***

 🅲ă🆄🆃🅰🆁🅴

                               Alina Diaconu 

Îmi sap fântână-n suflet,

Până dau de pământul umed,

Îmi țâșnește un dor călător, 

Care îmi dă aripi să zbor,

Îmi sting din inimă praful de stele,

Îl ferec și-l adun în ulcele,

Și iar mă aplec și sap în mine,

Până găsesc semințe de iubire...

Desfac cu grijă coaja unui suspin,

Scot miezul uscat cu iz de pelin,

Am brațele pline de amintiri, 

Îmi scutur mirarea cioplită-n priviri,

Alerg pe cărări îndepărtate, 

Zdrobind sub tălpi speranțe deșarte,

Îmi scormonesc mintea și-o destram în cuvinte,

Mă acopăr cu aripi de înger topite,

Îmi simt dureros pulsul bătând, 

Trăind captiv în peștera unui gând, 

Pe ce potecă să o iau nu știu, 

Alunec pe-o doină și mă pierd în pustiu,

Visez că ajung în lumină și soare,

Clipa se sparge și rătăcesc pe-o cărare, 

Mă agăț de fluturi prăfuiți de speranță, 

Apoi trec prin oglinda cu iluzii de viață...

Și iar sap...

                     ... ⓒăＵⓣⓐＲ𝑒...