$$$

 Catherine – femeia care i-a dăruit zece copii lui Charles Dickens și a pierdut totul

Catherine Hogarth s-a născut în 1815, în Scoția. Era o fată cu privirea blândă și cu o educație bună pentru vremea aceea, crescută într-o familie decentă. Viața i-a adus în cale un tânăr plin de energie și cu un talent deosebit la scris – Charles Dickens. Întâlnirea lor, la începutul anilor 1830, a fost pentru Catherine începutul unei iubiri și al unui destin pe care nu și l-ar fi putut închipui.

În 1836, cei doi s-au căsătorit. Dickens tocmai publicase „Pickwick Papers”, cartea care l-a transformat peste noapte într-o stea a literaturii engleze. O lume întreagă îl aclama, iar Catherine părea să fie norocoasa soție a unui bărbat menit să devină legendă.

Anii ce au urmat au fost plini de agitație. Mutări dese, călătorii, vizite, obligații sociale, prieteni importanți care treceau pragul casei lor – totul într-o continuă mișcare. În mijlocul acestei vieți zbuciumate, Catherine a adus pe lume zece copii. Zece sarcini, zece nașteri, zece suflete pentru care a vegheat nopți întregi, adesea singură, în timp ce Charles muncea sau își căuta inspirația.

Pentru Dickens, succesul era tot mai mare. Pentru Catherine, povara era tot mai grea.

Începând cu anii 1850, scriitorul care dădea glas nedreptăților sociale ale epocii a început să-și zugrăvească propria soție într-o lumină tot mai crudă. În cercuri private, și mai apoi chiar și în scrisori publice, Dickens o descria ca fiind „trândavă, nepricepută, dificilă”. Iar lumea, orbită de celebritatea lui, îl credea. Catherine nu avea microfonul prin care să răspundă.

Adevăratul cutremur a venit în 1857. Dickens a cunoscut-o pe Ellen Ternan, o actriță tânără, cu peste douăzeci de ani mai mică decât el. Îndrăgostit, scriitorul a decis că mariajul său nu mai are viitor. Dar în Anglia victoriană, un bărbat de statura lui nu putea divorța fără scandal uriaș. Așa că a ales calea mai ușoară pentru el, dar nemiloasă pentru Catherine: să o transforme tacit în vinovată.

În propria casă, a făcut chiar modificări de zidărie pentru a nu o mai întâlni. O femeie care îi dăduse zece copii devenea, peste noapte, o străină.

În 1858, Catherine a părăsit locuința conjugală. A luat cu ea puține lucruri, dar și o durere imposibil de descris: doar fiul Charles Jr. a mers cu ea. Ceilalți copii au rămas cu tatăl. Pentru o mamă, aceasta a fost adevărata condamnare – să fie despărțită de aproape toată familia ei.

Anii ce au urmat au fost tăcuți, retrași. Catherine s-a mutat într-o casă modestă din Camden Town și a trăit cu demnitate. Nu a lansat acuzații, nu a alimentat scandaluri. Dar în tăcerea ei, a păstrat un adevăr: un teanc de scrisori de dragoste, scrise de Charles în anii de început.

Scrisori pline de tandrețe și promisiuni, dovada că dragoste fusese cu adevărat. Ultima ei dorință a fost ca aceste scrisori să fie publicate după moartea ei, pentru ca lumea să știe că, înainte de umilințe și separare, fusese iubită. Dorința nu i-a fost împlinită.

În 1879, Catherine Dickens s-a stins din viață la vârsta de 64 de ani. Fără recunoaștere, fără reparație publică, cu povara unei vieți sacrificată în tăcere.

Astăzi, când privim în urmă, povestea ei ne vorbește nu doar despre o căsnicie eșuată, ci despre condiția femeilor într-o lume în care vocea lor nu conta. Catherine a fost mai mult decât „soția lui Dickens”. A fost o mamă a zece copii, o femeie care a îndurat nedreptatea și a păstrat demnitatea până la sfârșit.

Scrisorile păstrate de ea nu sunt doar relicve ale unei iubiri pierdute, ci și mărturia că, dincolo de imaginea publică, Catherine nu a fost niciodată o povară – ci o femeie care a rezistat, a suferit și a supraviețuit în tăcere.

Sursa Net