$$$

 Luxul nu înseamnă lenjerie intimă, rujuri, restaurante sau tocuri înalte. Adevăratul lux este să trăiești așa cum îți este ție bine. În lenjerie comodă. În pantofi confortabili. Cu nuanța de ruj care îți place sau chiar fără ruj. Să mănânci hrana care îți aduce bucurie, să fii prieten cu cei alături de care îți este cald, să fii împreună din iubire, nu din obligație.

Să înveți să renunți la ceea ce nu-ți mai folosește. La ceea ce s-a consumat, s-a uzat. Și să prețuiești ceea ce îți este drag. Fetița de cinci ani a prietenei mele merge dintotdeauna în vizită doar cu lingurița ei. Își permite luxul de a mânca cu lingura care îi place. Mama ei se jenează, încearcă mereu să găsească scuze. Eu însă am început să iau la picnic propriile tacâmuri și farfurii, fiindcă nu îmi place să mănânc din plastic. Și nu îmi pasă ce cred ceilalți despre asta.

O viață luxoasă nu înseamnă „pentru că meriți asta”. Înseamnă că acel lucru este demn de tine. Cana dăruită de sora mai mică. Tricoul tatălui în care adormi atât de liniștit. Plăcinta după rețeta mamei. Sărutul persoanei iubite. Cărțile captivante. Filmele bune. Melodiile acelea speciale. Lenjeria de pat proaspăt spălată. O casă curată. O viață pe care tu însăți ai ales-o.

Și mai înseamnă să nu te macini pe dinăuntru atunci când ceva nu iese cum vrei. Dresurile se pot rupe. Aluatul poate să nu crească. Prietenii pot să nu aibă chef să vadă filmul tău preferat. Omul iubit poate pleca. Poți să nu primești promovarea dorită. Se poate întâmpla orice. Dar eșecul nu îți diminuează valoarea. Înseamnă doar că, acum, lucrurile nu merg în direcția dorită.

O viață luxoasă înseamnă libertatea de a alege. Să cârpești dresurile rupte sau să-ți cumperi altele noi. Să arunci prăjitura și să comanzi sushi ori să mai încerci o dată să o coci. Să vezi filmul singură sau să mergi cu prietenii la o cafenea. Să renunți sau să lupți. Să cauți un alt loc de muncă sau să îți regândești obiectivele acolo unde ești.

O viață luxoasă înseamnă să trăiești după propriile reguli. Să mergi către propriile țeluri. Să nu cauți scuze. Să nu fii doar comod altora. Să nu te scuzi pentru alegerile tale, pentru visurile și pasiunile tale. Să spui: „Cu mine așa nu se poate”. Și să spui: „Pentru mine acest lucru este permis”.

Autor: Elena Pasternak