$$$

 Howard Kelly, un adolescent orfan, trăia în sărăcie lucie. Pentru a-și câștiga traiul zilnic și a-și plăti studiile, vindea mărunțișuri din ușă în ușă.

Într-o zi, rămânând fără niciun ban și chinuit de foame, se hotărî să ceară de mâncare la prima casă din apropiere. Îl copleșea rușinea, dar odată ajuns în fața ușii, simți o hotărâre ciudată: fie ce-o fi. Își adună curajul, apăsă soneria și așteptă. Ușa se deschise și în prag apăru o domnișoară tânără, de o frumusețe răpitoare. Deodată, toată îndrăzneala lui dispăru. Rușinea îl birui. Cu glas tremurând, spuse:

– Aș putea… să vă rog… un pahar cu apă?

Fata îl privi cu blândețe și, înțelegându-i starea, îi aduse un pahar mare cu lapte. Howard îl bău încet, savurând fiecare înghițitură, apoi întrebă:

– Cât vă datorez?

– Nu-mi datorați nimic, răspunse ea zâmbind. Mama m-a învățat să nu cer niciodată plată pentru o faptă bună.

– Atunci, vă mulțumesc din inimă!

Howard părăsi casa nu doar sătul, ci și cu sufletul întărit. Simțea că, atâta vreme cât lumea adăpostește oameni buni și generoși, există speranță.

Anii au trecut. Într-o zi, o tânără femeie dintr-un orășel îndepărtat s-a îmbolnăvit grav. Medicii locali nu găseau nicio soluție și au decis s-o trimită într-un oraș mare, la un spital universitar, pentru investigații amănunțite. Printre specialiștii chemați la consult s-a numărat și doctorul Howard Kelly. Auzind numele orașului din care provenea pacienta, chipul i s-a luminat. Fără ezitare, s-a ridicat și s-a îndreptat către salonul ei. Femeia dormea, obosită de drum. Intrând în liniște, a recunoscut-o imediat – era ea, fata care-i dăruise cândva un pahar cu lapte.

După ce a analizat cu atenție dosarul medical, fruntea i s-a încruntat: diagnosticul era sumbru. S-a retras în biroul său, cufundat în tăcere. Gândurile îi fugeau la nedreptatea sorții, la neputința sa. Dar, cu fiecare clipă, hotărârea i se întărea. Se ridică brusc și rosti cu hotărâre:

– Nu, nu voi renunța! Voi face tot ce-mi stă în putere pentru a o salva!

Din acel moment, doctorul Kelly i-a oferit toată grija și priceperea sa. După opt luni de luptă îndârjită cu boala, femeia fusese salvată. Viața ei nu mai era în pericol.

La final, Kelly ceru departamentului de contabilitate să îi aducă factura pentru tratament. Suma era uriașă – reflecta munca, resursele și eforturile colosale depuse. Doctorul privi documentul, luă stiloul, scrise câteva cuvinte și ceru ca factura să fie dusă pacientei.

Femeia ezită mult înainte de a deschide plicul. Știa că o viață întreagă nu-i va ajunge să achite o asemenea datorie. Când, în sfârșit, își făcu curaj și desfăcu foaia, ochii i se umplură de lacrimi. Sub cuvântul „Total”, era scris de mână:

„Achitat integral – cu un pahar de lapte.

Dr. Howard Kelly.”

Inima ei se umplu de o căldură binecuvântată, iar lacrimile recunoștinței îi curgeau pe obraji.

Aceasta nu este o parabolă sau o povestire imaginară.

Doctorul Howard Kelly (1858–1943) a fost o personalitate reală – un renumit medic internist și unul dintre fondatorii prestigioasei Universități de Medicină Johns Hopkins din Statele Unite. Povestea acestui gest, la fel de adevărată ca și omul din spatele său, a fost consemnată de biograful său.