printr-o ofensivă diplomatică, trimiţând ambasadori în principalele oraşe-stat, cu cerinţa de a li se oferi „pământ şi apă”, gest simbolic atât de cunoscut şi nouă. Atena şi Sparta au refuzat, iar potrivit istoricului Herodot, Sparta i-a şi ucis pe solii lui Darius I. O armată persană s-a pus în mişcare, atât pe apă, cât şi pe uscat, condusă de Datis şi de nepotul lui Darius, Artaphernes. La finalul lunii august, o flotă de aproximativ 600 de nave a ajuns în golful de la Maraton, aflat la numai 42 de kilometri de Atena. Chiar dacă mărimea exactă a armatei persane este o necunoscută, cifrele variind foarte mult - de la sute de mii, cât apreciau în scrierile lor Plutarh şi Pausanias, la zeci de mii - este cert că aceste efective erau cu mult mai mari decât cele ale grecilor.

Aşa încât propunerea lui Miltiades cel Tânăr, de a-i ataca ei pe perşi şi nu de a aştepta în apărare, a fost cu adevărat o surpriză în pregătirile pe care grecii le făceau pentru bătălie. Atenienii ceruseră ajutor Spartei, însă spartanii aveau propriile convingeri de ordin religios, legate de fazele lunii, adică erau nevoiți să aştepte un număr de zile până la luna nouă, astfel că au ajuns pe câmpul de luptă târziu, după încheierea acesteia. Descrierea lui Herodot, făcută la 50 de ani după bătălie, este următoarea: „După ce atenienii se rânduiră pentru bătălie, s-a dat semnalul. Atenienii porniră în fugă şi se năpustiră asupra barbarilor... Când perşii i-au văzut pe vrăjmaşi atacându-i în fuga mare, s-au pregătit să primească atacul, cumpănind numărul neînsemnat al atenienilor şi atacul la care porniseră aceştia - fără cavalerie şi arcaşi. Ei au crezut că i-a cuprins nebunia, închipuindu-şi că această sminteală a lor îi va pierde cu siguranţă. Atenienii însă, când se încleştară strâns cu barbarii, se luptară în chip vrednic de pomenit. Bătălia de la Maraton a ţinut mult... După ce perşii au fost puşi pe fugă, atenienii îi urmăriră... până ce, ajungând la mare, cerură să li se pună la îndemână foc şi au atacat chiar corăbiile acelora”. Flota perşilor a ridicat ancora, cu pierderi mari, estimate la peste șase mii de morţi, în vreme ce atenienii pierduseră foarte puţini oameni.

În ochii lui Darius această expediție poate a apărut ca fiind pe jumătate reușită. Desigur, Atena scăpase de răzbunarea „Marelui Rege”, dar Eretria, celălalt oraș vinovat de a-i fi ajutat pe ionienii răsculați și de incendierea orașului Sardes, a fost aspru pedepsit. Eretrienii înrobiți au fost duși în inima Persiei, la Arderika, la nord de capitala Susa; cincizeci de ani mai târziu, atunci când a trecut Herodot prin această zonă, urmașii acestora încă își mai păstrau limba și obiceiurile. Toate acestea însă nu puteau face uitat eșecul debarcării în Attica. Darius aflase acum că pentru a cuceri întreaga Grecie, o debarcare susținută de flotă era insuficientă - era necesară o invazie pe calea terestră. El dorea să reia la o scară mai mare proiectul de invazie, dar problemele interne ale Imperiului Persan l-au împiedicat (înfrângerea de la Maraton a determinat revolta Babilonului și a Egiptului, revolte care s-au prelungit până după moartea lui Darius). De abia după ce urmașul său la tron, Xerxes, a restabilit ordinea în Egipt și în întregul imperiu a fost plănuită o nouă expediție în Europa.

Pentru greci însă, bătălia de la Maraton a rămas în amintire ca o victorie cu urmări capitale. Temuta armată persană (care păruse până atunci de neînvins) a fost, pentru prima oară, zdrobită în câmp deschis de către hopliți. La Maraton, a fost salvată nu numai independența unui popor, ci o întreagă civilizație. Atenienii s-au salvat pe ei înșiși și au salvat, în același timp, Grecia. Plini de o legitimă mândrie, atenienii și-au onorat eroii căzuți în luptă, ridicând un tumul înalt pe câmpia de la Maraton și au oferit un tezaur templului din Delfi, dedicându-l acelorași eroi. În anul următor, (489 î. Hr.) Miltiades, învingătorul de la Maraton, după ce a obținut bani sub formă de împrumuturi de la cetățenii atenieni, a întreprins pe cont propriu o expediție împotriva insulei Paros, în scopul de a-i pedepsi pe locuitorii acesteia pentru ajutorul acordat perșilor. Expediția s-a soldat însă cu un eșec; adversarii politici ai lui Miltiades au profitat de acest fapt și au cerut condamnarea la moarte a acestuia. În cele din urmă, cel care salvase Atena la Maraton a fost condamnat la închisoare, loc în care a și murit în același an.

Fidipide, sau Pheidippides în greceşte, este numele curierului despre care se spune că ar fi alergat, între locul bătăliei şi Atena, pentru a da vestea cea bună a victoriei, iar apoi ar fi murit de epuizare. Legenda spune că acest curier ar fi fost trimis în Sparta înainte de bătălie, pentru a cere ajutor în vederea luptei, iar după câştigarea acesteia de către atenieni el ar fi spus cuvintele „Bucurie vouă, noi am câştigat”, după ce a parcurs în alergare cei 42 de kilometri dintre Maraton şi Atena. Dacă este sau nu o realitate istorică nu se ştie cu exactitate, însă proba de maraton are în spate o legendă superbă, legată de locul unei celebre bătălii, în care spiritul eroic al atenienilor a dat o grea lovitură temutului imperiu al perşilor.

Surse:

http://www.istorie-pe-scurt.ro/batalia-de-la-maraton-si-originea-cursei-care-poarta-acest-nume/

https://istoriiregasite.wordpress.com/2014/11/22/gloria-si-umilinta-lui-miltiade-i-batalia-de-la-maraton/

https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/cum-au-reusit-o-mana-de-greci-sa-i-invinga-pe-persi-la-marathon

https://ziarullumina.ro/societate/timp-liber/batalia-de-la-maraton-o-lupta-istori ca-115915.html

&&&

 S-a întâmplat în 12 septembrie1547: În această zi, s-a născut regele Francisc I al Franţei. Francisc I al Franţei (François I) (12 septembrie 1494 - 31 martie 1547) a fost rege al Franţei între anii 1515 şi 1547, fiind fiul lui Charles d'Angoulême şi al Louisei de Savoia. Întâi, conte de Angoulême şi duce de Valois, el i-a succedat la tron vărului său Ludovic XII, prin căsătoria cu fiica acestuia, Claude a Franţei.Când Francisc a devenit rege în 1515, Renaşterea îşi făcuse apariţia în Franţa iar Francisc a fost un important promotor al artelor. A sprijinit mulţi artişti ai timpului său şi i-a încurajat să vină în Franţa. Unii au lucrat pentru el, inclusiv Andrea del Sarto şi Leonardo da Vinci, pe care Francis l-a convins să părăsească Italia în ultima parte a vieţii sale. Leonardo a pictat puţin în Franţa, însă a adus cu el multe dintre lucrările sale mari, cum ar fi Mona Lisa, şi acestea au rămas în Franţa, la moartea sa. Alţi mari artişti pe care Francisc i-a angajat include pe Benvenuto Cellini, Giulio Romano şi Francesco Primaticcio, toţi angajaţi de Francis în amenajarea diferitelor palate ale regelui. Francis a angajat un număr de agenţi în Italia care au depus eforturi pentru a procura lucrări ale maeştrilor italieni, cum ar fi Michelangelo, Tiţian şi Raphael şi să le aducă în Franţa.Nu numai că Francisc a sprijinit o serie de mari scriitori, el a fost, de asemenea, poet, chiar dacă nu unul de mare calitate. Francisc a îmbunătăţit biblioteca regală; el a numit pe marele umanist francez Guillaume Budé ca bibliotecar şef şi a început să extindă colecţia de cărţi. Agenţii angajaţi de Francisc şi trimişi în Italia au căutat cărţi rare şi manuscrise şi le-au trimis în Franţa. În timpul domniei sale mărimea bibliotecii a crescut considerabil. Francisc a stabilit un precedent important prin deschiderea bibliotecii sale cercetătorilor din întreaga lume cu scopul de a facilita difuzarea de cunoştinţe. În 1537, Francisc a semnat „Ordonnance de Montpellier", decretând ca biblioteca sa să primeacă un exemplar din fiecare carte ce urmează să fie vândută în Franţa.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Francis-I-king-of-France

https://historia.ro/sectiune/portret/francisc-i-le-roi-chevalier-583998.html

https://www.monuments-nationaux.fr/en/view/content/9848824/full/1/11378351

https://www.ebsco.com/research-starters/history/fran cis-i

$$&

 S-a întâmplat în 12 septembrie1683: Era sfârşitul asediului otoman asupra Vienei. Armata germano-polonă condusă de ducele Carol de Lorena şi de regele Jan Sobieski înving în apropiere de Viena oastea marelui vizir Kara Mustafa. Asediul şi bătălia de la Viena (14 iulie – 13 septembrie 1683) a fost o operaţie militară iniţiată de otomani împotriva Imperiului Habsburgic, la care au participat şi detaşamente de oaste româneşti.

La ordinul sultanului Mehmed IV (1648 – 1487), marele vizir Kara Mustafa paşa a trecut la mobilizarea tuturor categoriilor de forţe necesare înfrângerii statului habsburgic. Astfel, și domnii Ţării Româneşti şi Moldovei, Şerban Cantacuzino (1678 – 1688), respectiv Gheorghe Duca (1678 – 1683), şi principele Transilvaniei Mihail Apafi I (1661 – 1690) au fost obligaţi să participe alături de otomani la campania din Europa Centrală.

Joncţiunea acestor armate s-a realizat la Eszék, pe Dunăre, la începutul lunii iunie (2 – 14 iunie). La 14 iulie 1683, trupele otomane au ajuns la Viena, două zile mai târziu, au înceaput asediul asupra cetăţii. Oştenilor români participanţi le-au revenit misiuni în spatele frontului, fiind încartiruiţi într-o zonă mărginaşă a Vienei (Rossau). Şerban Vodă credea însă în „victoria armatelor împăratului asupra duşmanului ereditar şi înfruntarea trufiei sale”, motiv pentru care acţiunile sale de pe frontul austriac au adus însemnate prejudicii de imagine Înaltei Porţi. El a acceptat să mijlocească schimbul de mesaje dintre garnizoana asediată, tabăra ducelui Carol de Lorena, ce avea cartierul general în apropierea oraşului, şi von Kunitz, rezidentul austriac din tabăra otomană, pe care oamenii lui Kara Mustafa intenţionau să-l folosească împotriva habsburgilor la momentul oportun. Mai mult, Şerban Cantacuzino a căutat să furnizeze taberei creştine informaţii privitoare la strategiile turcilor, la poziţia trupelor în teatrul de operaţii sau la neajunsurile care se resimţeau zilnic în rândul combatanţilor. Un exemplu ar putea fi episodul întâmplat la 6 august 1683. Un susţinut atac de artilerie otoman asupra aliaţilor creştini ameninţa să se transforme într-un eşec pentru apărătorii Vienei. Intervenţia lui Şerban Cantacuzino şi înştiinţarea lui Carol de Lorena, printr-un „iezuit ascuns în cortul său”, asupra faptului că „turcii gătesc iarba de puşcă şi vor înceta a bate până li se va aduce alta”, a întors rezultatul bătăliei în favoarea creştinilor. O altă dovadă a jocului său dublu ar fi încetineala în a finaliza construcţia unui pod de legătură între tabăra otomană şi zona de asediu, „ca doară mai curând ar veni oastea creştinească”, pentru a împiedica reacţia rapidă a oştilor Porţii. În ciuda manifestelor sale simpatii prooccidentale, domnul Ţării Româneşti a evitat să-şi afişeze public opţiunile de politică externă.

În urma înfrângerii definitive a trupelor vizirului Kara Mustafa paşa ,din 12 septembrie 1683, la Kahlenberg (în apropiere de Wiener Wald), în faţa oştilor conduse de regele polon Jan III Sobieski (1674 – 1696), este decisă retragerea din teritoriul habsburgic. Detaşamentele muntene comandate de Şerban Cantacuzino au făcut cale întoarsă, după un scurt popas în pădurea Gatterhölzel (unde domnul va ridica o cruce de lemn), s-au desprins de grosul armatelor otomane, îndreptându-se spre Bucureşti.

Surse:

George Marcu (coord.), Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor, Editura Meronia, Bucureşti, 2011

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/care-a-fost-adevarata-insemnatate-a-victoriei-antiotomane-din-1683

https://www.academia.edu/32198997/Imperiul_otoman

http://www.istoria.md/articol/484/Asediul_Vienei__1683__%C5%9Fi_urm%C4%83rile_sale__Pacea_de_la_Karlowitz__1699_

https://beautifulhistories.wordpress.com/2017/03/31/al-doilea-asediu-al-vie nei-1683/