$$$

 Când mi se face dor de mama mea,

Îmi pun în ceașca veche o cafea...

Și-i povestesc în gând de fiecare,

Și tot în gând îi cer iertare...

Aș vrea să-i spun că a avut dreptate,

Dar din păcate asta nu se poate!

Și-mi pare rău, atât de rău îmi pare!

Și iar îi cer în gând iertare!

Durerea am ascuns-o bine,

Acolo, în inimă la mine...

Și fiecare zi o iau așa cum este

Și-ncerc să o transform într-o poveste...

Iar când aștern o strofă pe hârtie,

O fac cu drag și gingășie

Pentru că sunt vegheată, dintre stele

De dorurile mamei mele...

Când mi se face dor de mama mea,

Îmi pun în ceașca veche o cafea...

Și pare-mi-se că zăresc

Doi ochi căprui, care-mi zâmbesc...

Sorina Dumitrescu