$$$

 Ludovic al XI-lea al Franței, supranumit „Păianjenul universal”, s-a născut pe 3 iulie 1423, la Bourges, și a fost unul dintre cei mai influenți și abili regi ai Franței, care a domnit între 1461 și 1483, celebru pentru comploturile pe care le-a urzit și pentru dușmanii pe care i-a prins în cursă, după ce a pus capăt puterii feudale a baronilor francezi.

Fiul lui Carol al VII-lea și al Mariei de Anjou, s-a născut într-o perioadă dificilă pentru Franța, marcată de Războiul de 100 de Ani. A învățat să scrie, a studiat latina și a primit un antrenament militar riguros, în special în arta călăriei, iar la 13 ani s-a căsătorit cu Margareta de Scoția, fiica regelui James I al Scoției. A avut un conflict permanent cu tatăl său, iar în adolescență s-a remarcat prin implicarea sa militară, conducând armata regală în luptele de la Pontoise (1441) și luptând împotriva baronilor răzvrătiți, precum Jean al IV-lea de Armagnac. Ca recompensă pentru loialitate, a primit guvernarea regiunii Dauphiné.

Ludovic al XI-lea al Franței a urcat pe tron la 22 iulie 1461, după moartea tatălui său, și a fost încoronat la Reims pe 15 august 1461. Prima sa acțiune majoră a fost implicarea în criza de succesiune din Aragon, folosindu-se de alianțe și diplomație pentru a-și consolida poziția.

Deși era gras și urât, Ludovic a fost viclean, inteligent, spiritual, prefăcut și necruțător. A fost neprotocolar într-o vreme în care pompa și ceremonia erau universal admirate, a avut foarte puțin respect pentru titluri și ranguri, iar pentru a înfuria nobilimea își trimitea bărbierul ca ambasador.

În cursul domniei sale de 22 de ani, Ludovic s-a luptat cu toți nobilii puternici care i-au picat în mână, precum Frederic al III-lea, împăratul Sfântului Imperiu Roman, ducii de Bourbon, Armagnac și Bretagne, Jean al II-lea de Aragon, dar și cu propriul frate.

Ludovic al XI-lea a fost cunoscut pentru alianțe, negocieri și chiar subterfugii pentru a-și neutraliza adversarii, fiind supranumit „Păianjenul universal” pentru rețeaua sa de intrigi și alianțe politice. Acesta a suprimat puterile excesive ale baronilor și a limitat autonomia marilor seniori, consolidând autoritatea regală și centralizând statul, folosind atât diplomația, cât și forța militară. A preferat să evite confruntările armate directe, optând pentru mijloace financiare, alianțe și răscumpărări teritoriale pentru a-și submina rivalii.

Ludovic al XI-lea a întărit monarhia și a pus bazele unei administrații moderne, dezvoltând rețele eficiente de funcționari și spioni. Unificarea teritorială și consolidarea puterii regale au devenit realități ireversibile în timpul domniei sale, deschizând drumul către monarhia absolută.

Când regele Angliei, Eduard al IV-lea, a invadat Franța, în 1475, Ludovic a solicitat negocieri și, ulterior, a pus la cale trei zile de banchet și serbări somptuoase pentru Eduard și armată, înainte de a-i propune un tratat de pace. Viclean, Ludovic i-a oferit lui Eduard o sumă de bani în schimbul acordului de a recunoaște pretențiile sale la întreg teritoriul francez, afirmând față de curtenii săi: „I-am izgonit pe englezi din Franța mai ușor decât tatăl meu, pentru că acesta i-a gonit prin forța armelor, în vreme ce eu i-am gonit cu plăcinte din carne de vânat și cu vin bun”. Astfel, prin Tratatul de la Picquigny (1475), Ludovic a pus capăt pretențiilor engleze asupra teritoriilor franceze, a asigurat stabilitatea externă a regatului și a deschis calea dezvoltării economice după un secol de războaie.

Ludovic al XI-lea a întărit statul francez, a pus bazele unei administrații moderne și a favorizat dezvoltarea economică și socială. A consolidat autoritatea regală, a limitat puterea nobilimii și este considerat unul dintre cei mai pragmatici și vizionari monarhi ai Franței medievale, fiind primul rege care a apărat deschis păturile sociale inferioare împotriva marilor feudali și chiar împotriva Inchiziției, ceea ce i-a adus recunoștința țăranilor și a contribuit la stabilitatea internă.

Ludovic al XI-lea a făcut monarhia franceză mai puternică decât fusese din vremea lui Filip cel Frumos, cu un secol și jumătate în urmă. Era foarte mândru de drepturile și puterea sa ca rege al Franței și a creat precedentul pentru aroganța definitorie a șefilor de stat francezi, spunându-le baronilor săi: „Eu sunt Franța”.

Ludovic al XI-lea s-a stins din viață pe 30 august 1483.

 #istorie #aboutpeople #Istorie #evenimentul #AziInIstorie #educatie #cultura #cultural #culturagenerala #evenimentulcultural #CulturaGeneral #evenimente #personalitati #evenimentulistoric #citate #quotes #eveniment #istoriafrantei #Ludovic