***

 Edgar Degas, pictorul timid ale cărui tablouri „descriu perfect” viața pariziană, decedat pe 23 septembrie 1917

Pictura lui Edgar Degas are o virtute incontestabilă: aceea de a surprinde viața reală în scene populate de oameni în mișcare, cum ar fi dansatorii pe o scenă, înotătorii care petrec o zi la plajă, cursele de cai sau scene ale societății pariziene care se bucură de un moment plăcut în numeroasele cafenele care inundă capitala Franței.

Tablourile lui Degas par să fi fost pictate în decoruri foarte neobișnuite pentru epoca sa și vor sfârși prin a influența artiștii de mai târziu. Dar, pe lângă pictor, Degas a fost și gravor, fotograf, sculptor și unul dintre fondatorii mișcării impresioniste (deși el a preferat să o numească realism).

Stilul lui Degas îi datorează mult pictorului Jean-Auguste-Dominique Ingres, pe care l-a întâlnit în tinerețe. Puțina îndrumare pe care Ingres i-a putut-o da tânărului Degas a fost fundamentală pentru dezvoltarea artistică ulterioară a acestuia din urmă.

Dar, deși stilul său era radical diferit de cel al lui Ingres, Degas nu și-a pierdut niciodată dragostea pentru arta academică. Atât de mult, încât artistul parizian a mers până acolo încât a afirmat că opera sa este o fuziune între arta academică și noile tendințe impresioniste care începeau să triumfe la acea vreme.

Edgar Degas a fost un artist retras și sensibil

Edgar Degas s-a născut la Paris, la 19 iulie 1834. Tatăl său, Augustin de Gas, era un bancher francez înstărit, în timp ce mama sa, Célestine Musson, era o creolă americană de origine franceză din Louisiana.

Familia lui Edgar era destul de bogată, dar, în ciuda acestui fapt, nu a fost ușor să prospere în luxoasa societate pariziană. Părinții săi l-au încurajat să studieze arta și muzica, iar în 1853 a intrat în atelierul pictorului Félix-Joseph Barrias.

În 1855, după ce l-a întâlnit pe Ingres, Edgar s-a înscris la Ecole des Beaux-Arts, unde a fost îndrumat de artistul academic Louis Lamothe.

Edgar Degas a fost un tânăr timid, sensibil și oarecum retras, ceea ce a făcut ca relațiile sale cu ceilalți să fie deseori dificile, după cum se poate observa într-o serie de autoportrete pe care le-a pictat între 1854 și 1858.

În iulie 1856, Degas a călătorit în Italia, unde a locuit pentru următorii trei ani și a pictat prima sa lucrare, „Familia Bellelli” (1858), cunoscută și sub numele de „Portret de familie”, care a urmat primului său sejur la Florența și în care îi înfățișează pe mătușa sa Laura, pe cei doi verișori și pe unchiul său Gennaro.

După experiența italiană, Degas s-a întors la Paris, unde a descoperit lumea fascinantă a scenei, care avea să-i influențeze atât de mult opera. Tablouri precum „Mademoiselle Fiocre în baletul La Source” (1867-1868), expus la Salonul de la Paris, l-au introdus pe pictor pe scena artistică pariziană.

Un alt tablou al său, intitulat „Orchestra de operă” (1868-1869), cunoscut și sub numele de „Muzicienii din orchestră”, este un portret al fagotistului Désiré Dihau, care îi arată pe restul muzicienilor din jurul său, în semiîntuneric.

Pe scenă se află figurile dansatoarelor îmbrăcate în „tutu”-urile lor vaporoase și luminate de o lumină rece.

Dar poate că una dintre cele mai remarcabile lucrări ale lui Degas din această perioadă este „Tatăl lui Degas ascultându-l pe Lorenzo Pagans” (1869), un tablou care recreează una dintre serile muzicale organizate de tatăl artistului.

În ea, Degas înfățișează cu minuțiozitate gesturile muzicianului Lorenzo Pagans, care apare cu gura deschisă și cu privirea în față, în special mișcarea mâinilor sale în timp ce cântă o piesă la chitară.

Degas s-a înrolat în Garda Națională pentru a lupta în Războiul Franco-Prusac. Când s-a încheiat, în mai 1871, artistul s-a întors în capitala Franței, unde a început să frecventeze baletul de la Operă.

Aceste vizite continue îi vor inspira seria cu balerine, scene care vor deveni caracteristice artei sale. La scurt timp după aceea, în 1874, Degas a luat parte la prima expoziție de artă impresionistă organizată la Paris.

Acolo a trebuit să se lupte cu criticii de artă, deși pictura sa a fost una dintre cele mai puțin cenzurate, fiind chiar lăudată pentru ceea ce criticii considerau a fi „o descriere perfectă a vieții de zi cu zi”, datorită măiestriei lui Degas în desen.

În 1877 a avut loc la Paris cea de-a treia expoziție de artă impresionistă. Influențat de opera literară a lui Emile Zola și de întâlnirile la care participa la cafeneaua Guerbois, Degas a prezentat tablouri cu o orientare socială clară, printre care „Femei călcând” (1886) și „Absinthe” (1873), care prezintă un cerșetor și o prostituată.

În ciuda evoluției sale, opera lui Degas a rămas în istorie pentru efectele sale de mișcare, care sunt descrise cu măiestrie mai ales în tablourile sale cu dansatoare (de fapt, figura feminină a fost întotdeauna strâns legată de opera lui, dar și de viața sa privată), printre care se remarcă tabloul intitulat „Balerină cu un buchet de flori” (1876-1877), cunoscut și sub numele de „Steaua baletului”.

În ceea ce privește viața sa privată, Edgar Degas nu s-a căsătorit niciodată și nu se știe dacă a fost implicat în vreo relație amoroasă. Cert este că Degas a avut relații foarte complexe cu femeile, care au avut o influență decisivă asupra operei sale.

De fapt, curiozitatea sa față de figura feminină este evidentă în multe dintre tablourile sale în care femeile apar în atitudini care par a fi fost „furate” din intimitatea lor: „Clasa de dans” (1872), „Balerina așezată care își freacă glezna stângă” (1881-1883), „Dansatoare pe scenă” (1890), „Femeie care se piaptănă” (1887-1890) și „Femeie care își usucă părul în aer liber” (1903).

Edgar Degas și antisemitismul

Dar, deși Degas era apreciat de public pentru spiritul său, artistul avea și o latură întunecată. Degas a fost profund conservator în ceea ce privește problemele politice și s-a opus oricărei reforme sociale, manifestând un dezinteres total față de orice progres tehnologic.

De fapt, deși mai multe dintre lucrările sale prezintă teme evreiești, artistul a manifestat un anumit antisemitism în 1870, în tabloul „Portrete la Bursă”, care înfățișează un bancher care seamănă foarte mult cu o caricatură franceză antisemită celebră din acea vreme.

Mai mult, când a izbucnit Afacerea Dreyfus în Franța (1894 și 1906), antisemitismul artistului pare să se intensifice, iar la începutul secolului XX Degas a rupt orice relație cu evreii; chiar și-a respins public prietenii evrei și a refuzat să angajeze persoane de origine evreiască, rămânând un membru activ al unui grup antisemit numit „Anti-Dreyfusards”.

Cu toate acestea, ca artist, Degas a obținut mult mai multă recunoaștere decât majoritatea pictorilor din generația sa. Camile Pissarro a scris chiar despre el:

„Degas este, fără îndoială, cel mai mare artist al epocii noastre.”

Arta lui Degas a fost admirată și de Henri de Toulouse-Lautrec și de următoarea generație de artiști. Edgar Degas a murit la 27 septembrie 1917 din cauza unui anevrism vascular cerebral și a fost înmormântat în cimitirul Montmartre.

Va rămâne în istorie ca un mare desenator, un inovator al luminii și un maestru al tensiunii psihologice, toate acestea  fiind elemente care îi caracterizează opera.