Să deschidem puțin o ușă, imaginându-ne că este ușa sufletului și a gândurilor noastre de azi, din trecut și din viitor. Să o deschidem folosindu-ne atât de imaginație cât și de empatie. Oare ce vom găsi în spatele ei? Pe dinafară, pe partea expusă privirilor noastre, apare atât acoperită de patina timpului cât și împodobită de zâmbetele noastre. Dincolo de ea poate fi aceeași imagine... sau cu totul alta.A mai trecut un an din viața noastră... A mea... A tuturor... Cu bune și cu rele. Din toate aceste lucruri deja petrecute am învățat multe pentru viitor. Am învățat să câștig, dar să și lupt pentru a câștiga. Am învățat că pot pierde, dar și cum să pierd cu fruntea sus și cu demnitate. Am învățat că pot primi nu doar cadouri plăcute sub formă de recompense, dar și pedepse. Și am învățat să accept pedepsele tot ca pe niște cadouri, pe care să le folosesc pentru a învăța cum să reacționez pentru viitor. Am învățat că în spatele zâmbetelor și ale cuvintelor frumoase se pot ascunde lame tăioase care te pot înjunghia pe la spate. Am învățat că antipatiile pot ascunde frustrări și dorințe de răzbunare și umilire (ne)condiționată. Am învățat că garda se ține întotdeauna sus, indiferent dacă în preajmă se simte vreo amenințare. Am învățat că informația este cea mai bună armă, de aceea bumerangul trebuie aruncat spre cineva fără să fii transformat tu însuți în victimă sigură. Și am învățat să nu am încredere decât în propriile forțe.
Aș vrea să le mulțumesc tuturor acelora care mi-au provocat necazuri la un moment dat. Doar așa mi-am descoperit greșelile și adevărata față a celor din jurul meu. Doar așa încep să învăț de ce anume și de cine să mă feresc pentru viitor.
Aș vrea să reîncep să scriu din nou pe blog. Nu „catrene”, ci orice îmi stă pe suflet, bun sau mai puțin bun. Și aș vrea ca orice scriu să fie perceput ca atare și nu ca jignire sau acuzații. Și vă asigur că nu voi dezamăgi.
Curând vom constata cu toții că am mai îmbătrânit cu un an. Fizic, dar și din punct de vedere al experienței de viață. Ne dorim ca 2020 să fie mai bun ca anul care tocmai se încheie. Dar 2020 va fi exact așa cum vom face cu toții să fie. Și haideți să îl facem mai bun...
Uite două modele de pulovere. Culori neutre, par destul de lejere, le poți asorta cu orice sau aproape orice.
Și uite și cardigane, le poți da jos de pe tine dacă încălzești în interior.
Uite două modele, mai poți căuta și altele. Oricum, te poți rezuma doar la 2-3 perechi maxim pe moment...
Uite, ceva de genul acesta, de pildă. Îți acoperă bine și gâtul.
Ceva de genul acesta. Merge?
Îmi amintesc şi acum, făcând haz de mintea mea de copil de pe atunci, de prima mea „listă de cumpărături” cu lucrurile pe care mi le doream să mi le cumpăr „când voi fi crescut ceva mai mare”. Nu îmi doream decât trei lucruri: bicicletă, pian și... mașină. Bineînțeles că acum nu am nici unul dintre ele, chiar după câteva decenii de viață, căci, cel puțin ultimele două, pianul și mașina oricum ar fi costat o mică avere fiecare, deci nu le puteam cumpăra decât făcând economii la sânge, renunțând la multe alte lucruri, unele dintre ele poate absolut necesare și muncind destul de mult pentru a câștiga suficient pentru a-mi permite să am sumele de bani necesare pentru asemenea achiziții.
Să exemplificăm acest lucru în cazul mașinilor folosindu-ne de tehnologia japoneză. Plecând din perspectiva celor peste 70 de ani de tradiție în domeniul construcției de mașini, 
Pentru mine cel puțin, este ideal să mă pot deplasa repede și confortabil cu costuri mici în ceea ce privește alimentarea și întreținerea mașinii, mai ales dacă modelul în cauză are consum mic și o fiabilitate mare. Spațiul lejer îmi permite să călătoresc extrem de confortabil, chiar dacă în mașină sunt mai mulți pasageri.
E toamnă, chiar dacă vremea ne-a păcălit până acum, făcându-ne să trăim ca într-o lungă, poate mult prea lungă „vară indiană”. Căldura aproape că a păcălit până și vegetația, care aproape-aproape a crezut că vine primăvara. Din fericire cursul vremii a revenit la realitatea dictată de toamnă.
Nici pielea nu este scutită de agresiunea mediului extern. Pielea, mai ales cea expusă mediului extern, are tendința la uscare, deshidratare, crăpare, ridare. De aceea are nevoie de hrănire și protecție.
