În spatele acestei plecări dramatice se afla Constantin „Bâzu” Cantacuzino, fiul Marucăi și cel mai mare aviator al României. Știa că regimul comunist îl avea în vizor, Bâzu alesese să rămână în țară suficient de mult pentru a-și asigura că familia, mama sa și George Enescu vor ajunge în siguranță la Paris. Era o decizie plină de curaj și sacrificiu, specifică unui om care își pusese mereu onoarea mai presus de propria siguranță.
Planul lui Bâzu de a pleca din România era riscant, dar precis, asemenea unui zbor bine calculat. Inițial, intenționa să evadeze cu un avion de mici dimensiuni, însă o oportunitate neașteptată i-a schimbat cursul. A fost desemnat să piloteze o cursă diplomatică spre Italia, un context oficial care i-a oferit șansa perfectă să scape. Conștient de gravitatea deciziei sale, imediat după zborul către libertate, a trimis autorităților române o telegramă de adio. Plină de demnitate și încărcată de simbolism, această telegramă a fost ultimul său gest către țara care îi întorsese spatele.
Ajuns în Italia, Bâzu s-a stabilit în Occident, alegând Spania ca loc al exilului său. A continuat să zboare pentru diverse companii de aviație, dar povara despărțirii de România l-a urmărit întreaga viață. Cu toate acestea, știa că sacrificiul său nu a fost în zadar – mama sa și George Enescu reușiseră să evadeze dintr-o lume care îi sufoca, iar el însuși își câștigase libertatea, chiar dacă prețul a fost imens, despărțirea de țara natală.
Sacrificiile familiei Cantacuzino nu s-au încheiat aici. Pentru a păcăli autoritățile comuniste și a le face să creadă că familia avea intenția să revină, Maria-Ioana Cantacuzino, fiica lui Bâzu, a fost lăsată în România și a continuat să frecventeze școala. Această strategie, însă, nu a reușit să-i protejeze pe toți. La doar 16 ani, Ioana a fost arestată de autoritățile comuniste și a petrecut trei ani în detenție, fără proces. În cele din urmă, a fost eliberată, fiind considerată minoră la momentul arestării, dar trauma acelor ani a rămas pentru totdeauna. Ioana a devenit scriitoarea Oana Orlea, pseudonim literar al Mariei-Ioana Cantacuzino.
Povestea navei Ardealul și a evadării lui Enescu, a Marucăi și a lui Bâzu Cantacuzino, alături de sacrificiul Ioanei, rămâne un simbol al rezistenței și al dorinței de libertate. Într-o epocă în care libertatea era un lux pentru cei privilegiați cu talent, noblețe sau curaj, această familie a luptat să-și păstreze demnitatea, chiar și cu prețul unor suferințe care aveau să-i urmărească întreaga viață.
Sursa foto Mircea Nicolau. Un detaliu important este că această imagine a fost făcută de bunicul lui, care era căpitanul vasului Ardealul. Astfel, fotografia nu doar că documentează un moment istoric semnificativ, dar este și o piesă de familie cu o semnificație personală profundă, legând istoria culturală a României de o poveste de familie.
Notă: Prin comentarii auriștii aruncă deja cu noroi… că Enescu a colaborat cu comuniștii… Total FALS, compozitorul a refuzat în 1949 preschimbarea pașaportului său Regal, într-unul comunist, circulînd cu un document oficial de călătorie, eliberat de autoritățile din Franța.
#georgeenescu
#bazucantacuzino
Sursa- Vocea Dobrogei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu