„Conflict”?

 Ca să vezi... că tot se apropie sărbătorile de iarnă... Ca să mai destind puțin atmosfera între colegi, am încercat să trimit într-un grup de whatsapp un colind împreună cu urări de sărbători fericite.

Sunt doar două chestii care mi se pot reproșa în legătură cu asta.

1. Grupul a fost creat în scop profesional, pentru comunicarea unor chestii profesionale.
2. Poate părea destul de devreme pentru a face urări de sărbători, având în vedere că mai sunt aproape două săptămâni până la Crăciun

Și totuși vin cu contraargumente:

1. Nu este pentru prima dată când se urează diferite chestii pentru membrii grupului cu diverse ocazii: sărbători, zile onomastice... Și nu s-a scandalizat nimeni în legătură cu acest lucru. Mai mult chiar, acum câteva zile un alt membru al grupului a pus o întrebare strict de natură profesională la care nu s-a primit răspuns. Și nu s-a scandalizat nimeni...
2. În fond și la urma urmei, sincer vorbind, sărbătorile de iarnă se pot considera că încep... în decembrie. Pe 30 noiembrie fiind sf. Andrei, pe 6 decembrie sf. Nicolae în calendarul ortodox. Chiar dacă sunt și persoane de alte confesiuni, asta nu înseamnă că asemenea mesaje trebuie considerate „dulcegării” sau mesaje deranjante. 

 De acord. Sunt simpatii și antipatii între oameni. Chiar dacă ne vorbim la per tu între noi, asta nu înseamnă că există o lipsă de respect între noi și nici nu ar trebui să fie. Este pentru prima și ultima oară când amestec viața reală/profesională cu social media, mai ales când este vorba că se găsesc în treabă să se implice anumite persoane conflictuale. Cine are o problemă, să și-o asume. Eu mi le asum pe toate ori de câte ori se poate.

Dorință într-o gheata

 

Deși vârsta din buletin arată altceva, sunt un om mare cu suflet de copil. Și ca orice copil, îmi doresc cadouri de sărbători. Știu că adesea nu sunt posibilități deosebite, dar cred că o vorbă frumoasă și un gând bun nu costă o avere. 

Nu trebuie să primesc mare lucru ca să am o bucurie. Mă bucură până la cer și înapoi o vorbă bună sau o clipă de liniște, mai ales când sufletul meu încordat de stres, frustrări și suferință le dorește din plin.

Cred din tot sufletul că există și Moș Nicolae și Moș Crăciun. Pentru cei care spun că sunt doar personaje de poveste, spun doar atât: Moș Nicolae și Moș Crăciun există în fiecare dintre noi, pentru fiecare dintre noi și, mai mult decât atât, fiecare dintre noi poate fi și Moș Nicolae și Moș Crăciun deopotrivă pentru sine și pentru toți ceilalți atâta timp cât poate dărui bucurii și speranțe pentru mai bine. 

(Per)vers

 Per(vers)

Postat de Ioan Grigoraș în Iunie 17, 2015 la 1:00amVezi blog
- În noaptea asta cu luciri nebune,
Iubita mea, îți fac confesiune,
Declar solemn că trupul de sirenă
Se impregnează-n mintea erogenă

Purtându-mă prin fantezii bizare
Când te sărut pe vers, între picioare,
Apoi cuprins de-o dulce nebunie
Mă pierd cu totu-n tine, Poezie,

Căpșuna sânilor o mușc cu sete,
De două ori, adânc, vreau să mă-mbete
Și pot să mor strivit între petale
Ca victimă a frumuseții tale.

- Culegi nectarul nopţilor rebele,
Vulcani erup în sânge şi în piele,
Simţi între coapse lava, te incită
Şi gura ta flămândă mă recită

Ca pe-un poem fluid, apocaliptic,
Greu accesibil, versurile gliptic
Le şlefuieşti adânc pe sâni, pe spate,
Trăim extrem şi totuşi jumătate

Din pasiune încă n-am trăit-o,
Şopteşte-mi la ureche: Ştii, iubito,
Vreau totul! Şi-ţi promit că dimineaţă
Vom cere “bis” destinului o viaţă.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

*poezia cu numărul 700
semnată Ioan Grigoraș & Liliana Trif

###

 

Bună, Pe jumătate în glumă, pe jumătate în serios, un prieten de-al meu citează următoarele ca scuză pentru amânare: „Orice lucru care merită făcut, merită amânat!" Ți se pare cunoscut exemplul de mai jos? Este vineri după-amiază și mai e puțin și se termină programul. A fost o săptămână grea. Lucrezi furios pentru a termina un raport pe care trebuie să-l predai, în timp ce te cerți în sinea ta că nu te-ai apucat mai devreme de ce era urgent.  Cum s-a întâmplat asta iar? Ce nu a mers bine? De ce ți-ai pierdut concentrarea? Faci raportul asta lunar și știi ce trebuie să pui în el și cum să aduni informația. Ei bine, iar ai stat prea mult de vorbă sau poate pe rețelele de socializare, te-ai tot pregătit să te pregătești să fii pregătit☹☹, pauzele de cafea și în fine unele lucruri chiar le-ai fi putut lăsa lejer pe săptămâna viitoare. Și acum te simți vinovat că ai amânat începerea raportului și…uite unde ești iar? În criză de timp. Procrastinarea ne poate face să nu respectăm termenele limită și ne poate împiedica să profităm de noi oportunități care apar. Din experiență, recunoaștem capcanele procrastinării, dar, cumva, tot cedăm în fața ei. De ce se întâmplă acest lucru? De ce procrastinăm? ✤ Sentimentul de copleșire. Uneori s-ar putea să tergiversezi lucrurile pur și simplu pentru că te simți copleșit. Ai atât de multe pe cap încât nici măcar nu știi de unde să începi. Ironia este că, amânând inevitabilul, nu faci decât să vă crești stresul și timpul de care va fi nevoie pentru a finaliza totul. ✤ Sarcini neplăcute. Din când în când, o sarcină neplăcută se poate ivi asupra ta. S-ar putea să îți fie teamă să te ocupi de ea, așa că o amâni. Dar, făcând acest lucru, ea îți bântuie realitatea și în cele din urmă, va trebui să te ocupi de ea. ✤ Atracția către ceva amuzant. Când toată lumea din jurul tău se distrează, este greu să te ții de treabă din fața ta. Ar fi mult mai amuzant să te alături tuturor celorlalți în veselia lor, chiar dacă făcând acest lucru vei rămâne în urmă. ✤ Distrageri. Din când în când, distragerile venite din alte domenii ale vieții tale par să îți ceară atenția și te împiedică să te ocupi de adevăratele priorități. ✤ Eșecul de a planifica sau de a programa. Fără un plan și un program pentru a-l duce la bun sfârșit, alte lucruri se suprapun peste acele lucruri pe care trebuie să le finalizezi. Rezultatul este că amâni abordarea lucrurilor importante și te trezești la mila lucrurilor banale și neplanificate. Știu că până acum nu are legătură cu mazărea....vine și continuarea😊😊😊 Pe curând,

Mic dicționar (semi) misogin

 MIC DICŢIONAR (SEMI)-MISOGIN

5 MINUTE

Interval de timp între una şi trei ore folosit la aranjarea părului, pensarea sprâncenelor, datul cu rimel, creionarea buzelor rujate, aranjatul în oglindă; expresie folosită cu predilecţie de ea, când tu te grăbeşti la o întâlnire cu oră fixă, pe care ai fost destul de tăntălău să o divulgi.

RIMEL

Un fel de smoală pentru gene, care se aplică cu o ustensilă tirbușonoidală, prin scărmănarea fiecărui fir de geană în parte; în caz de ploaie, smoala se prelinge până între dinţi, făcând mimica ei facială mult mai interesantă decât în mod obişnuit; dacă este waterproof, nici atâta bucurie nu ai.

OGLINDĂ

Dispozitiv de belit ochii în el, care reflectă gingăşia şi frumuseţea ei şi, dacă nu o reflectă, e vai şi amar de curu' tău, că îi scoţi păr alb în cap cu stilul tău de măgar şi o îmbătrâneşti într-un an cât alții-n zece; porcule!

DISCUŢIE

Bâzâit cu o frecvenţă de 10.000 de cuvinte pe oră, numai pe note acute, ce intervine după ce ţi-ai cumpărat o undiţă, placă video, faruri noi la maşină sau orice altceva de care ea nu se foloseşte.

LACRIMĂ

Unealtă diabolică ce implică eliberarea de cantităţi apreciabile de apă şi sare prin orificiile oculare; debitul constant este asigurat de o pungă apoasă, cu un volum între 1 şi 2 litri, amplasată în lobul frontal al craniului; unealta e folosită fără nici o discriminare, ca argument în orice discuţie contradictorie sau rugăminte.

POȘETUȚĂ

Ditamai tolba de 5 kile pe care ea o poartă cu o lejeritate herculeană, de care nu ai crede-o în stare când îţi spune, pisicoasă: "tati, nu mă ajuţi cu pâinea asta, că îmi rupe mâinile…"; în respectivul sac fără fund se găsesc o sumedenie de dispozitive de neînţeles pentru noi, dar deosebit de utile pentru ele (medicamente pentru toate bolile pământului, oglinda de belit ochii în ea, gloss de buze, agenda goală, zece perechi de chei (inclusiv de la casa bunicii care s-a dărâmat în 79') - fiecare cu două brelocuri, multe pixuri în caz că, odată şi odată, are chef de scris în agenda goală, portofele, telefoane, crema de mâini de zi şi noapte, crema de picioare de zi şi noapte, crema de corp de zi şi noapte, o pereche de chiloţi de schimb, doua sutiene pentru urgenţe, mini-trusa completă de machiaj, parfum, apă de toaletă şi deodorant, şervetele umede şi uscate, colecţia de pişpirici primiţi de la colegele de serviciu.

UNGHII

Suport pentru nişte chimicale colorate şi urât mirositoare care îţi lipesc părul de nas şi fac becurile să fileze de fiecare dată când ea stă cu degetele de la mâini şi picioare răschirate în toate părţile şi îţi cere să o scarpini după ureche (nu mă pot mişca, tati, că mi se strică unghiile).

GHEARE

Varietate de unghii, tratate cu chimicale sau nu, folosite pentru scos ochii în situaţii variate, cum ar fi lupta pentru unica poşetă rămasă la reducere sau pentru ultima pereche de pantofi cu fundiţă de pe stoc.

LENJERIE INTIMĂ

În cazul cel mai fericit – doi sau trei saci cu aţe de diferite mărimi, unele prevăzute cu volănaşe, danteluţe, floricele, canafi, bumbi, poze cu Tweety sau Bambi, imprimeuri cu Pantera Roz, negre, albe, roz, culoarea pielii, zebră, leopard, iguană de apă dulce… Principalele caracteristici sunt compresia şi elasticitatea. Compresia, pentru că cei trei saci de cartofi intră în "numai" patru sertăraşe ale dulăpiorului (adică toate) de unde ies (dacă te pune naiba să deschizi mai mult de două degete vreunul) ca scaunele ejectate din avioanele americane, agăţându-se de lustră, de geam, de clanţa uşii, de nasul tău. Elasticitatea, pentru că, în acelaşi bikini de 2 centimetri pe care abia ţi-l poţi imagina pe un top model somalez, încape şi o zdrahoancă cât dulapul, atunci când vrea să îşi impresioneze soţul cum am văzut ea la Acasă TV…se mai numesc bikini, tanga, șnur, moartea bărbaţilor etc.

Într-un caz mai puţin fericit, 5 saci plin vârf cu material rezistent de paraşută, de culoarea albă spre gri, în funcţie de trecerea timpului, cu elastic tot de paraşutism, bun pentru praştie de tras în ciori… poartă denumirea de  budigăi, bărci, tafulci etc.

Mi-e dor de farmecul cinematografului!

Mi-am ales o meserie care mi-a plăcut din start, aceea de medic. Nu numai meseria în sine m-a atras, ci mai multe lucruri care, aparent, nu au legătură directă cu profesia. Sau poate că da...

• În primul rând îmi plăcea să citesc enorm de mult. Asta mi-a folosit enorm în pregătirea profesională căci cei care activează în domeniul medicinii știu că în acest domeniu cantitatea de informații este enormă și actualizarea lor se face extrem de mult și de rapid. Ca atare trebuie să studiezi extrem de mult, să te informezi citind mii, zeci de mii, sute de mii, milioane de pagini, tone de cărți, atât în timpul pregătirii de bază din timpul facultății cât și ulterior până la ieșirea la pensie și dincolo de ea
• În al doilea rând am descoperit că îmi plăcea să studiez tot ce se poate despre natură și despre oameni. Acesta a fost elementul hotărâtor în alegerea profesiei.

 Am învățat cât se putea în timpul facultății. Dar spre final am realizat că oricât mă dădeam mare și tare când știam ceva mai multe de fapt nu știam mai nimic și trebuia să învăț mereu, din ce în ce mai mult.

De ce povestesc asta? Pentru că acum îmi dau seama că am învățat cu adevărat mult abia după terminarea facultății, când am venit în contact cu viața reală... de medic, cel puțin din punct de vedere profesional. A trebuit să îmi structurez altfel cunoștințele pe care le aveam și să îmi dezvolt cunoștințe și deprinderi noi. Apoi am realizat, la un moment dat, că nu trebuie să renunț la hobby-uri (lectură, muzică, filme, etc, etc, etc), fără de care puteam deveni o persoană cu un puternic handicap mental, căci creierul uman trebuie să fie stimulat să lucreze cu toate regiunile sale și nu specializat doar pe un anumit domeniu, în cazul meu studiul medicinii.

Asta m-a ajutat enorm în ultimul timp, când forțată de schimbarea ritmului de muncă datorită condițiilor epidemico-sanitare, a trebuit oarecum să-mi reinventez viața. Și mi-a prins bine... În primul rând lectura intensă mi-a odihnit creierul, mai precis mi-a pus în repaus zonele suprasolicitate ani de-a rândul și mi-a pus la muncă alte zone cerebrale și a forțat relaționarea dintre ele.

În al doilea rând am redescoperit plăcerea muzicii și a vizionării filmelor. Asta mi-a umplut timpul... și sufletul. Am văzut și revăzut zeci și zeci de filme cu aceeași plăcere cu care le-aș fi urmărit pentru prima dată. Și treptat-treptat mi-am (re)amintit că în copilărie și adolescență și până, inclusiv, în primii ani de facultate, mergeam extrem de des la cinema.

Recent mi-a atras atenția vestea că pe data de 3 decembrie 2021 se lansează în România un film nou: „Ghostbusters Afterlife”/„Vânătorii de fantome: Moștenirea”. Și atunci mi-am pus o întrebare: de ce m-aș duce la premiera filmului? Ce m-ar determina să vreau să văd un film nou, relativ proaspăt ieșit din procesul de producție?

Să încerc să răspund succint. De ce mergeam la cinema înainte?

• De regulă, oricât de mic era orașul în care locuiam la un moment dat, nu avea doar un singur cinematograf. În Roman, unde am crescut, erau 3 cinematografe; le-am frecventat pe toate. Iar în Iași, unde am făcut studiile universitare, erau cinci cinematografe, din care am frecventat patru, mai mult sau mai puțin. Săptămânal, la fiecare dintre ele, rula cel puțin un film; uneori în aceeași perioadă de o săptămână, rulau chiar și două sau mai multe filme, programate la ore diferite sau în zile diferite. Cum canalele de televiziune nu erau (încă!) așa de multe ca acum, implicit oferta de filme nu era atât de mare la televizor, așa că cinematograful ne potolea setea de filme.
• La cinematograf aveam șansa de a vedea, pe lângă filmele mai vechi, cunoscute, unele de cinematecă, și filme relativ noi, în premieră: cel puțin unul în Roman, până la 2-3 simultan în Iași. Era astfel bucuria de a vedea un film nou-nouț, la scurt timp după lansarea sa de pe plan mondial. Bucuria era cu atât mai mare cu cât filmul era premiat la diverse festivaluri de film. Puteai vedea filme variate, filme pentru întreaga familie, filme de acțiune, dramă, comedie, aventură, SF. Puteai vedea filme de artă sau filme cu efecte speciale deosebite. Dacă aflai din timp despre lansarea filmului prin prezentarea unui trailer, curiozitatea era cu atât mai mare; oare filmul era chiar așa de spectaculos?
  
• Să nu uităm că cinematograful în sine era un loc de socializare. Mergeam adesea în grup la același film, petrecând adesea în mod plăcut câteva ore împreună. Chiar dacă nu mergeam în același grup din start, ne întâlneam la ușa cinematografului și cu alți prieteni, rude, cunoștințe. Și ce bucurie era când ni se intersectau privirile...
• Chiar dacă mergeam de una singură, în sala de cinematograf se stabilea o relație aparte între spectatori. În întunericul sălii, respiram împreună, râdeam sau plângeam împreună, se simțea aceeași tensiune sau aceeași relaxare între toți spectatorii aflați în același moment în sală.

 Aș vrea să mai merg într-o sală de cinema, fie că este vorba de o premieră sau de un film de cinematecă tocmai pentru a retrăi toate aceste lucruri.

Articol scris pentru SuperBlog 2021

Treziţi-vă, români, sau veţi pieri! - Corneliu Vadim Tudor

 Treziţi-vă, români, sau veţi pieri!                                                         

                                    - Corneliu Vadim Tudor

Ne-am adunat la căpătâiul ţării

să o vedem cum moare de frumos,

bolnavă grav de molima trădării

cuţitul scârbei i-a ajuns la os.

Au hărtănit-o ca pe-o căprioară

şi lupi, şi corbi, şi câini fără stăpâni

trag toţi de ea, o rup în colţ de fiară

ţigani, maghiari, arabi, evrei, români.

Aşa-i democraţia, ni se zice,

sub masca ei se jefuieşte tot,

Consiliul Europei ne dă bice,

suntem paralizaţi de-un vast complot.

A fi român e-o vorbă de ocară,

a-ţi apăra hotarul - e stupid -

prin puşcării trag generali să moară

iar bişniţarii şi-au deschis partid.

Invazia lăcustelor e-o glumă

în faţa jecmănelii de acum,

parcă mânaţi de-o primitivă ciumă

tâlharii dau cu fumigene-n drum.

Ei strigă primii: "Hoţii, ne omoară!"

eşti ba fascist, ba comunist sadea,

o presă ticăloasă şi murdară

pândeşte zilnic sângele să-ţi bea.

Nu poţi să zici nimic în apărarea

acestei ţări, tribunilor din veac

devii suspect, se cheamă chiar Salvarea

eşti ştampilat "nebun fără de leac".

Se fură munţi de aur şi uraniu,

se fură grâu şi se importă boli,

piraţi cu flamuri negre într-un craniu

ne târguiră flota - pe doi poli.

Dar ce anume, Doamne, nu se fură?

se fură prunci care devin cobai,

se fură cruci, odăjdii şi prescură

ba chiar şi poarta care dă spre Rai.

Deci nu vă mai miraţi că ţara moare

voi, care staţi cu mămăliga-n ţest

tot aşteptând umili minunea mare

să mântuiască ţările din Est.

Priviţi din pat cum ne vânează hoţii

Voi - la Telejurnal, noi - arşi de vii

aşa vă apăraţi voi patrioţii?

Treziţi-vă, români, sau veţi pieri!

Am grijă de natură aşa cum am grijă de mine

Oricât m-aș da tânără, și recunosc că mai am încă câțiva ani buni de viață activă cel puțin din punct de vedere profesional, uneori simt suflul rece al bătrâneții bătându-mi în spate. Poate pare exagerat, dar simt că se simte din ce în ce mai mult o uzură a organismului, uzură care se simte din ce în ce mai mult și se accentuează pe măsură ce trece timpul.

Nu este nevoie să mă uit în fiecare clipă în oglindă ca să simt că pielea are tendința de a se usca, de a se acoperi de crăpături fine la început, dar din ce în ce mai pronunțate, de a se descuama, de a se rida... Nu este nevoie să mă uit în fiecare clipă în oglindă sau să îmi trec foarte des degetele prin păr ca să-l simt subțire, fragil, acoperit de mult sebum, cu scalpul deshidratat până la prurit și usturime, cu straturile superficiale descuamându-se extrem de ușor.

Și atunci ce este de făcut? Cel mai simplu „truc” de înfrumusețare ar fi să ajut pielea și părul să arate mai bine și să se simtă mai bine. Tocmai ca să mă simt și eu mai bine.

  Ca de obicei îmi doresc un produs românesc. Pur românesc. Tocmai pentru a fi sigură că pot avea oricând la îndemână un produs cosmetic cu o formulă care mă avantajează și care adesea este mereu disponibil, relativ ieftin și care poate ajunge relativ rapid în magazin și de aici la domiciliul clientului. Respect tradiția familiei și intru într-un magazin Farmec online sau direct în magazinul fizic. Mă reped la o cremă hidratantă pentru corp. Cum știu sigur că se va consuma relativ rapid, încerc să mă orientez: este cumva la promoție? Mai sunt și alte variante de creme hidratante, pentru corp, mâini sau față? Urmăresc în timp orice nouă formulă care apare la orizont, tocmai pentru a o testa dacă îmi priește la fel de bine ca și cremele deja folosite.

Gândesc mai apoi în perspectivă. Sunt conștientă în primul rând că am ales produsele Farmec pentru că sunt cât se poate de naturale. Pure, fără adaosuri care le pot denatura proprietățile reparatoare ale pielii și părului. Și fără a agresa organismul. Apoi intuiesc că schimbările negative de la nivelul pielii nu sunt datorate doar înaintării în vârstă ci și agresiunii factorilor de mediu. Asta cu atât mai mult cu cât uneori suntem nevoiți să trăim, să circulăm și să muncim într-un oraș mare, aglomerat, intens poluat. Și cum la urma urmei natura nu se poluează singură, de la sine atât de mult precum o poluăm noi, oamenii, prin activitatea noastră de zi cu zi. Oricât de mult ar încerca natura să-și restabilească și să-și mențină echilibrul firesc, nu va reuși dacă noi, oamenii, îi nesocotim și îi încălcăm regulile.

Sunt conștientă așadar că trebuie să am grijă de natură așa cum am grijă de mine. Și am grijă de mine îndepărtând impuritățile din organism tocmai pentru a mă menține cât mai curată. La fel procedez și cu mediul înconjurător. Odată produsul cosmetic utilizat în întregime, ambalajul gol este ca și o impuritate pentru natură. Un gunoi care nu ar trebui aruncat oriunde, oricum și peste tot. Prefer deci să colectez ambalajele selectiv și să le depun în recipiente speciale, în locuri special amenajate, de unde vor putea fi ridicate și transportate în acele locuri unde vor putea fi reciclate, pentru a se face din ele alte obiecte absolut necesare pentru viața de zi cu zi.

Articol scris pentru SuperBlog 2021

Un Crăciun de poveste îmbrăcată ca o prinţesă

Totul în jur este alb. Un alb diafan și fin de poveste... Totul este alb de la pudra albă și fină de nea așezată peste tot, strat peste strat, mantie călduroasă pe care cerul a făcut-o cadou pământului, până la dantelăria de promoroacă care împodobește ramurile dezgolite de frunze ale arborilor și până la florile de gheață pe care gerul le-a desenat pe geamuri cu degete fine și îndemânatice.

Totul în jur este alb. Un alb plin de parfumul zahărului pudră aromat cu vanilie și a cetinii de brad purtând povara portocalelor ca și globuri de Crăciun. Peste tot în aer plutește mirosul cozonacilor abia scoși din cuptorul încins, pe care nu te poți abține să nu-i rupi în palmele făcute căuș, să le simți aburii firavi ridicându-se spre nările fremătând de poftă.

Totul în jur este alb. Un alb diafan și fin de poveste care face ca sărbătoarea să plutească prin aer. Simți nevoia să te îmbraci în halat de casă moale și pufos, să te așezi confortabil într-un fotoliu în cel mai izolat colț al casei, cu o carte în mână și cu o cană de ceai fierbinte alături și să te cufunzi în farmecul lecturii și al unei muzici date în surdină. Și totuși îți dai seama că e sărbătoare și atmosfera de poveste te face să te îmbraci ca o adevărată prințesă. Îți alegi una dintre multele rochii albe pe Answear.ro pentru a intra în atmosfera fascinantă a albului de sărbătoare. Aproape că nu simți nevoia să porți prea multe lucruri în plus.

Simți nevoia să ieși afară în plină ninsoare. La rochia albă parcă s-ar potrivi o pereche de https://answear.ro/h/cizme-albe.html... Înalte, suple, comode, ușoare, călduroase. Un trenci alb sau o geacă de puf ușoară dar călduroasă  pe deasupra. Simți nevoia unei simple plimbări prin aerul tăios și curat, cu fulgii fini de zăpadă mângâindu-ți obrajii ca într-un sărut. Și simți nevoia ca plimbarea să se prelungească până mai târziu în noapte, când fulgii de nea par așchii fine din stelele îndepărtate din înaltul cerului.

Dintr-o dată te decizi: înapoi în casă. O pereche de pantaloni largi pare ideea cea mai bună pentru o seară petrecută în compania... singurătății. Mai bine spus în compania unei cărți bune, a unei muzici în surdină, a unei căni de vin fiert, de ceai fierbinte sau cacao dulce - amăruie și aromată. Reintri cu totul într-o lume de poveste, dar și de vis. Un vis de poveste din care vrei să nu mai ieși, pentru că totul pare atât de frumos. Aproape ireal de frumos...

Știi că la un moment dat visul se va termina. La fel și povestea din care faci parte și în care ai vrea să fii și eroul principal și cel din afara ei, dar care vrea să retrăiască, iar și iar, atmosfera de poveste. Dar mai știi ceva.... Anume că peste o vreme o nouă poveste va reveni în viața ta, sub ochii tăi, o nouă poveste din care vei face parte și care te va răsfăța cu farmec, cu duioșie și cu speranța că povestea va prinde cândva viață

Articol scris pentru SuperBlog 2021

Brad artificial vs. Brad natural – Confruntarea brazilor de Crăciun

 Prinşi în vâltoarea vieţii cotidiene, nu avem noţiunea timpului. Mai bine spus, nu avem noţiunea trecerii timpului. Totul devine relativ... Orele, zilele, săptămânile, lunile trec prea greu sau, dimpotrivă, prea repede.

Judecând după aspectul vremii de afară... încă este toamnă. Este adevărat, diminețile devin tot mai reci, dar... e toamnă, încă e toamnă. Îmi dau seama că timpul trece. Implacabil și ireversibil. Dar încă refuz să cred că iarăși aproape un întreg anotimp din viața mea este pe punctul de a se încheia și că în curând, deși încă iarna nu a venit, va reîncepe goana după brazi de crăciun.

Și totuși... de o bună bucată de vreme ceva cade peste mine ca un duș rece. Unul dintre porturile de televiziune pe care îl urmăresc cu plăcere când vreau să mă relaxez a înlocuit serialele obișnuite cu filme cu aceeași tematică: atmosfera Crăciunului. Deși ador Crăciunul ca și atmosferă și spirit, mă șochează contrastul dintre filmele ce rulează pe ecran și ceea ce văd afară, în jurul meu. Mă uit în calendar: este deja mijloc de noiembrie, chiar spre a doua jumătate a lunii. Noiembrie, ultimul bal al încă unei toamne pe sfârșite.

Deci... încă două săptămâni și ceva, maximum trei, și... am tot dreptul să visez la atmosfera Crăciunului. Deși mărturisesc că de multe ori vremea îmi creează o stare de disconfort, fie că este sezonul cald, fie că este sezonul rece, mărturisesc că pentru mine iarna are farmecul ei aparte, la fel ca orice alt anotimp.

Sincer vorbind, îmi este dor de iernile de altădată. Cu ger, cu zăpadă multă, cu flori de gheață la geam și cu dantele de promoroacă acoperind ramurile dezgolite de frunze ale copacilor. Cu parfum de ninsoare proaspătă și de aer rece și curat. Așa cum ador parfumul naturii pure, virgine, neatinse de activitatea umană.

Poate că tocmai de aceea îmi este dor de atmosfera Crăciunului de altădată. Cu parfum de cetină de la bradul împodobit, cu aromă de prăjituri, vin fiert și fructe aromate. Numai că în sufletul meu se iscă o dilemă dată de confruntarea dintre bradul natural și bradul artificial. Îmi doresc să simt mirosul de cetină verde în toată casa, dar îmi doresc și să protejez natura și mediul înconjurător, tocmai pentru a putea spera la revenirea atmosferei iernilor de altădată. Îmi doresc un brad natural tocmai pentru aspectul său unic și inconfundabil, dar încep să simt și nevoia confortului dat de un brad artificial.

Mi-aș dori un brad natural. Are farmecul său aparte, dat în primul rând de parfumul proaspăt al cetinii. Numai că după două săptămâni de sărbători parfumul de cetină se evaporă treptat și dispare încetul cu încetul. Cetina începe să se scuture lăsând puzderie de ace prin toată casa, punând problema menținerii unei locuințe curate. Practic, bradul moare treptat și ajunge la lada de gunoi, contribuind în felul său la poluarea mediului. Viu, același brad ar fi contribuit la purificarea atmosferei și la menținerea prospețimii mediului înconjurător.

Un Brad Artificial elimină aceste neajunsuri. Poate fi folosit ani de-a rândul, eliminând disconfortul unor cheltuieli suplimentare an de an, ceea ce face ca un brad artificial, oricât de scump ar fi, să fie totuși mult mai ieftin, socotind suma tuturor anilor în care este folosit, față de un număr mai mic sau mai mare de brazi naturali, oricât de ieftini ar fi aceștia. Ca atare un brăduț artificial poate părea soluția ideală pentru a fi integrat în decorarea casei în perioada sărbătorilor de iarnă.

Este adevărat, ideea de a folosi un brad artificial poate crea impresia că farmecul unui brad natural nu mai există în viața noastră în perioada sărbătorilor. Problema dispare dacă vom opta pentru folosirea de Brazi Artificiali cu Aspect Natural. 

Recunosc... Sunt prea săracă pentru a cumpăra ieftin. Și cred că așa gândesc mulți dintre noi. Un brad artificial ieftin, dincolo de aspectul său mai puțin estetic, va avea adesea o durată de utilizare mai scurtă, trebuind să fie înlocuit destul de repede, ceea ce ne pune la cheltuieli suplimentare. 

Depozitul de Brazi rezolvă problema achiziționării unui brad artificial în condițiile cele mai convenabile cu putință. În primul rând aici se găsesc o multitudine de modele disponibile, pentru toate gusturile și, cu siguranță, pentru toate buzunarele. Fiind un magazin online, achiziționarea unui brad este extrem de rapidă, de facilă, de comodă, evitându-se din start aglomerația din magazine și, în plus, vizitarea magazinului virtual și alegerea produsului dorit se face mult mai rapid.

Brad natural sau brad artificial? Balanța se înclină din ce în ce mai mult spre un brad artificial, tocmai prin avantajul calității, diversității și a raportului favorabil preț - calitate

Articol scris pentru SuperBlog 2021

Baie, dragă baie! - Să ne răsfăţăm propria baie cu mobilier nou

 Petrecem în baie o destul de lungă perioadă de timp din viață. În sezonul cald vrem să ne răcorim din plin și să ne curățăm pielea și, odată cu ea și sufletul, de praful, transpirația și mizeriile vieții și să dăm un parfum aparte, nou și proaspăt trupului și sufletului și în general întregii vieți. În sezonul rece vrem să ne încălzim trupul, de la pielea uscată de ger până la oasele înțepenite de efortul de zi cu zi, relaxând mușchii și spiritul.

Petrecem în baie o lungă perioadă de timp ocupându-ne de igiena trupului dar și de înfrumusețarea lui. În primul rând pentru noi înșine, pentru că ne simțim mult mai bine dacă ne simțim curați, cu pielea mult mai curată, mai moale, mai fină, mai catifelată, cu părul mult mai răsfirat, mai ușor. Parcă și privirea ni se luminează atunci când apa ne biciuiește pielea, când spuma ne curăță, ne înmoaie și ne parfumează tot corpul.

Pentru toate acestea avem nevoie de multe lucruri pentru întreținerea igienei personale. În primul rând o gamă largă de cosmetice specifice ritualului de curățenie, pornind de la banalul săpun solid sau/și lichid, continuând cu gelul de duș, cu șamponul și balsamul de păr, cu spumantul și sărurile de baie, cu uleiurile aromatice și parfumurile, cu periuța, pasta de dinți și apa de gură. În al doilea rând, dar cu importanță la fel de mare, gama largă de prosoape mai mari și mai mici, halate de baie, pieptene și perii de păr de diferite forme și dimensiuni. Și să nu uităm că fiecare membru al familiei are produsele sale favorite, fie și dacă ținem cont că fiecare are propriul tipic de îngrijire corporală și propriile produse cosmetice care i se potrivesc fiecăruia, în raport cu caracteristicile pielii și părului.

  Toate aceste obiecte trebuie depozitate undeva la îndemână, cel mai bine chiar în baie,care trebuie să recunoaștem că nu este tocmai cea mai largă și mai încăpătoare încăpere a casei. Și nu sunt deloc puține. Și parcă ne trebuie cu toatele deodată sau imediat unele după altele. Tocmai de aceea ne trebuie un mobilier de baie extrem de (multi)funcțional, de încăpător pentru tot ceea ce trebuie și este nevoit să adăpostească, dar și să încapă cu brio într-un spațiu destul de limitat, oricât ar fi baia de spațioasă. Și în plus, oricât de multe piese de mobilier ne-ar fi necesare și oricât de încăpătoare ar fi, tot trebuie să lase suficient spațiu liber suficient de mare pentru a nu ne stânjeni deplasarea prin baie dintr-un loc într-altul, mai ales atunci când suntem înfofoliți în prosoape de sus până jos pentru a ne usca pielea și părul. Și în primul rând nu trebuie să uităm că baia înseamnă în primul rând instalații sanitare: cada sau cabina de duș, chiuveta, vasul de toaletă, suporturile pentru săpun, prosoape, hârtie igienică, pahare, periuța și pasta de dinți și toate celelalte obiecte utilizate zilnic. Și mai apoi, dar în completare cu acestea, restul mobilierului.

Cum orice porțiune din spațiu trebuie folosit fără a știrbi din comoditate, eleganță, luminozitate și confort, corpurile suspendate sau cele a căror forme se îmbină practic, elegant sau haios, și totodată extrem de comod pot fi soluția ideală pentru mobilierul de baie. Culorile deschise ale mobilierului, chiar dacă pare destul de greu de păstrat aspectul curat în condițiile în care, pe fond de culoare deschisă se vede imediat orice pată oricât de mică și, oricât încerci să cureți, foarte greu se recapătă culoarea inițială. Dar satisfacția este extremă căci lumina naturală sau cea dată de corpurile de iluminat este amplificată exponențial, fiind reflectată la maximum de orice suprafață albă sau de culori deschise până la extrem. Iar culorile deschise sunt extrem de ușor de obținut în cazul mobilei, fiind date chiar de culoarea naturală a materialului, adesea lemn lăcuit, sau de vopseaua sau materialele de acoperire aplicate pe suprafața ei. În plus, lacul sau vopseaua aplicată pe mobilă sau orice material ușor lavabil are rolul atât de a păstra mobila intactă cât și de a favoriza o curățire extrem de ușoară a suprafețelor de mobilier.

Articol scris pentru SuperBlog 2021

Anyoli – Bijuterii cu stocare inteligentă, cadouri cu suflet care prind viață

 Știu... Nu mi-ai spus-o niciodată, dar știu... Am fost mereu odorul tău, bijuteria ta vie. Tocmai pentru că am fost copilul tău dorit. Nu mi-ai spus direct că mă iubești decât în rare ocazii, dar mereu mi-ai oferit ajutorul tău necondiționat. Ai avut grijă să nu-mi lipsească nimic, deși ție nu ți-ai oferit destul. Ai luptat pentru viață, atât cât s-a putut, tocmai ca să mi-o pui mie întru sprijin și ajutor.

Știu că, deși fizic nu-mi mai ești alături, îmi ești aproape ca spirit plin de dragoste. Mă privești duios de undeva de sus, din depărtări, dintr-o stea îndepărtată, dar care este cu siguranță steaua mea norocoasă. Pentru că acolo ești tu, mereu tu, privindu-mă în fiecare clipă, supraveghindu-mi pașii uneori încă stângaci prin viață.

Uneori simt nevoia să-ți ofer și eu un semn de dragoste.... Ca un gând de dragoste necondiționată. Cel mai ușor mi-ar fi să-ți ofer toate gândurile bune, toate sentimentele tandre și toată duioșia de care sunt în stare, dar simt că nu este întru totul de ajuns. Ce aș putea alege, ca dar fizic, dinspre mine înspre tine pentru a întări legătura dintre noi? Cred că cel mai bine s-ar potrivi una dintre cele câteva sau mai multe bijuterii cu stocare inteligenta de la Anyoli.

Ce ar fi mai potrivit să-ți ofer din inima mea, cu toată dragostea? Poate doar un colier cu perle naturale inteligente, ca un șirag de lacrimi calde, pentru a-l așeza pe pieptul tău, tocmai pentru a-l purta cât mai aproape de inimă. Ar fi legătura perfectă dintre noi, de la inimă la inimă, o legătură plină de puritate, de alb, de căldură, de viață, de dragoste.

Cu siguranță este un cadou unic, personal și personalizat. Unic ca și iubirea dintre mamă și fiică. Plin de feminitate, de eleganță și distincție, un cadou care ți s-ar potrivi de minune. Un cadou cu o puternică valoare sentimentală. dar și simbolică. M-aș bucura să-ți facă cu adevărat plăcere să-l primești și să-l porți mereu.

Îți aduci aminte? Cândva mi-ai dăruit un set de bijuterii din perle naturale. Un colier și o brățară. Mi-au plăcut, dar (copil prostuț!) nu prea le-am purtat. Dacă reținerea mea de a le purta a fost oarecum de înțeles în copilărie și adolescență, mai apoi... nu știu de ce am evitat să le port. Într-o vreme poate au rămas uitate într-o cutie de bijuterii. Mai apoi, cred, ideea a fost că, purtându-le, mi-ar fi putut trezi amintirea încă dureroasă că nu mai ești lângă mine, pentru a te bucura de bucuria mea, văzând că port darul primit de la tine.

Acum parcă mi-aș dori să purtăm amândouă bijuterii din perle, ca pe lacrimi de fericire că, dincolo de timp și spațiu, s-a restabilit o legătură extrem de puternică între noi. O legătură puternică între mamă și fiică ce nu s-a rupt niciodată ci s-a întărit și mai mult, din ce în ce mai mult.

Știu... Nu ne-am spus niciodată suficient de mult că ne iubim. Și cât de mult ne iubim. Poate că nu ne-am exteriorizat gândurile și sentimentele prin vorbe. Dar o legătură puternică a existat cu siguranță între noi. Gândeam la fel, trăiam la fel, simțeam la fel. Gândurile fiecăreia dintre noi trecea spre cealaltă de parcă nu ar fi existat granițe între noi. Nu ne puteam ascunde una față de cealaltă chiar dacă, prin absurd, am fi vrut acest lucru. Nu ne-am spus niciodată suficient de mult că ne iubim, dar ne-am arătat din plin dragostea ce ne-o purtam una celeilalte. Și ne-o vom arăta mereu dincolo de orice limită.

Aș vrea să-ți ofer acest cadou simbolic cândva împreună cu doar câteva cuvinte: Te iubesc din tot sufletul, măicuța mea dragă!

Articol scris pentru SuperBlog 2021

Wishlist-ul meu perfect de modă

 Sincer vorbind, shopping-ul online a fost o binecuvântare în viaţa mea. În momentele de mare grabă, aproape disperare, când trebuia să cumpăr ceva rapid, urgent şi de mare necesitate pentru mine, în sfârşit nu mai trebuia să alerg dintr-un magazin într-altul pentru a cumpăra ceea ce aveam neapărat nevoie. Plus că îmtr-un oraș mic de provincie riscam nici să nu găsesc ceea ce-mi doream sau aveam neapărată nevoie. Și asta pentru că adesea aveam nevoie de produse oarecum „de nișă”: cărți de specialitate, instrumentar și aparatură medicală simplă, chiar și obiecte de vestimentație. În cazul obiectelor de vestimentație (îmbrăcăminte, încălțăminte și accesorii) dificultatea consta în achiziționarea unor piese de îmbrăcăminte sau încălțămite de dimensiuni... extreme (îmbrăcăminte mai largă și încălțăminte de dimensiuni mici). Ca să nu mai vorbim că trebuiau să fie lejere, comode, relativ rezistente și cu un raport cost-calitate cât mai bun.

Odată cu dezvoltarea magazinelor online, mi-am pus problema „vânării” produselor la reducere sau la un preț cât mai bun. Asta însemna și (sau cu atât mai mult) să fiu cu privirile simultan pe toate magazinele de profil pentru a compara prețurile și a urmări reducerile în orice moment. Aici de mare ajutor mi-ar putea fi o platformă sau un motor de căutare pentru diverse produse. Să luăm un exemplu...

Spuneam că, printre altele, am o problemă deosebită cu achiziționarea obiectelor de vestimentație: imbrăcăminte, încălțăminte, accesorii... Găsesc destul de greu ceea ce mi s-ar potrivi... Și nici nu am prea multă răbdare să caut. Acum se pare că problema se poate rezolva cu ceva mai mare ușurință. Cum? Cu GLAMI...

Ce este GLAMI? GLAMI este un motor de căutare online de modă care schimbă radical felul în care putem face cumpărături. Cu peste 400 de magazine românești și internaționale reunite într-un singur loc, GLAMI oferă nenumărate opțiuni pentru îmbrăcăminte, genți, pantofi și alte accesorii. Aici se poate găsi o varietate incredibilă de produse și reduceri incredibile de la mai multe magazine – toate într-un singur loc. Astfel, cumpărăturile devin mult mai confortabile acum, în perioada sărbătorilor, când toți căutăm cadouri pentru cei dragi.

Cu o clasificare inteligentă a produselor, o multitudine de filtre pentru căutare și vizualizare personalizată a preferințelor fiecărui vizitator, GLAMI simplifică experiența de shopping ântr-o asemenea măsură încât fiecare își poate găsi ceea ce își dorește. Pentru cei mai exigenți clienți, ghidul de materiale este pus la dispoziție și poate auta la aflarea mai multor detalii despre calitatea și durabilitatea țesăturilor.

www.glami.ro are și o aplicație pentru mobil de unde se pot face cumpărăturile de oriunde te-ai afla și care se poate descărca cu ușurință din App Store sau Google Play.

Să abordăm problema sub un alt aspect. Am găsit un produs interesant dar am ales să mă mai gândesc puțin sau să aștept perioasa reducerilor? Nu este nici un fel de problemă. Îl pot adăuga în lista mea de dorințe GLAMI (GLAMI wishlist) care este foarte ușor de creat. Tot ce trebuie să fac este să dau click pe inima care apare în dreptul fiecărui produs. Când vreau să revin la articolul respectv, ating pictograma cu inimă din colțul din dreapta sus al www.glami.ro și se va deschide lista de dorințe, dezvăluind toate produsele salvate de-a lungul timpului în trecut. În plus, de fiecare dată când un produs este la reducere, primesc un email informativ și astfel îl pot achiziționa la cel mai avantajos preț.

De ce aș folosi o listă de dorințe pe GLAMI?

• 1. Scap de realizarea capturilor de ecran și salvarea linkurilor - acum am toate produsele preferate, de la diferite magazine de modă, într-un singur loc
• 2. Pot compara prețurile de la diferite magazine online
• 3.  Pot urmări reducerile - notificările pot fi aplicate când produsele preferate sunt la reducere.

Pot include în lista de preferințe produse diverse:

 

  Cel puțin o ținută sport, lejeră dar elegantă...

Cel puțin o ținută elegantă de seară, de ocazie

  Cel puțin o ținută casual, pentru zilele de lucru...

Desigur, lista ar putea continua. Asta pentru că preferințele mele sunt multe, variate și... schimbătoare. Tocmai de aceea ador să îmi fac cumpărăturile online în cel mai comod, dar complex mod posibil.

Articol scris pentru SuperBlog 2021