CUM SĂ MAI FII PROFESOR CÂND ȚI S-A LUAT TOT CE TE FĂCEA PROFESOR?
Excelentă întrebare.
Cum să înțelegi ce i se predă unui copil dacă nu ai voie să stabilești un minim raport cu el?
Și ce raport să mai stabilești când ți se spune prin lege:
Fii blând, dar fii ferm.
Fii apropiat, dar păstrează distanța.
Iubește-l, dar nu-l atinge.
Ascultă-l, dar nu-l certa.
Educă-l, dar nu-l notezi cum trebuie că-l traumatizezi.
Suntem în cea mai mare ipocrizie din istoria școlii românești.
Vrem profesori care să inspire, dar i-am standardizat până la ultima virgulă.
Vrem respect în clasă, dar am scos orice instrument de autoritate.
Vrem conexiune, dar ne e frică de orice fel de relație umană.
Și știi ce e cel mai trist?
Profesorul ăla bun, ăla care IUBEȘTE ce face și IUBEȘTE copiii...
Ăla care a intrat în sistem cu un scop, cu o conduită impecabilă, cu focul în piept...
Acum stă în cancelarie și se întreabă: "Eu ce mai caut aici?"
Pentru că:
Nu mai are voie să fie OM.
Nu mai are voie să fie AUTORITATE.
Nu mai are ȘCOALĂ. Are un sistem de bifare hârtii.
Nu mai are SUSȚINERE. Deloc. Nici de la minister, nici de la părinți, nici de la directori care se tem de plângeri.
I-am luat profesorului tot.
I-am lăsat doar vina.
Dacă elevul nu învață, e vina profesorului că nu e destul de atractiv.
Dacă elevul e obraznic, e vina profesorului că nu știe să gestioneze clasa.
Dacă elevul are 3 pe linie, e vina profesorului că nu e empatic.
Când am devenit atât de perverși încât am pus toată responsabilitatea pe un singur om și i-am luat toate drepturile?
Dragii mei, un copil nu învață de la cineva de care nu-i e un pic frică și pe care îl respectă enorm în același timp.
Respectul nu vine din permisivitate.
Respectul vine din raport. Din acel raport viu, uman, în care copilul simte: "Omul ăsta mă vede. Omul ăsta crede în mine. Și tocmai de aceea, nu-mi permite să fiu mai prejos decât pot fi."
Dar raportul ăsta azi e ILEGAL.
E prea personal. E prea intens. E prea riscant.
Și atunci ce ne-a rămas?
Profesori epuizați care mimează predarea.
Copii care mimează învățarea.
Și o lege care mimează educația.
Eu nu cred că școala are nevoie de mai multe legi.
Are nevoie de OAMENI lăsați să fie oameni.
Lăsați profesorul să-și iubească meseria înapoi.
Lăsați-l să fie sever când trebuie și blând când trebuie.
Lăsați-l să construiască un raport, nu un dosar.
Pentru că fără raport, nu există învățare.
Există doar dresaj și frică de dosar.
Voi ce vedeți în școlile voastre?
Mai există profesori cu focul aprins sau i-am stins pe toți?
(text preluat)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu