O noua zi.... Bineinteles ca dupa o noapte cu multe vise intense ma trezesc din nou mahmura. Ma uit pe geam si zaresc o zi superba, cel putin asa se vede la inceputul ei. Este cazul sa imi iau impulsul pentru a porni la treaba: un "energizant" fierbine si amar, o portie consistenta de hrana si... la drum si la treaba.
Cu siguranta ca mi-as fi dorit sa stau undeva intr-o ascubzatoare si sa mai citesc ceva. In fond si la urma urmei cartilesunt viata mea: intotdeauna mi-as fi dorit sa citesc ore in sir si sa patrund intr-o lume noua, departe de lumea dezlantuita, si sa ma identific cu eroii din poveste, dar din pacate nu putem evada oricand dorim din lumea reala in care ne ducem viata de toate zilele. Probabil voi gasi un ragaz de cateva minute sau zeci de minute in care sa pot sa citesc cateva randuri. dar ma straduiesc sa termin cat mai repede ce am de facut azi tocmai pentru a reveni la hobby-urile mele.
Cum stiu deja ce am de facut pentru azi si pentru urmatoarele zile, pornesc la drum si ma apuc de treaba. Asta dupa ce desprind, in minte, din tot ce am de facut pentru urmatoarele zile, "portia" de treaba ce trebuie facuta azi. Doar atat si nimic mai mult. In fine... Poate doar neprevazutul mai poate adauga ceva de facut pe parcursul zilei. Si imi incep treaba incercand sa nu deviez de la drumul ce trebuie parcurs, caci orice intrerupere ma poate intarzia in asemenea mod incat sa nu reusesc sa imi termin treaba. si totusi intreruperile sunt inevitabile; dar incerc sa ma mentin calma si sa merg mai departe, mereu mai departe.
Ziua se va sfarsi curand; timpul trece atat de repede atunci cand activitatea este atat de intensa. Ma gandesc de pe acum la momentul cand voi spune: "Gata pentru azi!" si ma voi apleca din nou asupra unei coli de hartien pe care intrezaresc, printre pleoapele ingreunate de oboseala, cuvintele insirate ordonat, dar fara sa le pot deslusi clar. Dupa cateva randuri ciite cu greu, pleoapele mi se inchid... Si trec pe nesimtite in lumea magica a viselor.
Iar maine o voi lua din nou de la capat. Pana cand?
joi, 12 aprilie 2018
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
***
Sfasietoarea poveste a Iuliei Hasdeu, nascuta pe 14 noiembrie 1869 “Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire”...
-
Invitație la lectură ... pentru elevii din clasele de gimnaziu 📚📖 Recomand o serie de lecturi, care sper să vă capteze atenția și să vă ...
-
Ca oameni suntem înzestrați cu dorința de întrajutorare și cu sentimentul de compasiune pentru semenii noștri aflați în nevoie. Ajutăm necon...
-
Dintotdeauna românul a vrut să aibă ceva a lui și numai a lui: pământul pe care să-l lucreze și din care să-și procure hrana, casă, animal...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu