$$$

 Somnul este „balena” apelor dulci din România, fiind capabil să creeze un vacuum uriaș pentru a-și înghiți prada instantaneu. 

Silurus glanis (Somnul) este cel mai mare pește de apă dulce din Europa. Gura sa enormă nu este făcută pentru a mușca, ci funcționează ca un aspirator puternic. Când își deschide brusc gura, apa năvălește înăuntru cu o forță atât de mare încât trage după ea rațe, pești mari sau mamifere mici care înoată la suprafață, fără ca acestea să aibă timp de reacție.

Această metodă de hrănire, numită tehnic „alimentație prin aspirație”, se bazează pe expansiunea rapidă a cavității bucale. Somnul își coboară brusc mandibula și își lărgește operculele (capacele branhiilor), creând o presiune negativă masivă în interior. Diferența de presiune față de exterior face ca un volum mare de apă să fie absorbit instantaneu, antrenând prada în interiorul gurii înainte ca aceasta să poată înota în sens opus.

Din punct de vedere anatomic, somnul este adaptat perfect pentru viața pe fundul apelor tulburi. Corpul său nu are solzi, fiind acoperit de un strat protector de mucus, ceea ce îi permite să alunece ușor prin vegetație sau mâl. Lipsa solzilor îi oferă o flexibilitate remarcabilă pentru un pește de asemenea dimensiuni, permițându-i să se răsucească rapid în spații înguste sau să vâneze în zone cu curenți slabi, cum sunt gropile adânci ale Dunării.

O caracteristică definitorie sunt cele șase mustăți lungi, dispuse în jurul gurii, care servesc drept organe senzoriale complexe. Deoarece somnul are ochii foarte mici și o vedere slabă, mustățile acționează ca niște receptori chimici și tactili. Acestea detectează vibrațiile de frecvență joasă și substanțele chimice eliminate de pradă, permițându-i peștelui să vâneze cu precizie matematică chiar și în întuneric total sau în apă extrem de mâloasă.

Somnul posedă, de asemenea, un aparat Weber, o structură osoasă care conectează vezica înotătoare de urechea internă. Acest sistem amplifică sunetele și vibrațiile subacvatice, oferindu-i peștelui un auz extrem de fin. Această hipersensibilitate la vibrații este motivul pentru care pescarii sportivi folosesc „clonc-ul”, un instrument din lemn care, lovit de apă, produce un sunet specific ce imită activitatea la suprafață, scoțând somnul din gropile sale de odihnă.

Longevitatea și rata de creștere a acestui pește sunt impresionante. Un somn poate trăi peste 60 de ani, iar în condiții optime de hrană și temperatură, poate depăși lungimea de 2,5 metri și greutatea de 100 de kilograme. Istoria consemnează exemplare uriașe capturate în Delta Dunării, care serveau drept hrană pentru comunități întregi, fiind prețuit nu doar pentru dimensiune, ci și pentru carnea sa grasă, lipsită de oase mici.

În perioada reproducerii, care are loc primăvara, somnul manifestă un comportament parental rar întâlnit la pești. Masculul construiește un „cuib” din rădăcini și vegetație acvatică, unde femela depune icrele. După fertilizare, masculul rămâne să păzească cuibul, ventilând icrele cu înotătoarele pentru a le asigura oxigenarea și îndepărtând orice potențial intrus până la eclozare.

Dieta somnului se schimbă pe măsură ce acesta crește. Dacă puietul se hrănește cu nevertebrate și crustacee, adulții devin prădători oportuniști. Ei nu se limitează la alți pești; s-au documentat cazuri în care somni mari au învățat să prindă porumbei care se apropiau de mal sau au înghițit rozătoare și broaște țestoase. Această capacitate de adaptare la diverse surse de proteine îi asigură supraviețuirea în ecosisteme variate.

Somnul joacă un rol ecologic esențial de „sanitar” al apelor dulci. Fiind un pește care consumă adesea exemplare bolnave sau resturi organice de pe fundul albiei, el ajută la menținerea echilibrului biologic și la prevenirea răspândirii unor boli în rândul populațiilor de pești. Prezența somnilor mari într-un râu este, de obicei, un indicator al unui ecosistem sănătos și al unei biodiversități bogate.

Deși este un prădător de temut în regnul acvatic, somnul nu reprezintă un pericol pentru oameni în mod natural. Legendele despre somni care ar fi înghițit înotători sunt, în marea lor majoritate, folclor exagerat. Somnul este un gigant liniștit care preferă să rămână ascuns în adâncuri, fiind una dintre cele mai fascinante și misterioase creaturi care populează bazinele hidrografice ale României.