$$$

 Gaston Bachelard s-a născut pe 27 iunie 1884, în Bar-sur-Aube, și a fost un epistemolog, poet al ideilor și filozof francez, cunoscut pentru contribuțiile sale în poetică, teoria literară și filosofia științei, unde a introdus concepte fundamentale precum „obstacol epistemologic” și „ruptură epistemologică”, dar și pentru influența sa asupra literaturii, psihanalizei și teoriei imaginației, celebru pentru „Psihanaliza focului” (1938), „Apa și visele” (1942), „Pământul și reveriile voinței” (1948) și „Poetica spațiului” (1957).

Născut într-o familie modestă de cizmari, a urmat cursurile școlii din orașul natal, iar apoi a lucrat ca asistent didactic și funcționar la poștă. Dorind să devină inginer, a studiat matematica la Lycée Saint-Louis din Paris, unde a obținut, la vârsta de 21 de ani, o licență în matematică.

În timpul Primului Război Mondial, a servit ca telegrafist în armată, iar după finalizarea războiului, a predat fizică și chimie la liceul din Bar-sur-Aube. 

Moartea soției sale din 1920 l-a afectat profund, determinându-l să se orienteze spre filozofie, susținându-și în 1927 doctoratul la Sorbona cu două teze, una despre epistemologie și alta despre propagarea termică în solide. S-a bucurat de recunoaștere academică, a predat la Universitatea din Dijon, apoi la Sorbona, unde a ocupat catedra de istorie și filozofie a științei, iar în 1958 a devenit membru al Academiei Regale din Belgia. 

De-a lungul carierei, Gaston Bachelard a publicat numeroase lucrări ce au fost grupate în două mari categorii: epistemologia științei și filosofia imaginației și poeticii.

În epistemologie, a analizat natura cunoașterii științifice, subliniind că știința nu este un simplu rezultat al observației, ci un proces critic și creativ care înfruntă și învinge obstacolele intelectuale. Drumul cunoașterii științifice este presărat cu obstacole generate de prejudecăți, imaginație și idei preconcepute, iar progresul presupune depășirea acestor obstacole. Bachelard nu vede raționalismul și empirismul ca fiind opuse, ci complementare în procesul cunoașterii științifice, considerând că obiectul științific nu este dat, ci construit, iar știința nu reflectă pur și simplu realitatea, ci o modelează prin concepte și teorii.

În filozofia imaginației și poeticii, a explorat modul în care elementele naturale (apă, foc, aer și pământ) modelează reveriile, visele și imaginile poetice, fiecare element având o încărcătură psihologică și simbolică specifică, dominând viziunea omului asupra lumii. 

În „Psihanaliza focului” (1938), Bachelard a studiat simbolismul focului în literatură, mit și psihologie. A analizat relația dintre fascinația focului și inconștient, introducând idei precum „complexul lui Empedocle”, concluzionând că focul este văzut ca element al pasiunii, al transformării, dar și al distrugerii.

În „Apa și visele” (1942), care este un model de analiză psihanalitică a imaginației materiale, a explorat simbolismul apei în literatură și reverie, apa fiind asociată cu feminitatea, inconștientul, purificarea, dar și cu pericolul și moartea. 

„Pământul și reveriile voinței” (1948) reprezintă un studiu asupra imaginilor terestre (piatră și metal), dar și a modului în care acestea modelează voința, forța, stabilitatea, dar și reveria legată de greutate, soliditate și rădăcini, propunând și o „filosofie a imaginii literare” bazată pe materia elementelor.

„Poetica spațiului” (1957) analizează spațiile intime (casa, camera, colțul, cuibul, cochilia) ca surse de imaginație și introspecție, arătând cum aceste spații devin „case ale sufletului”, locuri ale memoriei și visării, depășind funcționalitatea lor fizică.

A explorat și latura pedagogică, fiind preocupat de felul în care mintea putea fi direcționată astfel încât să fie aptă să formuleze concepte științifice. În lucrarea „Dialectica spiritului științific” (1938), a analizat rezistențele mentale și prejudecățile din perspectivă antropologică și metodologică, dorind, inițial, să folosească metoda psihanalitică a lui Freud în analiza epistemologiei și a științei pentru a crea un tablou al complexelor care paralizează inteligența.

Considerat întemeietorul criticii literare moderne, Bachelard a influențat profund filozofia franceză, critica literară și studiile despre imaginar. A deschis noi perspective asupra relației dintre știință și poezie, dintre raționalitate și imaginație, dintre psihanaliză și literatură, și este cunoscut drept „cel mai mare explorator al vieții mentale de la Freud încoace”. 

Gaston Bachelard a creat o metodă proprie de analiză a imaginii poetice, punând accent pe dinamica și polivalența simbolurilor, pe rolul reveriei și al imaginarului în cunoaștere și creație, reușind să unească știința și poezia, rațiunea și visarea, oferind instrumente de analiză și reflecție de o mare subtilitate și actualitate. 

Gaston Bachelard s-a stins din viață pe 16 octombrie 1962.

 #educatie #evenimente #aboutpeople #cultura #quotes #scriitori #citate #Istorie #evenimentulcultural #AziInIstorie #eveniment #CulturaGeneral #personalitati #istorie #culturagenerala #evenimentul #scriitori #criticiliterari