luni, 30 septembrie 2024

***

 Madame Tallien, o figură excentrică a Revoluției franceze, a avut zece copii cu numeroșii ei soți și amanți. Thérésa a introdus rochiile stil Grecia Antică în saloanele de la Paris

Thérésa Cabarrus s-a născut pe 31 iulie 1773 la Madrid, fiind fiica lui François Cabarrus, un spaniol de origine franceză, și a Maríei Antonia Galabert. Tatăl Thérései a fondat și a guvernat Banca San Carlos, care a devenit mai târziu Banca Regală a Spaniei, și a fost ministru de finanțe al regelui Iosif, primind în 1789 titlul de conte de la regele Carol al IV-lea.

Din 1778 până în 1783, Thérésa a fost trimisă spre a fi educată la o școală de maici din Franța, a fost elevă a pictorului Jean-Baptiste Isabey, s-a întors acasă pentru scurt timp și apoi tatăl ei a trimis-o înapoi la Paris pentru a-și finaliza educația și a se căsători.

Prima dintre multele ei aventuri amoroase a fost cu Alexandre de Laborde, dar cuplul a fost nevoit să se separe pentru că tatăl tânărului, Jean-Joseph de Laborde, nu a fost de acord cu relația lor. Cabarrus a aranjat apoi ca frumoasa sa fiică să se căsătorească cu un francez bogat și puternic pentru a-și consolida poziția în Franța.

Pe 21 februarie 1788 Thérésa s-a căsătorit cu Jean Jacques Devin Fontenay, ultimul marchiz de Fontenay, un aristocrat bogat care era descris ca fiind mic, roșu și urât. Mireasa avea 14 ani și curând a fost prezentată la curtea regelui Ludovic al XVI-lea. Tinerii căsătoriți au vizitat și curtea Spaniei, iar pe 2 mai 1789 Thérésa va avea un fiu, pe Devin Théodore de Fontenay, al cărui tată a fost, probabil, Felix le Peletier de Saint-Fargeau, nu soțul ei.

Când a izbucnit Revoluția franceză, în 1789, Fontenay a plecat din Franța, iar tânăra și-a reluat numele de fată și a obținut divorțul doi ani mai târziu, în 1791. Ea s-a refugiat în Bordeaux, unde a fost susținută financiar de unchiul ei, iar aici l-a întâlnit pe Jean Lambert Tallien, comisarul Convenției Naționale la Teatru, cu care a început o aventură. În decembrie 1793 frumoasa Thérésa a apărut costumată ca Zeița Rațiunii la o mare paradă organizată la Bordeaux de noul ei iubit.

În februarie 1794, Jean Lambert Tallien a fost denunțat de Maximilien Robespierre pentru că era prea moderat și relaxase măsurile de represiune. Robespierre i-a reproșat, de asemenea, legătura cu "o anume Cabarrus, o fostă nobilă, care l-a convins să ierte mulți dușmani ai Republicii". Tânăra l-a însoțit pe Tallien când acesta a mers la Paris pentru a-și justifica comportamentul, dar a fost încarcerată din ordinul lui Robespierre mai întâi în închisoarea La Force, apoi în închisoarea Carmes.

Aici a întâlnit-o pe Joséphine de Beauharnais, iar în acest timp Tallien a devenit unul dintre principalii organizatori ai Reacției Thermidoriene care l-a răsturnat pe Robespierre. Pe 27 iulie 1794 Tallien le-a eliberat din închisoare pe Thérésa și pe Joséphine de Beauharnais, iar ea a devenit curând una dintre cele mai importante figuri din viața politică franceză. Thérésa a avut o influență destul de mare asupra iubitului ei, iar după izbucnirea Reacției Thermidoriene i s-a spus Notre-Dame de Thermidor.

Era deja însărcinată cu fiica lor, așa că noul cuplu s-a căsătorit pe 26 decembrie 1794. Mariajul lor a fost relativ scurt, iar când Theresa a început procedura de divorț în februarie 1797 soțul ei era plecat cu Napoleon în Egipt. Bărbatul a fost capturat de britanici în timp ce se întorcea în Franța și ținut prizonier, astfel că divorțul a fost finalizat abia după eliberarea sa, în 1802.

Thérésa a devenit în această perioadă sufletul vieții sociale pariziene. Salonul ei era faimos și ea a devenit una dintre inițiatoarele noului curent al modei feminine care a reintrodus stilul grecesc antic la Paris. Era o figură extravagantă, foarte populară, și în epocă se spunea că face baie în suc de căpșuni pentru înfrumusețare. La o vizită pe care a făcut-o la Palatul Tuileries, s-a îmbrăcat cu o pelerină neagră și a purtat opt inele cu safire la mâini și șase inele la picioare, o brățară de aur pe fiecare gleznă și nouă brățări pe fiecare braț, iar pe cap a purtat o coroană cu rubine. Cu altă ocazie, ea a apărut la Opera din Paris purtând o rochie albă din mătase, fără mâneci și fără lenjerie intimă, rămânând celebru comentariul unui martor: "Nici o altă persoană nu putea avea o ținută așa somptuosă fiind dezbrăcată!"

După divorțul de Tallien, Theresa a avut un scurt flirt cu Napoleon. Apoi a fost amanta puternicului Paul Barras, a cărui fostă amantă fusese Joséphine, prima soție a lui Bonaparte. Nu după mult timp a devenit iubita milionarului Gabriel-Julien Ouvrard cu care a avut patru copii și, în cele din urmă, încercând să-și recâștige respectabilitatea, s-a căsătorit cu François-Joseph-Philippe de Riquet, Conte de Caraman. Nunta a avut loc pe 22 august 1805, la scurt timp după ce el devenise al șaisprezecelea Prinț de Chimay.

Theresa și-a petrecut restul vieții mai întâi la Paris, apoi pe moșiile Chimay. Devenise una dintre cele mai faimoase femei din Franța și nu i-a plăcut acest rol. Odată a apărut la Luvru însoțită de toți cei zece copii pe care i-a avut cu diverșii ei soți și iubiți și atât de mulți curioși s-au adunat să o vadă de aproape, încât a trebuit să fugă pe o scară pentru a se salva de privirile oamenilor.

Thérésa Cabarrus Tallien a murit pe 15 ianuarie 1835, la vârsta de 61 de ani, în Chimay și a fost înmormântată sub sacristia bisericii din localitate, unde se află astăzi un memorial în  onoarea ei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

***

 CALENDARUL ZILEI– 6 noiembrie                  "O idee trebuie s-o iubeşti întocmai ca pe o femeie.                   Să fii fericit o...