Ana Cumpănaș, femeia care l-a „vândut” pe John Dillinger. Un interviu inedit
Ana Cumpănaș s-a născut în anul 1889 la Comloșu Mare, un sat din Banat, s-a căsătorit cu un anume Michael Chiolak (Mihai Ciolac) în 1909 și a emigrat în Statele Unite fie în acel an, fie doi ani mai târziu. Cei doi s-au stabilit la East Chicago, Indiana și au avut un fiu, Steve Chiolak, născut pe 10 august 1910, dar căsătoria s-a terminat printr-un divorț.
Prin 1918, Ana Cumpănaș lucra ca prostituată, iar mai târziu a devenit patroana unei case de toleranță în East Chicago. În 1923, pentru că afacerea îi aducea un profit mulțumitor, a mai deschis un local cu același specific la Gary, în Indiana. Femeia s-a măritat apoi cu avocatul de origine română Alexandru Suciu, dar cei doi soți u fost înregistrați cu numele de familie Sage. În 1923 sau 1924, Ana Cumpănaș a călătorit în România, unde și-a vizitat mama, întorcându-se în Statele Unite la bordul transatlanticului RMS Majestic, după cum arată registrul de pasageri al vasului.
Pentru că mariajul nu funcționa, Ana l-a părăsit pe cel de-al doilea soț în 1932, iar după un an a deschis un nou bordel pe strada Halsted din Chicago. În 1934, după ce autoritățile au catalogat-o drept „o cetățeană străină cu un caracter moral scăzut”, femeia a fost amenințată cu deportarea în Romania.
În această perioadă l-a întâlnit pe celebrul John Herbert Dillinger Jr, cunoscut jefuitor de bănci în timpul Marii Crize din Statele Unite. Americanul fusese acuzat, dar niciodată condamnat, pentru uciderea unui polițist în East Chicago, singura omucidere de care a fost suspect. În plus, împreună cu banda sa, jefuise peste 20 de bănci și patru secții de poliție, la un moment dat a fost prins de FBI, dar a evadat din închisoare de două ori, deci era considerat un individ deosebit de periculos.
În timpul uneia dintre evadări Dillinger fusese rănit și o vreme s-a ascuns în casa tatălui său pentru a se recupera, apoi, în iunie-iulie 1934, se mutase la Chicago.
Dillinger a cunoscut-o pe românca Ana Cumpănaș datorită prieteniei acesteia cu Polly Hamilton, iubita banditului, dar, după ce a aflat identitatea lui reală și faptul că era căutat de poliție și FBI, s-a gândit să-l denunțe autorităților pentru a obține în schimb dreptul de ședere permanentă în Statele Unite.
Presa scrisese că Dillinger ar fi omorât doi polițiști, iar autoritățile promiseseră o sumă importantă de bani ca recompensă pentru oricine ar fi ajutat la capturarea lui. Ana a luat legătura cu agenții FBI prin intermediul poliției din Chicago și a făcut o înțelegere cu aceștia pentru a-i ajuta să-l identifice. Planul era să meargă la cinematograf pe banditul și cu iubita acestuia, iar convenția a fost să fie îmbrăcată în roșu, pentru ca polițiștii să îl poată extrage fără greș din mulțime.
Pe 22 iulie, ofițerii Direcției de Investigare a Crimei Organizate s-au apropiat de Dillinger în momentul ieșirii micului grup din cinematograful „Biograph Theater”. Agenții federali conduși de Melvin Purvis au încercat să-l aresteze, dar banditul a scos o armă și a deschis focul. În acel moment ofițerii l-au împușcat, iar bărbatul a murit pe loc.
Ca recompensă, FBI-ul a luat-o pe româncă sub protecția sa, a mutat-o mai întâi la Detroit și apoi în California și i-a oferit 5.000 de dolari, doar jumătate din suma care se pare că îi fusese promisă ca recompensă.
În 1935 femeia a convocat reporterii celor mai importante ziare din America și le-a povestit despre înțelegerea făcută cu FBI-ul, care includea promisiunea de a rămâne în SUA dacă îi ajută să-l captureze pe bandit. Între timp, însă, începuse procedura de expulzare, iar ofițerii FBI i-au comunicat că nu mai pot opri expulzarea.
Românca a contestat decizia primei instanțe care fusese deja emisă, a urmat apoi un proces la curtea de apel, cu o primă ședință desfășurată pe 16 octombrie 1935. După trei luni, în ianuarie 1936 instanța a decis să mențină decizia inițială, iar Ana Cumpănaș a fost expulzată la Timișoara în același an. Unicul ei fiu, Steve Chiolak, a rămas în Chicaho și a supraviețuit până în februarie 1982.
Ana Cumpănaș, cunoscută ca „Femeia în roșu” s-a aflat pe prima pagină a ziarelor americane în multe ediții din acei ani, versiunea preferată a gazetarilor fiind că gangsterul fusese trădat de propria-i slăbiciunea pentru femei, o idee vehiculată de toate gazetele care au scris despre rolul româncei în evenimentele din vara anului 1934.
Ajunsă în țară, „Femeia în roșu” a fost considerată o adevărată vedetă. Ilustrațiunea română i-a dedicat un articol pe care îl redăm integral:
De o săptămână țara noastra adăpostește un personaj senzațional, care, sub numele de “Femeia în roșu”, a preocupat la un moment dat pe toți amatorii de extraordinar din Statele Unite, cari slavă Domnului, nu sunt niciodată lipsiți de emoții puternice. “Femeia în rosu”, cum au numit-o ziarele americane, e compatrioata noastră, Ana Cumpanaș-Sage, care, după o viață puțin cam aventuroasă, s-a reîntors în țară, unde, cu banii agonisiți, își va face o fermă frumoasä la Comloș, satul ei natal.
N-a trecut prea multă vreme de la moartea celui mai celebru gangster pe care 1-a cunoscut America, John Dillinger, supranumit “Inamicul public No. 1”. La un moment dat, isprăvile gangsterului au ajuns atât de îndrăznețe încât bătălia de lungă durată între el și poliție era urmărită de toată America cu pasiun
Ana Sage a fost aceea care, bucurându-se de prietenia gangsterului Dilinger, 1-a denuntat poliției pentru premiul de 10.000 de dolari. Ieșind de la cinematograf, Dillinger a fost împușcat, Statele Unite fiind astfel scăpate de teroarea celebrului bandit, care nu se dădea înapoi de la nicio fărădelege. După moartea gangsterului, Ana Sage a părăsit Chicago. Era mai prudent să nu mai stea în orașul crimei, unde oricând amicii lui Dillinger ar fi putut să se răzbune. S-a retras în California până ce a primit dolarii și apoi a luat drumul spre țară. În adăpostul satului liniștit din Banat voia să uite viața prea încordată pe care a dus-o în Chicago.
Ana Sage e o femeie tânără frumoasă, îmbrăcată discret, cu o pălărioară modernă și o haină de bun gust, e tipul perfect al femeii americane moderne, asa cum ne-o arată ecranele cinematografelor. Am avut prilejul s-o vedem în gara Timișoara. Deși pare puțin plictisită de insistențele ziariștilor – tot timpul călătoriei a fost hărțuită de întrebările gazetarilor de toate neamurile si de magneziul fotografilor de toate rasele – răspunde totuși cu amabilitate întrebărilor noastre.
Curiozitatea profesională ne îndeamnă să-i punem o primă întrebare:
– De ce presa americană v-a supranumit “Femeia în roșu”?
Ana Sage se întristează la amintirea unor lucruri ce nu par a fi tocmai plăcute. Totuși, nu ezită să ne răspundă:
– În ziua când l-au ucis pe Dillinger, convenisem cu poliția să fiu îmbrăcată într-un “complet” roșu, pentru ca gangsterul să poată fi ușor recunascut în mulțimea care ieșea de la cinematograf. A fost un moment foarte greu. Poliția îmi promisese că-l va captura pe Jonnny viu. Deși știam că-1 așteaptă scaunul electric, totuși când 1-au împușcat în fața mea, am avut un moment de mare groază. Omul acesta murise din pricina mea. Cu toate acestea, scăpasem America de primul ei dușman.
– Complicii lui nu au încercat să se răzbune?
– Am fost lăsată în pace. Dar am avut totuși prudența să plec din Chicago și să mă stabilesc pentru o vreme în California. De altfel, și complicii lui Dillinger erau bucuroși că au scăpat de el. Omul acesta îl avea pe diavolul în el, niciun complice de-al său nu era, alături de el, sigur de soarta ce-l aștepta. Mulți dintre cei ce l-au ajutat au fost uciși fără milă de Dillinger. Pentru toată lumea, moartea lui a fost o adevărată ușurare.
– Cum l-aì cunoscut pe Dillinger?
– Printr-o prietenă a mea, Pally Hamilton, care trăia cu el. Dillinger tocmai își făcuse o operație la un doctor celebru, pe care l-a plătit cu 25.000 dolari, dar pe care a avut grijă să-1 împuște după ce acesta îi transformase complet trăsăturile feței. Își spunea Johnny și se dădea drept reprezentant al lui Fox-film la Chicago. E interesant că nu avea niciodată bani. Deși jafurile lui se cifrează la mai multe milioane de dolari, a rămas un mister pentru toată lumea ce a făcut cu sumele enorme pe care le-a furat. Știu că, de multe ori, îi dădeam ori eu, ori Pally bani pentru mașină sau pentru taxi. Deși era urmărit de toate polițiile din America și pe capul lui se pusese un premiu de 10.000 dolari, Dillinger era calm, se amuza ca un om inocent și niciodată nu i-a trecut prin minte că va putea fi prins de poliție.
– Ce proiectați să faceți în România?
– Sunt veselă că am ajuns aici, în țara noastră linștită, unde nu există nici gangsteri, nici metode de poliție americană. Voi face o fermă și voi vinde ouă, lapte “Ana Cumpănaș”. Nu vreau niciodată să mai aud de “Femeia în roșu”…
Cu trenul următor, Ana Sage a plecat spre Comloș.
