&&&

 Memorie Artistică 

LUCIAN PINTILIE

~Omul pe care România nu a știut să-l păstreze~

S-a născut în 1933, la Tarutino — un sat din Basarabia care azi e în Ucraina. A murit pe 16 mai 2018, la București. Între aceste două coordonate, a trăit un om care a fost prea mare pentru țara lui — și pe care țara lui a încercat, sistematic, să-l reducă la tăcere.

Nu a reușit.

„Pintilie era apucat, avea ceva de copil genial", spunea regizorul Andrei Șerban. Nu era o metaforă. Era o descriere clinică. Un om care intra în repetiție ca într-o bătălie și nu ieșea până nu câștiga.

Revizorul — trei reprezentații. Atât i-au permis. A fost scos din repertoriu cu urmări grave pentru toți cei implicați. Liviu Ciulei n-a mai fost director de teatru. Toma Caragiu n-a mai fost secretar de partid. Pintilie a primit pașaport și a fost invitat să plece.

Nu-l arestezi. Îl muți. Eleganță tipic comunistă.

„Am avut nenumărate spectacole interzise — dar nici unul ratat din pricina compromisurilor politice. Pentru cele ratate sunt singurul vinovat. Nu împart cu nimeni responsabilitatea."

Puțini oameni din această țară au avut curajul să spună asta.

A montat la Paris, New York, Cardiff, Avignon.

 Când Susan Sontag — una dintre cele mai influente intelectuale americane ale secolului XX — a fost întrebată, într-un interviu din revista Theater Heute, ce spectacole din ultimii ani au impresionat-o cel mai mult, a răspuns fără ezitare: Turandot al lui Pintilie — alături de spectacolele lui Peter Brook și Giorgio Strehler, cei mai mari regizori ai lumii la acea vreme. Adică în cea mai selectă companie posibilă.

Acasă, între timp, regizorul care îl denunțase lui Ceaușescu — și care obținuse astfel interdicția lui Pintilie — făcea nestingherit 38 de filme.

„Știți câte filme a făcut în cei 20 de ani de suspendare a mea regizorul care m-a denunțat lui Ceaușescu? 38 de filme." A repetat numărul ăsta mereu. Nu furios. Rece. Ceea ce e mult mai înfricoșător.

Între timp, în exil, Pintilie inspira o întreagă generație. Când regizorul Corneliu Porumboiu a fost întrebat ce vrea să fie când va fi mare, a răspuns simplu: Lucian Pintilie. Iar Cristi Puiu — unul dintre cei mai premiați regizori români — a spus răspicat că fără Pintilie, Noul Val românesc, cel care a pus România pe harta cinematografiei mondiale, nu ar fi existat.

România l-a alungat. Și tot el a născut cinematografia care a pus România pe harta lumii.

Asta e ironia cu care a trăit. Și cu care a murit.

8 ani de la plecare. Unii lipsesc pentru totdeauna.

Respect! 

CULTURA CURIOZITATI GANDURI