$$$

 Poeta Constanța Buzea vorbind despre căsnicia sa cu poetul Adrian Păunescu

“Trecutul meu este atât de bogat prin căsnicia pe care am avut-o cu un domn excepțional, inteligent, talentat, dar care, pe lângă aceste mari calități a avut și niște defecte. Am impresia că și-a făcut singur rău, că n-a știut s-aleagă, c-a aruncat ce nu trebuie, c-a iubit ce nu trebuie, că n-a avut răbdare, c-a vrut tot.

Eu l-am însoțit 17 ani, mi-a dictat sute și sute de poezii, i-am dactilografiat sute și sute de poezii, i le-am legat și, la un moment, i le-am făcut cadou și și-a făcut niște cărți din ele. Deci, viața de familie a fost o bogăție. Copiii mei au fost atât de dăruiți, atât de îngeri, atât de diavoli, încât m-am uitat la ei și m-am bucurat. Poate c-am tăcut și i-am lăsat să vorbească, păstrez și astăzi și din totdeauna plăcerea de a asculta oameni deștepți.

Dacă vorbești în timp ce ai în camera în care respiri, dacă vorbești tu și nu-l asculți pe cel mai deștept, pierzi timpul. Te sărăcești. Așa vă explic, ca să știți, de ce am firma de tăcuta. Uneori mi s-a spus că din sfială, din timiditate. Nu era adevărat. Dar să stai în odaie cu un om extraordinar, m-aș fi privat de o învățătura bună. Contați pe mine ca om care știe să vorbească, dar știe mai mult să asculte, poate dintr-un egoism: de ce să nu sorb eu de pe buzele unui om deștept și sensibil tot ce a putut el sa acumuleze și eu n-am avut cum?”.

"cum știi

cum uiți

cum ierți din neputință

te-nclini lângă absență

cu palma pe locul inimii" 

Constanța Buzea