$$$

 Pe 2 iulie 1504, la vârsta de 66 de ani, după o domnie de 47 de ani, în prezența familiei, a boierilor, a dregătorilor și a medicilor care au încercat, fără succes, să-i salveze viața, a murit Ștefan cel Mare, domnul Moldovei.

Cauza exactă a morții sale rămâne învăluită în mister, însă majoritatea istoricilor sunt de acord că a fost cauzată atât de o rană veche la picior, suferită în 1462 la asediul cetății Chilia, care nu s-a vindecat niciodată complet și care s-a agravat odată cu vârsta, cât și de podagră, gută localizată la membrele inferioare, boală metabolică frecventă la nobilii medievali, agravată de alimentația bogată în carne și vin.

În ultimele luni de viață, boala i-a cuprins ambele picioare, iar medicii, printre care Hieronimo da Cesena din Veneția și alți doctori aduși din străinătate, au încercat tratamente drastice, inclusiv cauterizarea rănilor, însă fără succes.

Ștefan al III-lea, supranumit Ștefan cel Mare, fiul lui Bogdan al II-lea, a fost domnitorul Moldovei între 1457 și 1504, având cea mai lungă domnie din Evul Mediu românesc, de 47 de ani. Este considerat una dintre cele mai importante figuri ale istoriei României, remarcându-se ca un mare diplomat și conducător militar.

În ziua de 12 aprilie 1457, Ștefan, aflat în fruntea unei oști moldovene de circa șase mii de oameni, l-a învins în bătălia de la locul numit Hereasca, lângă Doljești, pe Petru Aron, care a luat calea pribegiei. Pe 14 aprilie, pe câmpia de la Direptate, a fost ales domn al țării, iar după ce a primit din partea mitropolitului Moldovei, Teoctist, ungerea, Stefan cel Mare „a luat Schiptrul Moldovei”.

Ștefan cel Mare a urmărit consolidarea puterii centrale, asigurarea stabilității interne și prosperității economice. A repopulat țara, a împroprietărit țăranii, a creat o nouă clasă de boieri mici pe bază de merit militar și a întărit armata.

A menținut funcționari loiali pe perioade lungi, asigurând o administrație eficientă și stabilă, iar orice încercare de împotrivire internă, cu sprijin din afara Moldovei, a fost reprimată din fașă de paloșul său.

A menținut independența Moldovei, în ciuda presiunilor din partea Imperiului Otoman, Poloniei și Ungariei, folosind alianțe și diplomație abilă, iar factorul hotărâtor, cel care a asigurat victoria în toate bătăliile a fost „oastea cea mare a țării” constituită în cea mai mare parte din răzeși și târgoveți.

A purtat 36 de bătălii, câștigând 34 dintre ele, de cele mai multe ori împotriva unor forțe mult superioare numeric, iar cele mai răsunătoare au fost: Bătălia de la Vaslui (1475), considerată cea mai mare victorie a sa, unde cu 40.000 de oșteni a învins o armată otomană de peste 120.000 de soldați, Bătălia de la Războieni (1476), unde, deși a fost înfrânt de sultanul Mahomed al II-lea, a reușit să păstreze independența Moldovei, și Bătălia de la Codrii Cosminului (1497), unde oastea moldovenească a învins armata polonă condusă de regele Ioan Albert.

În timpul său, Moldova se întindea de la Carpații Răsăriteni la Nistru, fiind apărată de o rețea de cetăți fortificate precum Cetatea Albă, Hotin, Suceava, Neamț, Roman și Chilia. Stabilitatea internă și securitatea drumurilor au favorizat comerțul, Moldova devenind un punct de tranzit important între Orient și Occident.

Urmând un vechi obicei creștin, Ștefan a ctitorit, după fiecare bătălie, câte un lăcaş sfânt, aducând astfel mulţumire și recunoștinţă lui Dumnezeu. Prima asemenea ctitorie este Mănăstirea Putna (1466-1469), ce pune în evidență un nou stil în arhitectura Moldovei, ce se va materializa în caracteristicile bisericii, ale chiliilor, ale turnului de pază, ale fortificaţiilor și ale palatului domnesc. În vara lui 1488, a zidit biserica Sfântul Gheorghe de la Voroneț, în septembrie 1496, a finalizat biserica Sfântul Nicolae din Botoșani, cu o arhitectură reprezentativă a stilului epocii sale, iar în 1497 a fost construită biserica Înălțarea Domnului, din Neamț.

Înainte de a închide ochii pentru totdeauna, Ștefan cel Mare a hotărât ca fiul său, Bogdan al III-lea, să-i urmeze în jilțul domnesc, o garanție a păstrării independenței Moldovei, cu acest prilej au căzut și câteva capete de boieri care s-au opus voinţei domnești.

Ștefan cel Mare a fost înmormântat la Mănăstirea Putna, ctitoria sa, unde mormântul său a devenit loc de pelerinaj și simbol al istoriei Moldovei. Domnia sa a marcat apogeul Moldovei medievale, atât din punct de vedere politic, militar, cât și cultural, moartea sa reprezentând sfârșitul unei epoci glorioase pentru Moldova.

În 1992, a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română ca „Ștefan cel Mare și Sfânt”, fiind recunoscut pentru apărarea creștinătății și sprijinul acordat culturii religioase.

 #istorie #aboutpeople #educatie #personalitati #culturagenerala #cultura #CulturaGeneral #AziInIstorie #Istorie #cultural #evenimentul #evenimentulcultural #evenimente #evenimentulistoric #istorieromaneasca #romania #istoriaromanilor #StefanCelMare #moldoveni #romania #istoriaromanilor #istoriaromanilor