$$$

 MEMORIE CULTURALĂ - HORIA LOVINESCU

Horia Lovinescu, dramaturg roman, s-a nascut pe 28 august 1917 la Falticeni, ca fiu al lui Octav Lovinescu si al Anei Cetateanu. A urmat Liceul Nicu Gane din Falticeni si Facultatea de Litere si Filosofie a Universitatii din Bucuresti.

In 1946 obtine doctoratul in litere si filosofie la Universitatea din Iasi cu o teza despre poezia lui Arthur Rimbaud, pentru care obtine Premiul Cercului "Sburatorul". In acelasi an devine functionar la Institutul de Statistica din Bucuresti si la Radiodifuziune.

Lovinescu isi face debutul in dramaturgie in 1953, in paginile revistei Viata Romaneasca, cu piesa "Lumina de la Ulmi" care a fost pusa in scena in acelasi an la Teatrul Municipal din Bucuresti. Pentru Lovinescu urmeaza o perioada de activitate intensa, scrie piese de teatru, scenarii radiofonice si de film, realizeaza traduceri din dramaturgia straina.

Primul succes l-a avut cu piesa "Citadela sfaramata", scrisa in 1955, ecranizata si tradusa in mai multe limbi sub titlul "Familia Dragomirescu". Au urmat: “Oaspetele din faptul serii”, “Hanul de la rascruce”, “O intamplare”, “Surorile Boga”... “si pe strada noastra”, “Revederea”, “Febre”si “Moartea unui artist”. O parte din aceste piese au fost adunate in volumul "Teatru", aparut in 1963.

A obtinut Premiul de stat pentru piesa "Citadela sfaramata", Premiul Uniunii Scriitorilor si Premiul Academiei Romane pentru "Si eu am fost in Arcadia" (1971).

In 1960 Horia Lovinescu devine director al Teatrului C.I.Nottara din Bucuresti. 

Este ales de mai multe ori in conducerea Uniunii Scriitorilor, iar in ultimii ani ai vietii este vicepresedinte al sectiei romane a PEN - Club.

A fost îndrăgostit de opera lui Rimbaud, căruia i-a dedicat un eseu uluitor, apărut după mulţi ani de la redactarea din 1945, în 1981, la editura Univers. Horia Lovinescu era de fapt un poet care a ştiut ca prin viziunea dramaturgică să-şi echilibreze elanurile lirice. L-au interesat arcanele universului şi credea în acel Paradis unde măcar o dată în viaţă omului îi este dat să păşească. Piesele pe care le-am citat sunt melancolice şi, sfidând regimul în timpul căruia au fost concepute, pledează implicit pentru o lume a ideilor eterate. Intelectual pursânge, a trecut din această lume cu aerul aceluia dezamăgit pe care-l mai interesează doar nemărginirea. Pentru el cortina a căzut fără să facă zgomot, înfăşurându-i sufletul într-o mare enigmă.

Horia Lovinescu s-a stins din viata pe 16 septembrie 1983 la Bucuresti.

Citate Horia Lovinescu:

“Era foarte multă lume. Prea multă ca să nu fie stupidă”.

 “Sunt ca un actor obligat să joace. Nu eu mi-am scris rolul. Viața, educația... ele mi-au scris. Eu n-am nicio răspundere.”

“Ce ciudată e liniștea asta. Voi nu simțiți că s-a potolit parcă ceva, ca și cum ar fi trecut o furtună mare?”

“Ne-am uscat rufele la același soare.”

Sursa: artline.ro