$$$

 S-a întâmplat în 24 septembrie1724: La această dată, a avut loc sfinţirea complexului monastic „Văcăreşti”, ctitorie a primului domnitor fanariot Nicolae Alexandru Vodă Mavrocordat. Construcţia a început în anul 1716. A fost demolată în 1986 din ordinul lui Ceauşescu.

Aşezat la sud-est de Bucureşti, în apropierea drumului ce ducea spre Dunăre şi apoi la Constantinopol, ansamblul de la Văcăreşti a început să fie ridicat din anul 1716 şi apoi între 1719-1722/1724 din porunca lui Nicolae Mavrocordat, primul domnitor fanariot din Ţara Românească, fiind finalizat între anii 1732-1736/1739 de fiul acestuia, Constantin Mavrocordat. Biserica, cu hramul Sfintei Treimi, a fost sfinţită în 13/24 septembrie 1724, dar încă din 1721 mănăstirea a fost închinată Patriarhiei de la Ierusalim, iar în tot timpul cât a funcţionat obştea monahală de la Văcăreşti a depins de aceasta.

Cu o suprafaţă în plan de 18.000 mp, principalele construcţii ale Mănăstirii Văcăreşti datau sau au fost iniţiate din perioada lui Nicolae Mavrocordat: incinta mare cu biserica, casa domnească (arhondaricul), stăreţia, chiliile, cuhniile şi turnul-clopotniţă de pe latura de vest. Având în vedere însă caracterul unitar al incintei principale, putem considera cu siguranţă că toate clădirile realizate aici, inclusiv galeriile cu arcade de pe latura estică a incintei şi paraclisul, cu hramul Sf. Nicolae, construite ceva mai târziu de Constantin Mavrocordat, au fost prevăzute de la începutul ctitoririi ansamblului, toate fiind sigur rezultatul unui plan prestabilit. Încheierea etapelor originare de edificare ale Mănăstirii Văcăreşti poate fi apreciată că a fost sfinţirea paraclisului în 18 februarie 1739.

Până atunci, Constantin Mavrocordat va mai extinde mănăstirea în partea sa vestică prin construirea unei a doua incinte şi a unui turn de gardă. Acesta, împreună cu turnul-clopotniţă, biserica domnească şi paraclisul jalonau axul dominant al ansamblului, care cu o rigoare clasică ordona simetric întreaga compoziţie. 

Din punct de vedere arhitectural, al sculpturii şi picturii murale, Mănăstirea Văcăreşti a constituit o desăvârşire strălucită a stilului brâncovenesc, remarcându-se prin sinteza omogenă între elementele tradiţionale, de factură post-bizantină, cu cele renascentiste şi baroce, la care se adăugau şi unele influenţe oriental-constantinopolitane. Până după mijlocul secolului al XIX-lea, Mănăstirea Văcăreşti a rămas una din principalele aşezări monahale din Bucureşti şi împrejurimile sale. Cu toate vicisitudinile epocii fanariote, aşezământul de la Văcăreşti îşi păstrează măreţia, chiar dacă, mai ales la începutul secolului al XIX-lea, este afectat de ocupaţiile militare ruseşti sau otomane (1805, 1807), dar în special de cutremurele din 1802 şi 1838, când se produc avarii grave, în special la biserică şi casa domnească. 

În 1802, turla de peste naosul bisericii se prăbuşeşte, fiind reconstruită din lemn. Spre mijlocul secolului al XIX-lea, profitând de etape de prosperitate, se extind şi se supraetajează corpurile de chilii din cele două incinte, se supraînalţă turnul-clopotniţă, se adaugă frontoane la biserică şi foişorul paraclisului etc, stilistic intervenţiile exprimând opţiunile neoclasice proprii epocii. În anii 1850, pe lângă alte lucrări de întreţinere, se reface pictura interiorului bisericii, respectându-se stilul iniţial, iar până în 1864 învelitoarea din olane este înlocuită cu tablă.

Primul pas în risipirea tezaurului cultural şi artistic pe care-l reprezenta Mănăstirea Văcăreşti se petrece începând cu sfârşitul anului 1863, odată cu adoptarea legii secularizării averilor mănăstireşti. Atunci va intra în patrimoniul statului un sfert din teritoriul ţării, stăpânit până atunci de mănăstiri, bună parte din ele închinate (dependente) Locurilor Sfinte. Aplicarea însă fără discernământ a secularizării, asociată cu alte legi privind viaţa bisericească şi monahală, adoptate în aceeaşi perioadă, a afectat grav patrimoniul mănăstirilor, care în majoritatea cazurilor, odată ajuns în proprietatea statului, s-a risipit datorită neglijenţei administraţiei, de regulă, nepregătită, dar uneori şi indiferentă la valorile culturale pe care trebuia să le gestioneze. În primul rând, este vorba de biserici şi alte clădiri ale fostelor mănăstiri, majoritatea posibile monumente de arhitectură. Dacă, în general, bisericile au fost preluate de parohii, multe clădiri mănăstireşti au fost folosite pentru şcoli, azile de bătrâni sau sedii administrative, altele au fost părăsite şi apoi demolate din raţiuni de sistematizare ale oraşelor (mai ales în Bucureşti), iar câteva zidiri monahale, de regulă, din afara localităţilor, au fost utilizate ca închisori. 

Aşa s-a întâmplat şi cu Mănăstirea Văcăreşti, ale cărei clădiri trec în proprietatea statului şi în 1865 sunt amenajate ca închisoarea oraşului Bucureşti, fără să mai revină niciodată la menirea lor iniţială, cea religioasă şi culturală, fiind începutul sfârşitului pentru fosta ctitorie a Mavrocordaţilor. Pe lângă Mănăstirea Văcăreşti vor deveni închisori alte nouă foste lăcaşuri monahale din Muntenia şi Moldova şi anume: Dobrovăţ, Galata, Bisericani, Cozia, Plătăreşti, Mislea, Târgşor, Bucovăţ şi Mărgineni.

Treptat, aspectul iniţial al Mănăstirii Văcăreşti a fost grav mutilat de construcţii parazitare realizate pentru funcţionarea închisorii, fără să se ţină seama vreodată de valoarea de monument de arhitectură a acesteia. Pentru amenajarea celulelor de detenţie s-au zidit arcadele galeriei de pe latura de est a incintei mari (care, într-o primă fază, a fost lăţită la etaj cu o a doua galerie din lemn, acoperind-o pe cea originară). Stăreţia şi casa domnească, inclusiv cele două foişoare ale acesteia din urmă, au suferit în repetate rânduri extinderi şi modificări, în special, ale compartimentărilor interioare, dar şi ale faţadelor. 

În primele decenii ale secolului al XX-lea, în exteriorul laturii de est a incintei mari, s-au ridicat două clădiri, parter şi etaj, care sufocau volumul delicat al paraclisului. Clădirile din jurul incintei mici se transformă în mai multe rânduri şi se construiesc noi corpuri care împart curtea în trei zone. În afara mănăstirii se ridică un alt zid de incintă, de tip penitenciar, cu înălţimea de patru metri şi 60 de centimetri grosime, întărit cu contraforţi masivi şi nouă foişoare pentru pază. Cel mai puţin a avut de suferit biserica, faţă de care s-a arătat grija cuvenită unui lăcaş de cult, până la instaurarea puterii comuniste oficiindu-se aici slujbe religioase pentru deţinuţi, contribuind probabil ca frescele bisericii să se păstreze într-o stare satisfăcătoare până în momentul demolării. Poate este o ironie a sorţii, dacă nu ar fi crudul adevăr, că cei mai mulţi dintre cei care au avut posibilitatea să cunoască direct acest monument în ultimul său secol de existenţă au fost gardienii şi deţinuţii („monahii ruşinii”, cum îi denumeşte G. M. Cantacuzino printr-o ironică metaforă) şi nu, cum ar fi fost firesc, marele public interesat, cercetătorii şi oamenii de cultură sau tinerii, care nu au avut niciodată acces liber în Mănăstirea Văcăreşti. 

Ansamblul de aici nu putea fi studiat nemijlocit, fiind, din păcate, numai un subiect în manualele de istoria artei sau arhitecturii. Mănăstirea Văcăreşti şi atunci când exista era o frumoasă necunoscută ştiută cel mult din poveşti. De la începutul secolului al XX-lea, totuşi mari oameni de cultură – cum ar fi istoricii Nicolae Iorga, Virgil Drăghiceanu, Constantin C. Giurescu sau arhitecţii Nicolae Ghika-Budeşti, I. D. Trajanescu, G. M. Cantacuzino şi Grigore Ionescu, care va trata subiectul şi după cel de al Doilea Război Mondial alături de Vasile Drăguţ sau Răzvan Theodorescu ş.a. – vor prezenta, foarte bine argumentat din punct de vedere teoretic, importanţa excepţională a Mănăstirii Văcăreşti ca monument istoric şi de arhitectură, probând creşterea interesului faţă de acesta, însă fără forţa şi susţinerea necesară pentru salvarea şi punerea sa în valoare. 

În perioada interbelică, Comisiunea Monumentelor Istorice iniţiază studii şi începe unele lucrări de restaurare a bisericii domneşti. Pentru refacerea turlei naosului se demolează cea din lemn, datând de la începutul secolului al XIX-lea, care a fost înlocuită cu un provizorat, sub forma unui acoperiş în patru ape, care va fi însă de durată, reconstruirea turlei neapucând să se mai facă vreodată. În 1946, Constantin C. Giurescu aprecia Mănăstirea Văcăreşti ca monumentul cel mai reprezentativ din secolul al XVIII-lea, concluzionând că „…Văcăreştii înseamnă punctul cel mai înalt al sculpturii în piatră atins în Muntenia. Şi acest monument unic, în loc să fie un loc de pelerinaj al iubitorilor de frumos şi o mândrie a Bucureştilor, a ajuns, prin lipsa de pietate şi de înţelegere a generaţiilor trecute, să slujească drept biserică de închisoare! Această ruşine trebuie să înceteze; în chiliile vechiului lăcaş trebuie instalate o şcoală şi o bibliotecă, aşa cum a fost acum două sute de ani”.

De regulă, închisoarea şi monumentul de arhitectură de la Văcăreşti vor constitui subiecte separate, care în aceeaşi prezentare nu se întâlneau decât cel mult tangenţial, fără excepţie zidirile de la Văcăreşti fiind situate între admiraţia fără rezerve a elitelor culturale şi indiferenţa autorităţilor, inclusiv a majorităţii opiniei publice. Aceasta din urmă a perceput, de la mijlocul secolului al XIX-lea, Mănăstirea Văcăreşti mai mult negativ, ca „puşcărie”, şi foarte puţin sau chiar de loc ca monument de prim rang. 

Atitudinea în general indiferentă, uneori chiar ostilă, a publicului s-ar putea datora nu numai funcţiunii de închisoare, dar şi originii fanariote a ctitorilor, a dependenţei iniţiale faţă de o instituţie ecleziastică din afara ţării (Patriarhia de la Ierusalim), spre care, până în 1863, erau drenate venituri considerabile. În plus, aşezământul monahal de la Văcăreşti, atunci când funcţiona, era considerat un focar de cultură grecească. În ceea ce priveşte penitenciarul de la Văcăreşti, aici, în perioada interbelică, erau atât deţinuţi de drept comun, cât şi politici, condamnaţi pentru activităţi contra siguranţei statului (de regulă, comunişti, dar şi legionari). După 1944, până la desfiinţarea din 1973, închisoarea de la Văcăreşti a fost folosită mai mult pentru tranzitul deţinuţilor de drept comun şi politici şi ca spital penitenciar.

Între anii 1954-1965, Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectură şi Sistematizare adresează mai multe solicitări Ministerului Afacerilor Interne (MAI) pentru desfiinţarea închisorii de la Văcăreşti, fără un succes imediat, dovedind însă creşterea interesului pentru valorificarea ei ca monument istoric şi de arhitectură. Probabil mai ales din raţiuni practice, datorate condiţiilor improprii de detenţie ale fostei mănăstiri, cât şi de securitate, generate de extinderea masivă a oraşului Bucureşti şi în zonele apropiate, după 1965, închisoarea de la Văcăreşti este dezafectată treptat, până în octombrie 1973.  Odată cu trecerea clădirilor în grija Muzeului de Artă al RSR şi a Direcţiei Monumentelor Istorice şi de Artă au fost demarate primele faze de cercetare şi restaurare ale ansamblului de la Văcăreşti şi se deschide un şantier arheologic aferent lucrărilor. Se considera cu mult optimism că Mănăstirea Văcăreşti va intra în sfârşit într-o etapă de normalitate, urmând să fie pusă în valoare ca monument de arhitectură de extraordinară importanţă, care într-un timp relativ scurt va fi cuprins în circuitul cultural naţional. 

Între 1973-1977 sunt demolate mare parte din construcţiile parazitare atât din incinta, cât şi din exteriorul mănăstirii, se restaurează galeria cu arcade (singura parte a mănăstirii a cărei restaurare a fost finalizată, dar până la urmă demolată în 1986), foişorul paraclisului (restaurat parţial) şi au fost demarate lucrările la biserică, casa domnească şi stăreţie şi s-au făcut cercetări în corpurile fostelor chilii. Până la urmă, în 23 februarie 1977, a fost avizat cu calificativul „excepţional” un proiect de restaurare a Mănăstirii Văcăreşti.Dar nu a fost să fie, în foarte scurt timp, cutremurul din 4 martie 1977 accentuează avariile construcţiilor de la Mănăstirea Văcăreşti, afectând în special biserica domnească. 

Odată cu desfiinţarea la 1 decembrie 1977 a Direcţiei Monumentelor Istorice, proiectul a devenit o amintire, iar lucrările de restaurare ale mănăstirii încep să treneze, intrând într-o perioadă de incertitudine, cu suspendări şi reluări în câteva rânduri, până când vor fi oprite definitiv.Clădirile Mănăstirii Văcăreşti trec în administrarea Muzeului de Artă al RSR, menţinându-se intenţia de a organiza aici un muzeu de artă feudală. În mod formal, s-a mai pus problema atribuirii şi a altor destinaţii, cum ar fi cele de centru cultural brâncovenesc, muzeu de artă bisericească, centru ecumenic sau chiar ca nou sediu al Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române. Ideea era legată şi de zvonul, larg răspândit la vremea respectivă, privind posibila demolare a Catedralei şi a Palatului patriarhal din Dealul Mitropoliei, considerate a fi prea apropiate de noul sediu politic – Casa Poporului. Între anii 1981-1984, Mănăstirea Văcăreşti este practic abandonată, accentuându-se procesul de degradare, fără adoptarea niciunei măsuri de protecţie, fiind lăsată pradă ruinei.

Pe 2 decembrie 1984, cu ocazia unei „vizite de lucru”, Nicolae Ceauşescu ordonă demolarea Mănăstirii Văcăreşti, aşa-zis, pentru realizarea în locul ei a unui alt Palat al Justiţiei, care ar fi permis dezafectarea celui aflat lângă Piaţa Unirii. Dispoziţia era greu de motivat şi cu atât mai aberantă cu cât Mănăstirea Văcăreşti era la mare distanţă de zona centrală a oraşului şi fără nicio legătură directă cu noul ansamblu de construcţii al puterii comuniste, în plină execuţie şi pentru care se desfiinţau cartiere întregi ale Bucureştilor, începând din Calea 13 Septembrie – Uranus, Dealul Arsenalului – Izvor, Piaţa Unirii, demolările din anii ’80 ai secolului trecut extinzându-se treptat până la Şoseaua Mihai Bravu.

În decembrie 1984, primele construcţii distruse din ansamblul Văcăreşti sunt cele de pe latura vestică a incintei mari. În 30 decembrie 1984 la biserica domnească au fost demolate turlele de deasupra pridvorului, şi în 21 ianuarie 1985 este doborâtă turla pronaosului. În zadar s-au propus şi soluţii care ar fi putut salva total sau parţial construcţiile Mănăstirii Văcăreşti. La prezentările acestora au fost agreate numai variantele care impuneau demolarea completă a monumentului, respectând astfel „indicaţiile conducerii superioare de partid şi de stat”. Pe parcursul anilor 1985 şi 1986, printr-o serie de memorii şi intervenţii oficiale sau neoficiale şi-au exprimat deschis dezaprobarea un număr, nu foarte mare, de intelectuali: Dinu C. Giurescu, Răzvan Theodorescu, Vasile Drăguţ, Virgil Cândea, Dionisie M. Pippidi sau Mihail Şora, Zoe Dumitrescu Buşulenga, Dan Nasta, dar şi arhitecţii Grigore Ionescu, Henrieta Delavrancea-Gibory, Gheorghe Leahu, Aurelian Trişcu, Peter Derer, Nicolae Pruncu ş.a.  Fără niciun ecou, sunt sesizate asupra importanţei Mănăstirii Văcăreşti şi pentru salvarea ei instituţiile responsabile, cum ar fi Comitetul Central al PCR, Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, Consiliul Popular al Municipiului Bucureşti, Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, atitudinea lor fiind, de la caz la caz, de rea-voinţă, indiferenţă, laşitate sau neputinţă.

Surse:

https://muzeulbucurestiului.ro/ansamblul-manastirii-vacaresti/

https://www.stelian-tanase.ro/manastirea-vacaresti/

https://cartierulberceni.com/2014/04/03/povestea-manastirii-vacaresti/

http://arhitectura-1906.ro/2018/06/manastirea-vacaresti-un-tezaur-risipit/

https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manasti rea-vacaresti-87587.html

$$$

 S-a întâmplat în 24 septembrie1896: În această zi, s-a născut Scott Fitzgerald, scriitor american. Francis Scott Key Fitzgerald s-a născut la St. Paul, Minnesota, la 24 septembrie 1896. Tatăl său a fost comerciant, iar în primii zece ani din viaţa lui Francis, familia s-a tot mutat între Buffalo şi Syracuse, în nordul statului New York. În 1908, familia a revenit la St. Paul. 

Francis Scott Fitzgerald a urmat cursurile Academiei St. Paul, iar la vârsta de 13 ani i-a fost publicată prima lucrare: o istorioară poliţistă, publicată în revista şcolii. În 1911, la vârsta de 15 ani, părinţii l-au trimis la prestigioasa şcoală catolică Newman, din New Jersey. Aici l-a cunoscut pe Părintele Sigourney Fay, care i-a remarcat talentul şi l-a încurajat să-şi cultive pasiunea literară. 

După absolvirea şcolii Newman, în 1913, Fitzgerald s-a hotărât să rămână în New Jersey pentru a-şi continua dezvoltarea artistică la Universitatea Princeton, unde a publicat pentru revistele „Princeton Tiger'' şi „Nassau Literary Magazine''. În 1917, s-a înrolat în armată, unde, copleşit de spaima morţii, a scris cartea „The Romantic Egotist'', dar editorii au refuzat să o publice. A fost avansat la gradul de sublocotenent de infanterie şi trimis la Sheridan, lângă Montgomery, în statul Alabama. Acolo a cunoscut-o pe tânăra Zelda Sayre, în vârstă de 18 ani, de care s-a îndrăgostit. După terminarea războiului, în 1918, Fitzgerald s-a mutat la New York, încercând să-şi construiască o carieră în publicitate, care să-i confere stabilitatea financiară de care avea nevoie pentru a o convinge pe Zelda să se căsătorească cu el. A renunţat, însă, pentru a putea rescrie lucrarea ce-i fusese refuzată de editori. 

„This Side of Paradise'', varianta revizuită a primei sale cărţi, a fost publicată în anul 1920 şi a avut recenzii extraordinare, transformându-l pe Fitzgerald, la doar 24 de ani, într-unul dintre cei mai promiţători tineri scriitori. La doar o săptămână după publicare, s-a căsătorit cu Zelda Sayre, la New York. Au avut o fiică, pe Frances Scott Fitzgerald, născută în 1921. Bucurându-se de un astfel de succes, tânărul Fitzgerald a adoptat un stil de viaţă mai extravagant, care a trezit suspiciuni asupra seriozităţii sale literare. Începând cu anul 1920 şi de-a lungul întregii sale cariere, Fitzgerald s-a susţinut financiar scriind un număr mare de povestiri pentru publicaţii cunoscute, precum „The Saturday Evening Post'' sau „Esquire''. Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără „he Diamond as Big as the Ritz", „The Curious Case of Benjamin Button," „The Camel's Back" şi „The Last of the Belles."

În 1922, Fitzgerald publică cel de-al doilea roman, „The Beautiful and The Damned'', care-i consolidează statutul de mare scriitor. Romanul zugrăveşte cu măiestrie viaţa celor bogaţi, extravaganţa şi ambiţiile anilor '20, cunoscuţi drept epoca jazz-ului. „Era o epocă a miracolelor", avea să scrie Fitzgerald, „era o epocă a artei, era o epocă a exceselor şi era o epocă a satirei", menţionează site-ul citat.  Încercând o schimbare de decor pentru a-şi stimula creativitatea, Fitzgerald se mută, în 1924, în Franţa. Acolo a scris ceea ce avea să devină cel mai mare roman al său, „The Great Gatsby'' (Marele Gatsby), publicat în 1925, o descriere fidelă a epocii jazz-ului, caracterizat de un lirism deosebit. Însă, cu toate că a fost foarte bine primit la publicare, abia în anii '50-'60, cu mult după moartea autorului, „The Great Gatsby'' s-a bucurat de statutul pe care-l are astăzi, când este considerat unul dintre cele mai bune romane americane scrise vreodată. După publicarea romanului „Marele Gatsby'', viaţa lui Fitzgerald a urmat o linie descendentă. Confruntându-se deja cu un consum abuziv de alcool, Fitzgerald a avut perioade lungi în care nu a mai putut scrie. Pe de altă parte, soţia sa, Zelda, avea probleme psihice, iar cuplul a petrecut sfârşitul anilor '20, mutându-se între Delaware şi Franţa. 

În 1930, în urma unei căderi psihice, Zelda a fost tratată la spitalul Sheppard Pratt din Towson, Maryland, şi, în acelaşi an, a fost internată într-un spital de boli mintale din Elveţia. Doi ani mai târziu, era sub tratament la Clinica de Psihiatrie Phipps din cadrul Spitalului Johns Hopkins din Baltimore. În 1934, Fitzgerald a reuşit să publice cel de-al patrulea roman, „Tender is the Night'', despre un psihiatru american din Paris şi problemele sale din mariajul cu o pacientă bogată. Cu toate că, la momentul respectiv, nu a avut succes, cu timpul valoarea literară a acestei opere a crescut. După alţi doi în care a căzut pradă alcoolului şi depresiei, în 1937, Fitzgerald a încercat să-şi revigoreze cariera, ca scenarist la Hollywood. A început să lucreze la un nou roman, „The Love of the Last Tycoon'', în 1939, dar nu a reuşit să scrie decât jumătate din manuscris. A murit, în urma unui infarct, la 21 decembrie 1940, la vârsta de 44 de ani, la Hollywood. Francis Scott Fitzgerald nu s-a bucurat în timpul vieţii de celebritatea pe care o are în zilele noastre. Abia după moartea sa, a fost evidenţiată valoarea literară deosebită a romanului „The Great Gatsby'' şi, odată cu aceasta, adevărata valoare literară a autorului său.

Surse:

https://fscottfitzgeraldsociety.org/about-us-2/biography/

https://www.biography.com/writer/f-scott-fitzgerald

https://www.britannica.com/biography/F-Scott-Fitzgerald

http://www.humanitas.ro/f-scott- fitzgerald

&&&

 S-a întâmplat în 24 septembrie1916: În această zi, s-a născut Aurel Giroveanu (născut Enghelberg), pianist şi compozitor român. Pianistul, dirijorul, compozitorul (de origine evreiască) Aurel Giroveanu s-a născut în comuna Girov, județul Neamț și a murit la 2 aprilie 2001, în București.

A început studiile muzicale, în copilărie, la Piatra Neamț, (1928-1933), apoi a studiat la Conservatorul „Egizio Massini” din București (1933-1937).Pianist în diferite formații de muzică din București (1944-1949), șef al redacției de muzică ușoară și populară (1949-1950) în Societatea Română de Radiodifuziune (București), a făcut parte din Consiliul artistic al Teatrului de Estradă din București (1953-1956) și Casa Centrală a Creației Populare din București (1955-1956)…

A scris articole în „Muzica”, „Informația Bucureștiului”, „Contemporanul”, „România liberă” etc. Operetă, musical, vodevil, muzică de film, corală și pentru copii, melodii inspirate de versurile lui Eminescu sau ale lui Goga, cupletele lui Aurel Felea… Semna primul șlagăr în 1948, ultimul cântec în 2000. Creator prolific în domeniul muzicii uşoare, atent la toate evenimentele care au trecut, timp de o jumătate de veac, mai ales peste tineri şi copi, Giroveanu a reuşit să oglindească, pe calea cântecului, o întreagă istorie. Dispunând de o știință melodică pe cât de inspirată, pe atât de variată, continuând, în special, tradiţia romanţei clasice româneşti din secolul al XIX-lea, compozitorul a (re)împrospătat sute de piese remarcabile prin simplitatea discursului melodic, adeseori inspirat din melosul popular. 

Giroveanu a îndrăgit creaţia pentru copii (de la cântecul în unison până la genul lirico-dramatic), zecile de coruri, dar, mai ales, comediile muzicale, feeriile şi operetele; iată „rețeta” aproape ideală de a fi situat printre compozitorii români cei mai îndrăgiţi. Îmbinând genul uşor cu cel scenic, a creat o serie de reviste muzicale de succes, multe cuplete şi cântece desprinzându-se de pe podiumul teatral spre a-şi croi o cale, mai largă şi de mai lungă durată, în conştiinţa publicului. 

Piese care îi poartă semnătura au devenit şlagăre (Unde eşti fericirea mea, La hanul Ancuţei), înscriindu-i, definitiv, numele printre „compozitorii noştri care au vibrat la înălţimea clipelor de frământare a oamenilor obişnuiţi, care şi-au contopit sentimentele în paginile muzicale de sinceră emoţie artistică ale acestui inspirat clasic al genului”.  Aurel Giroveanu are în palmares mii de compoziţii muzicale, pentru spectacole, filme, operete. Rămâne autorul îndrăgitelor melodii Am strâns toamnă după toamnă, Ia-mă la braţ şi spune-mi tu, După noapte vine zi (din păcate, și a cântecelor Brazdă nouă pe ogoare, Cântecul tractoristei, Cântecul strungului sau Cântec pentru seceriş şi colectări)…

Surse:

https://muzicausoara.webgarden.ro/panoul-st-ng/meniu/s-rb-tori-ii-lunilor/septembrie/compozitori/aurel-giroveanu

https://zch.ro/personalitatea-saptamanii-compozitorul-aurel-giroveanu/

http://www.radioiasi.ro/stiri/supliment/aurel-giroveanu-omul-care-a-reproduscreat-slagarul-cu-un-deget-la-pian/

https://www.timpul.md/articol/personalitatea-zilei-aurel-giroveanu-4 8755.html

$$$

 S-a întâmplat în 24 septembrie 1945: În această zi, a murit fizicianul  Hans Geiger. Johannes „Hans“ Wilhelm Geiger (n. 30 septembrie 1882, Neustadt an der Weinstraße; d. Potsdam) a fost un fizician german, cunoscut prin descoperirea împreună cu Walther Müller a detectorului de particule Geiger-Müller.

Hans Geiger a studiat fizica la Miinchen şi Erlangen şi apoi s-a mutat la Manchester pentru a lucra alături de marele fizician englez Ernest Rutherford. S-a ocupat de aspecte legate de radioactivitate şi, în 1911, a inventat un dispozitiv de numărare a particulelor alfa şi a altor radiaţii ionizante emise de o substanţă. Acesta a fost prototipul contorului Geiger. Geiger a fost căsătorit cu Elisabeth Heffter, fiica farmacologului Arthur Heffter. A avut trei copii

Contorul Geiger avea un tub metalic etanş, plin cu gaz, care acţiona ca un electrod. O sârmă sau un ac care trecea prin mijlocul tubului acţiona ca un al doilea electrod. Dispozitivul era pus sub tensiune. Prin gaz, de la un electrod la altul, aproape că putea trece un curent. Când contorul era adus lângă o substanţă radioactivă, gazul se ioniza şi particulele ionizate puteau completa circuitul electric de la un capăt la celălalt. Când se întâmpla aceasta, fiecare particulă care trecea era făcută să producă un clic audibil, printr-un mecanism electronic.

În 1914, Geiger s-a întors în Germania pentru a servi ca ofiţer de artilerie în armata germană. După încheierea primului război mondial, s-a întors la studiu şi a condus laboratoare de cercetare la Kiel, Tiibmgen şi Berlin. La Kiel, Geiger a adus îmbunătăţiri contorului, în colaborare cu Walther Müller. Contorul a devenit mai sensibil şi mai durabil. Modelul îmbunătăţit este cunoscut sub denumirea de contor Geige Müller. În epoca arsenalelor nucleare, a testării bombelor nucleare centralelor nucleare, un instrument portabil capabil să măsoare uşor şi eficient (ba chiar audibil) nivelul radiaţiilor şi-a dovedit cu adevărat eficienţa.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3228631/

https://www.stiintaonline.ro/aplicatiile-fizicii-nucleare-in-viata-de-zi-cu-zi/

https://www.britannica.com/biography/Hans-Geiger

https://biography.yourdictionary.com/han s-geiger

$$$

 S-a întâmplat în 24 septembrie…

- 15: S-a născut Vitellius, împărat roman (d. 69). Aulus Vitellius Germanicus (24 septembrie 15 - 22 decembrie 69) a fost împărat roman din 17 aprilie 69 până în 22 decembrie 69, unul din împăraţii aparţinând Anului celor patru împăraţi.

- 622: Profetul Muhammad încheie pelerinajul de la Mecca la Medina.

- 1180: Moare Manuel I Comnenul, ultimul împărat al dinastiei Comnenilor. Imperiul bizantin cade în declin.

- 1501: S-a născut Girolamo Cardano, medic, matematician şi cercetător italian (d. 1576) 

- 1541: A murit elveţianul Paracelsus (Theophrastus Bombastus von Hohenheim), alchimist, medic (a introdus în tratament medicamente chimice, devenind precursorul iatrochimiei), „magician" şi filosof al naturii; una dintre cele mai pitoreşti figuri ale Renaşterii (n. 1493)

- 1605: S-a născut Antoine Godeau, episcop, poet şi exeget francez (m. 1672)

- 1724: A avut loc sfinţirea complexului monastic „Văcăreşti”, ctitorie a primului domnitor fanariot Nicolae Alexandru Vodă Mavrocordat. Construcţia a început în anul 1716. A fost demolată în 1986 din ordinul lui Ceauşescu.

- 1802: A încetat din viaţă Aleksandr N. Radişcev (n.1749), scriitor rus. Sub influenţa scriitorilor iluminişti francezi, a scris Călătorie de la Petersburg la Moscova (1790), care, sub forma unui şir de tablouri ale vieţii din Rusia feudală, conţine un protest la adresa autorităţilor ţariste.

- 1813: A încetat din viaţă André Modeste Grétry (n.1741), compozitor francez de origine belgiană. A excelat în genul operei comice, prin veridicitatea scenică şi vervă melodică (Richard Inimă de Leu).

- 1827: S-a născut, la Nicoreşti, jud. Galaţi, Scarlat Pastia (m.1900), jurist român. A fost prefect, primar, deputat şi senator de Iaşi. A donat terenul unde s-a amplasat cimitirul „Eternitatea” (1868). A ctitorit biserica „Sf. Gheorghe” din cimitirul amintit (1875). A făcut donaţii Universităţii „Al. I. Cuza” in scopul asigurarii burselor acordate studenţilor pentru studii la Paris. 

- 1829: Rusia şi Imperiul Otoman au semnat Tratatul de Pace de la Adrianopol.

-1852: Primul balon-dirijabil se inaltă deasupra Parisului.În 1852, francezul Henri Giffard a fost primul care a combinat forţa ascensională cu forţa de propulsie. El foloseşte un propulsor cu aburi, iar în loc de aer cald  foloseşte hidrogen. De vreme ce balonul putea fi dirijat i s-a zis „dirijabil”, de la latinescul dirigere (a dirija).

- 1866: A apărut la Iaşi, până în 14 decembrie 1866, jurnalul politic şi literar Constituţiunea. Comitetul de redacţie al gazetei era compus din C. Negruzzi, V. Pogor, Iordache Beldiman, C.N. Şuţu şi G. Mârzescu. 

- 1870: S-a născut Georges Claude, fizician si chimist francez, inventatorul tubului cu neon; a fondat propria sa firma cu numele Claude Néon. Aceasta noua tehnologie a fost prezentata la Paris la 11.12.1910 şi ulterior a vândut patentul firmei „Packard" (SUA) pentru 24.000 $ (d.23.05.1960)

 - 1896: S-a născut Francis Scott fitzgerald (m.1940), scriitor american. Reprezentant al „generaţiei pierdute” a anilor ’20. A scris nuvele şi romane ilustrând atmosfera „epocii jazz-ului” sau denunţând „visul american” (Marele Gatsby, 1925, capodopera sa).  Francis Scott Key Fitzgerald (24 septembrie 1896 – 21 decembrie 1940) a fost un scriitor american. Este considerat a fi unul din cei mai mari scriitori ai secolului douăzeci. Fitzgerald a făcut parte din aşa-zisa „generaţie pierdută" a americanilor născuţi în anii 1890 şi maturizaţi în perioada primului razboi mondial. El a scris patru romane, a lăsat al cincilea neterminat şi a scris numeroase nuvele.

- 1898: S-a născut patologul şi farmacologistul englez Hovard Walter Florey; Premiul Nobel pentru Medicină pe 1945 (m. 21.02.1968) 

- 1904: A murit Niels Ryberg Finsen, medic danez, laureat al Premiului Nobel. Niels Ryberg Finsen (n. 15 decembrie 1860) a fost medic şi om de ştiinţă danez, originar din Insulele Feroe. Pentru tratamentul unor boli ca lupus vulgaris a promovat utilizarea radiaţiei luminoase pentru care i s-a decernat, în 1903, Premiul Nobel pentru Medicină.

- 1904: S-a născut pictorul canadian Goodridge Roberts (m. 1974)Roberts a studiat la École des Beaux-Arts de Montréal si la Art Students League of New York. Este renumit pentru peisajele sale.

- 1906: S-a născut, la Corabia, judeţul Olt, Nicolae Bădan (m.1964), inginer textilist român. Se înscrie printre participanţii de seamă la dezvoltarea şi perfecţionarea ingineriei textile româneşti. A fost profesor la Facultatea de Textile de la Institutul Politehnic „Gh. Asachi” din Iaşi, din 1952 şi până la pensionare, semnând cca. 50 de lucrări ştiinţifice, cursuri, manuale şi tratate de specialitate textilă. 

- 1910: S-a născut dramaturgul chinez Cao Yu (pseudonimul lui Wan Jiabao) (m. 1996)

- 1912: S-a născut, la Râul Sadului, jud. Sibiu, Victor Iliu (m.1968), regizor român. Unul dintre maeştrii cinematografiei româneşti. A realizat filmele: Comoara de la Vadul Vechi; Moara cu noroc, pentru care a primit pentru regie, în 1956, un premiu la Karlovy-Vari. 

- 1916: S-a născut, la Girov, jud. Neamţ, Aurel Giroveanu (m.2001), pianist şi compozitor român. Între anii 1949 şi 1954, a fost pianist şi dirijor de muzică uşoară. A compus muzică de scenă (Găinuşa de aur, 1954 – operetă-basm; Când cântă privighetorile, 1962 – comedie cu muzică; Rochia de bal, 1963 – operetă; Alice în ţara minunilor, 1967 – fantezie-basm etc.), muzică de film, piese corale şi muzică uşoară. 

- 1922: S-a născut baritonul italian Ettore Bastianini (m. 1967) 

- 1927: S-a născut tenorul spaniol Alfredo Kraus (m. 1999) 

- 1928: Se înfiinţează Federaţia Română de Baschet şi Volei. 

- 1931: S-a născut Anthony Newley, actor, compozitor, cântâreţ şi regizor de film american

-1934: S-a născut Manfred Woerner (m.1994), om politic german. A fost ministru al Apărării al R.F.G. (1982-1994), fost secretar general al NATO (1988-1994).

- 1936: S-a născut prozatorul Corneliu Omescu (m. 2001)

- 1936: S-a născut Jim Henson, actor şi cineast american; a realizat primul spectacol (1969) cu păpuşile Muppets şi serialul de televiziune „The Muppets Show" (1976-1981) (m. 1990)

- 1936: S-a născut Emil Simon, dirijor şi compozitor

- 1941: S-a născut Linda McCartney, cântăreaţă americană şi soţia lui Paul McCartney (d. 17.04.1998) 

- 1941: S-a născut jurnalista Lucia Hossu-Longin; redactor la Radiodifuziunea Română între anii 1976 şi 1978, apoi redactor la Televiziunea Română; din 1991 a început, la TVR, seria de documentare de maxim impact „Memorialul durerii", pentru care a obţinut numeroase premii; membru în Consiliul de Administraţie al TVR din partea PNL

- 1941: URSS a aderat la „Carta Atlanticului"; dată publicităţii la 14.VIII.1941, Carta, semnată de preşedintele SUA, Franklin Delano Roosevelt, şi de primul ministru britanic, Winston Churchill (în urma unei întrevederi la bordul navei „Prince of Wales", în Golful Argentina din Newfoundland), stabilea strategia Aliaţilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi se referea la organizarea postbelică a lumii după înfrângerea nazismului

- 1943: S-a născut scriitorul italian Antonio Tabucchi, considerat „cel mai european dintre autorii italieni" (m. 2012)

- 1945: A murit fizicianul german Hans Geiger; împreună cu Ernest Rutheford, a elaborat o metodă de punere în evidenţă a particulelor alfa; a inventat (în 1913) un contor de particule (pentru radiaţiile beta şi gama), pe care l-a perfecţionat (în 1928) cu Walther Müller (contorul Geiger-Müller) (n. 1882)

- 1945: Apare, la Bucureşti, revista „Lumea”, având ca director pe George Călinescu. A fost o publicaţie de atitudine democratică şi de informare, cu profil literar-artistic-social. 

- 1948: S-a născut actorul american de film Phil Hartman (m. 1998)

- 1948: Soichiro Honda infiinteaza compania HONDA. Initial aceasta producea motoare pentru motociclete. Din 1960 a inceput sa produca si automobile                              

- 1949: S-a născut regizorul spaniol Pedro Almodóvar

-1952: Naufragiul submarinului francez „La Sybille". Submarinul francez „La Sybille", primit de la englezi pe data de 8 iulie 1952 (denumit HMS Sportsman in Royal Navy şi lansat la apă pe data de 17 aprilie 1942), a naufragiat la adâncimea de 700 m, între Toulon si Capul Camarat (peninsula St. Tropez), din cauze necunoscute. Toţi cei 48 de membri ai echipajului au pierit o dată cu nava. 

- 1960: Lansarea primului portavion american cu propulsie nucleară USS Enterprise (CVN-65)

- 1967: A murit Mihail Sevastos, memorialist, poet şi traducător (în special din literatura rusă) (n. 1892). S-a afirmat în cadrul revistei „Viaţa românească” din Iaşi. Peste un sfert de veac, a fost secretar de redacţie a acesteia. A publicat versuri de orientare simbolistă, memorialistică etc. Volumul Amintiri de la Viaţa românească (1956), prezintă viaţa de redacţie cunoscută personal de autor.

- 1970: A fost adus pe Pământ, pentru prima oară de către sovietici, sol lunar de către capsula de întoarcere a staţiei automate „Luna-16" aparţinând URSS.

- 1977: A murit economistul Victor Slăvescu; lucrări în domeniul economiei politice, istoriei doctrinelor economice şi financiar-bancare; a iniţiat seria de monografii consacrate unor economişti români de seamă; membru al Academiei Române din 1939 (n. 1891). A publicat lucrări în domeniul economiei politice, istoriei doctrinelor economice şi financiare-bancare (Organizaţia de credit a României, 1922; Politica bancară a României şi depresiunea economică mondială, 1932; Istoricul Băncii Naţionale a României. 1880-1924, 1925 ş.a.).

- 1986: A murit pictorul Vlad Florescu (n. 1923)

- 1989: A încetat din viaţă Paul Georgescu  (n.1923), critic literar şi prozator român. A publicat studii despre scriitori români moderni (Încercări critice, 1958; Păreri literare, 1964; Polivalenţa necesară, 1967; Printre cărţi, 1973). Ca prozator, a publicat nuvele (Vârstele tinereţii, 1967; Trei nuvele, 1973; Revelionul, 1977 etc.) şi romane (Coborând, 1968 ş.a.).

- 1989: A murit poetul Sergiu Filerot (pseudonimul lui Gheorghe Niculescu); membru al grupării „Albatros", colaborator, alături de Geo Dumitrescu, Marin Preda, Şt. Popescu ş.a., la placheta colectivă „Sârmă ghimpată", interzisă de cenzura antonesciană (1942); trimis în faţa Curţii Marţiale din Bucureşti sub acuzaţia de defetism, riscă pedeapsa cu moartea, comutată la zece ani de închisoare datorită intervenţiei unor intelectuali antifascişti (dr. Bagdasar, avocatul Avram Bunaciu); eliberat la 23.VIII.1944 (n. 1921)

- 1991: A patra mineriadă. Minerii de la Vulcan, aflați în grevă, nemulțumiți de întârzierea răspunsului guvernului la revendicările lor, pornesc spre Bucureşti. În drum, se opresc la Craiova şi devastează gara.

- 1992: A intrat în vigoare Legea nr. 102/1992, privind noua stemă a României şi noul sigiliu al statului 

- 1994: A murit Grigore Popa, poet, eseist şi filosof (n. 1910)

- 1997: A fost retras din activitate celebrul Deep Blue, supercomputerul care l-a învins pe campionul mondial la şah, Gari Kasparov, în „Meciul secolului”, din mai 1997.

- 1996: A fost transformat în judeţ Sectorul Agricol Ilfov, al şaptelea sector al Bucureştiului, alcătuit din 38 de comune şi oraşul Buftea.

- 1998: A murit Irina Eliade, traducătoare din literaturile franceză şi engleză; cadru didactic universitar (n. 1920)

- 1998: O echipă internaţională de chirurgi din Lyon a reuşit primul transplant mondial de mână.

- 2004: A încetat din viaţă Françoise Sagan (n.1935), scriitoare franceză. A publicat romane în care abordează teme privind societatea dezabuzată (Bună ziua, tristeţe, 1954; Vă place Brahms?, 1959;-ecranizată; Un anume surâs, 1957), piese de teatru (Castel în Suedia, 1960) şi memorii.

- 2005: A murit Tommy Bond, actor american (n. 1926)

- 2005: Se desfăşoară, la Roma (24 septembrie-23 octombrie), prima ediţie a Festivalului Uniunii Teatrale din Europa.

- 2008: A murit prozatorul Eugen Teodoru (n. 1924). 

- 2012: Unitatea astronomică, aproximativ egală cu distanţa dintre Pământ şi Soare, folosită pentru a exprima distanţele din Univers, nu va mai fluctua, ea fiind oficial stabilită de Uniunea Astronomică Internaţională. Unitatea astronomică este de acum înainte egală cu 149.597.870.700 de metri, o valoare convenţională aleasă pentru a fi  compatibilă cu constantele astronomice în vigoare din 2009

$&&

 35 de proverbe evreiesti - excelente lectii de viata

1. Dacă problema poate fi rezolvată cu bani, aceasta nu este o problemă – e o cheltuială de bani.

2. Adam – primul om fericit, pentru că nu a avut soacră.

3. Dumnezeu i-a dat omului două urechi și o gură, pentru ca să asculte mai mult și 'să vorbească mai puțin.

4. Să te păzească Dumnezeu de femei rele, de cele bune să te păzești singur.

5. A intrat vinul – a ieșit taina.

6. Dumnezeu nu poate fi pretutindeni în același timp – de aceea a creat mamele.

7. Nu fi dulce – altfel te vor mînca. Nu fi amar – altfel te vor scuipa.

8. Toți se plîng de lipsă de bani, dar de lipsă de minte – nimeni.

9. Păzește-te de o capră – din față, de un cal – din spate, de un prost – din toate părțile.

10. Cunoștințele nu ocupă mult spațiu.

11. Oaspetele și peștele peste trei zile încep a mirosi.

12. Omul trebuie să trăiască cel puțin de dragul curiozității.

13. Alegînd între două rele, pesimistul le alege pe ambele.

14. Surdul a auzit cum mutul a povestit, că orbul a văzut, cum șchiopul alerga foarte rapid.

15. Dumnezeu îi păzește pe săraci, cel puțin, de păcatele scumpe.

16. Dacă caritatea nu ar costa nimic, toți oamenii ar fi filantropi.

17. Cînd o fată bătrînă se căsătorește, ea se transformă imediat într-o soție tînără.

18. Părinții îi învață pe copii să vorbească, copiii îi învață pe părinții să tacă.

19. De la distanță toți oamenii sunt buni.

20. Nu e atît de bine cu bani, cit de rău e fără ei.

21. Poate oul e mult mai deștept decît găina, dar se strică repede.

22. Încă nu s-a născut calul pe care vei putea prinde urma tinereții tale.

23. Bărbații ar face mai mult, dacă femeile ar vorbi mai puțin.

24. Cărunțimea – semnul bătrîneții, nu al înțelepciunii.

25. Să taci bine e mult mai greu decît să vorbești bine.

26. Soția rea e mai periculoasă decăt ploaia rea: ploaia te încuie în casă, iar soția rea te alungă din ea.

27. Lumea va disparea nu pentru că sunt mulți oameni, ci pentru că sunt mulți oameni răi.

28. Doamne! Ajută-mă să mă ridic în picioare – să cad în genunchi pot și singur.

29. Dacă viața nu se schimbă spre bine, așteaptă, și ea se va schimba spre rău.

30. Oricît de dulce ar fi dragostea, compot din ea n-o să iasă.

31. Cînd nu este nimic de făcut, oamenii se apucă de lucruri mari.

32. Cine nu are copii știe cum să-i educe.

33. Mai bine să mori de rîs decît de frică.

34. Experiența – cuvîntul cu care oamenii numesc greșelile lor.

35. Îmbătrînind , omul vede mai slab, dar mai mult.

$$$

 S-a întâmplat în 21 septembrie…

- „Ziua internaţională a păcii" se marca, anual, până în 2001, în ziua de deschidere a sesiunii Adunării Generale a ONU (în baza Rezoluţiei 36/67 din 30.XI.1981, reconfirmată prin Rezoluţia 52/232 din 4.VI.1998); la 28.IX.2001 Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a hotărât (prin Rezoluţia 55/282) ca această zi să fie marcată la o dată fixă - 21 septembrie

- „Ziua mondială a bolii Alzheimer", marcată din 1994

- 19 î.Hr.: A murit Virgilius (Publius Vergilius Maro), poet roman. Publius Vergilius Maro (n.15 octombrie 70 î. Hr., Andes –d.Brundisium / azi Brindisi), cunoscut în limba română ca Virgiliu, poet latin, autor al epopeii în versuri Aeneis („Eneida"), considerată epopeea naţională a romanilor. Multe din datele biografice nu sunt sigure, cele mai multe informaţii datează din perioada antică târzie sau provin din legende ale evului mediu timpuriu.

- 1327: A murit Regele Eduard al II-lea al Angliei. Eduard al II-lea (n. 25 aprilie 1284), a fost rege al Angliei din 1307 pâna în ianuarie 1327.Eduard al II-lea a fost primul monarh care a fondat colegiile universităţilor din Oxford şi Cambridge; el a fondat Cambridge's King's Hall în 1317 şi a dat statut regal Colegiului Oriel din Oxford în 1326.

- 1391: A murit Petru I Muşat, domn al Moldovei (1375-1391). În timpul domniei lui s-au emis primele monede moldoveneşti (groşii de argint), iar Suceava a devenit cetate de scaun. 

 - 1415: S-a născut Frederic al III-lea, Împărat Roman. Frederic al III-lea (n. Innsbruck - d. 19 august 1493, Linz) a fost ales Rege al Germaniei din 1440 şi a fost încoronat Împărat al Sfântului Imperiu Roman în 1452 domnind până la moartea sa. A făcut parte din Casa de Habsburg.

- 1452: S-a născut Girolamo Savonarola, teolog si politician italian.Girolamo Savonarola (n. Ferrara, d. 23 mai 1498, Florenţa) a fost un călugăr dominican italian, predicator, critic şi reformator al moravurilor religioase şi sociale catolice. La vârsta de 20 de ani publică prima sa lucrare, „De ruina mundi", în care critică corupţia şi decadenţa moravurilor societăţii din vremea sa. În 1474 pleacă la Bologna, unde intră în mănăstirea ordinului Dominicanilor. Aici scrie a doua lucrare critică, de data aceasta la adresa bisericii, intitulată „De ruina ecclesiae”, în care exprimă deschis exigenţa unei regenerări a clerului, care-  după părerea sa - a pierdut funcţiunea hărăzită de mediator între Dumnezeu şi oameni.

- 1558: A murit Carol Quintul, împărat al Sfântului Imperiu Roman, rege al Castiliei, Aragonului, Neapolelui și al Siciliei. Carol Quintul (n. 24 februarie 1500) a fost împărat romano-german din 1519, până la abdicarea sa în 1556. A domnit, de asemenea, ca rege al Spaniei, cu titulatura „Carol I”, din 1516 până în 1556. Ca moştenitor a patru dintre casele regale importante din Europa, a realizat o uniune personală a unor teritorii întinse şi dispersate, incluzând Sfântul Imperiu Roman, Aragon, Castilia, Napoli, Sicilia, Țările de Jos şi coloniile spaniole din Americi. Când a renunţat la tron, şi-a împărţit ţinuturile între fiul său, Filip al II-lea al Spaniei, şi fratele său, împăratul Ferdinand I.

- 1576: A murit Girolamo Cardano, medic si matematician italian (n. 1501) În matematică rămâne cunoscut prin ideiile generale privind teoria ecuaţiilor algebrice, cunoscută ca Metoda lui Cardan.

- 1712: S-a născut, la Trembley, Exupère-Joseph Bertin (m.1781), anatomist francez. Între anii 1741-1742 a venit la Bucureşti ca medic al domnitorului Constantin Mavrocordat. Întors în Franţa a efectuat cercetări asupra circulaţiei sângelui în ficatul fătului. În osteologie cornetele sfenoide îi poartă numele.

- 1756: S-a născut John Loudon MacAdam, constructor de străzi; acesta a fost primul care a pune în aplicare sistemul de pavaj cu pietris care acum îi poartă numele: „macadam" (d. 1836) 

- 1768: S-a născut, la Versailles, Louis Emmanuel Jadin (m.1853), pianist, dirijor şi compozitor francez. A compus 40 de opere, muzică simfonică, de cameră şi vocală.

- 1792: Convenția Națională Franceză votează pentru abolirea monarhiei. 

- 1792: S-a născut Johann Peter Eckermann (m.1854), scriitor german, bun prieten cu Goethe, secretarul personal al acestuia. Editor al operelor complete ale lui Goethe. Lucrarea sa Convorbirile lui Goethe cu Eckermann (1823) constituie un document excepţional.

- 1824: S-a născut, la Voronej, Ivan S. Nikitin (m.1861), poet rus. A scris versuri epice, de inspiraţie socială (Comisionarul, 1859) şi lirice (Furtuna, 1851). Proză anticlericală (Jurnalul unui seminarist, 1860).

- 1832: A murit Walter Scott, scriitor scoțian. Sir Walter Scott (n.15 august 1771) a fost un scriitor scoţian prolific şi un poet popular în Europa în timpul vieţii sale. Se poate spune ca Scott a fost primul autor de limbă engleză care a avut o carieră internaţională în timpul vieţii, cu mulţi cititori din întreaga Europa, Australia şi America de Nord. Poeziile şi proza lui sunt încă citite şi multe din scrierile lui ramân scrieri de referinţă atât pentru literatura engleză, cât şi pentru literatura scoţiană. Printre operele sale clebre se numără „Ivanhoe", „Rob Roy", „The Lady of The Lake", „Waverley", „The Heart of Midlothian" şi „The Bride of Lammermour". 

- 1847: Are loc inaugurarea primei lucrări moderne de alimentare cu apă a Bucureştilor - „Stabilimentul fântânilor de la Mihai Vodă", în care pompele erau acţionate de o maşină cu aburi 

- 1850: S-a născut Hans Sitt, violonist austriac (m. 1922) 

- 1853: S-a născut Heike Kamerlingh Onnes, fizician olandez, laureat al Premiului Nobel. Heike Kamerlingh Onnes (n. Groningen — d. 21 februarie 1926, Leiden) a fost fizician olandez, profesor universitar la Leiden, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1913.Heike Kamerlingh Onnes a avut contribuţii în termodinamică şi electricitate. Este întemeietorul laboratorului criogenic din Leiden în 1882, unde a atins pentru prima oară temperaturi apropiate de zero absolut şi a ajuns să lichefieze heliul în anul1908. A studiat fenomenul opalescenţei critice împreună cu W.H. Keesom, şi a descoperit în anul 1911, fenomenul supraconductibilităţii.

-1860: A murit filosoful german Arthur Schopenhauer, iniţiatorul „voluntarismului" modern; ideile sale au devenit cunoscute în România prin intermediul „Junimii", influenţând literatura şi filosofia românească din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Arthur Schopenhauer (n. 22 februarie 1788, Stutthof/Danzig - d. Frankfurt am Main), a fost un filosof german, cunoscut - mai ales - prin teoria sa asupra primatului „voinţei" în sfera reprezentării lumii şi în comportamentul uman.

- 1866: S-a născut Elena Văcărescu, scriitoare română de limbă franceză, stabilită la Paris în 1891; prima femeie primită în Academia Română, ca membru de onoare, la 11.VI.1925; a depus o intensă şi permanentă activitate pentru susţinerea intereselor naţionale româneşti în Occident (m. 1947, Paris). Dicţionarul scriitorilor români R-Z (2002) dă ca dată a naşterii 3.X.1864. A fost laureată în două rânduri cu premiul Academiei Franceze. A tradus în limba franceză din poeziile lui Eminescu, Blaga, Goga, Topîrceanu, Minulescu, Vinea (d.17.02.1947)

- 1866: S-a născut scriitorul englez Herbert George Wells. Herbert George Wells (d.13 august 1946), cunoscut mai bine sub numele de H. G. Wells, a fost un scriitor englez celebru pentru cărţile sale de ficţiune precum Maşina timpului, Războiul lumilor, Omul invizibil, Primii oameni în lună şi Insula Doctorului Moreau. A mai publicat nuvele contemporane, istorie şi comentarii sociale. A fost un socialist declarat şi un pacifist, operele sale mai târzii devenind tot mai politice şi didactice. Atât Wells, cât şi Jules Verne sunt recunoscuţi ca „părinţii genului ştiinţifico-fantastic”.

- 1866: S-a născut Charles Nicolle, medic şi bacteriolog francez; în 1909 a descoperit modalitatea de transmitere a tifosului exantematic; Premiul Nobel pentru Medicină pe 1928 (m. 1936).Recunoaşterea mecanismului de transmitere a febrei tifoide a creat baza pentru măsurile de precauţie necesare în combaterea şi prevenirea acestei boli în timpul celor două războaie mondiale. Nicolle a adus şi importante contribuţii în cunoaşterea febrei de Malta, pentru care a introdus şi vaccinarea preventivă.

 - 1868: A fost promulgat, prin Decretul nr. 1516, „Actul de concesiune pentru construirea şi esploatarea caei ferate de la Suceava la Iaşi, Botoşani pene la Roman”, act prin care era concesionată construcţia primei căi ferate din Moldova (lungimea de 224 km), Companiei Victor von Ofenheim 

- 1874: S-a născut compozitorul englez Gustav Holst (m. 1934)

- 1895, 21.IX / 3.X: S-a născut poetul rus Serghei Esenin (m. 1925).Lirica sa este contemplativă, de expresie modernă, caracterizată prin imagism şi o mare varietate de tonuri afective, de la perceperea cosmică a naturii ruse până la evocare miturilor vechi păgâne şi creştine, de la nostalgia satului până la fronda faţă de formele civilizaţiei oraşului:

- 1893: Cei doi fraţi Duryea, Charles şi Frank J. produc un automobil denumit de ei „trăsură Horseless" (fără cai). Acesta este considerata prima maşină cu motor pe benzină produsă în America

- 1900: S-a născut Isaiia Răcăciuni (pseudonimul lui Isaiia Nacht), prozator, dramaturg, traducător şi publicist (m. 1976). Unele surse dau ca dată a naşterii 22 septembrie 1900 

- 1902: S-a născut poetul spaniol Luis Cernuda (m. 1963) 

- 1905: S-a născut sociologul american Philip Mosley, unul dintre cei mai buni cunoscători, din timpul său, ai problemelor est-europene; a desfăşurat cercetări în Albania, Bulgaria, Iugoslavia şi România; în 1940 a fost primul american care a protestat (în revista „Foreign Affairs") împotriva Dictatului de la Viena, considerându-l un act nedrept împotriva României; membru corespondent străin al Academiei Române (1947) (m. 1972)

- 1908: S-a stins din viaţă, la Biarritz, Pablo de Sarasate (n.1844), violonist şi compozitor spaniol. A avut o tehnică uluitoare, un mod de interpretare elegant şi sigur. Numeroşi compozitori au scris special pentru el (Edouard Lalo, Max Bruch, Camile Saint-Saens ş.a.). A compus piese de virtuozitate pentru vioară (Melodii lăutăreşti etc).

-1912: S-a născut Chuck Jones, celebru desenator, creator al multor personaje de desene animate: iepurasul Bugs Bunny, sconcsul Pepe, pasarea Bip-Bip si Coyote; a realizat peste trei sute de filme si a fost rasplatit cu patru Premii Oscar (d. 22.02.2002)

- 1916: S-a născut Françoise Giroud, scriitoare şi publicistă franceză, co-fondatoare a săptămânalului „L'Express" (d.2003) 

- 1919: S-a născut Gheorghe Marinescu, matematician, membru al Academiei Române; a fost primul matematician român care s-a ocupat de teoria distributiilor (d. 10.03.1987) 

- 1925: S-a născut trăgătorul Iosif Sârbu; a obţinut medalia de aur la proba de armă, calibru redus, la Jocurile Olimpice de la Helsinki (1952), devenind primul campion olimpic român; deşi grav accidentat la ochiul drept, va mai participa la numeroase competiţii naţionale şi internaţionale, obţinând locuri meritorii; după ce s-a retras din activitatea competiţională, a desfăşurat o susţinută activitate de instructor şi antrenor de tir (m. 1964)

- 1926: S-a născut Donald Arthur Glaser, fizician american. Laureat al Premiului Nobel pentru Fizică (1960). A inventat (1952) camera cu bule şi a aplicat metodele fizicii în biologia moleculară. A publicat lucrări privind radiaţiile cosmice.Donald Arthur Glaser (n. 21 septembrie 1926), este un fizician şi neurobiolog american, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1960 pentru inventarea camerei cu bule (un vas umplut cu un lichid transparent supraîncălzit (cel mai adesea hidrogen lichid) folosit pentru a detecta particule încărcate electric care se deplasează prin el).

- 1931: S-a născut actorul american de film Larry Hagman; cunoscut pentru rolul JR din serialul de televiziune „Dallas”

- 1931: S-a născut dirijorul Ion Iancu (m. 2008) 

- 1934: A murit Gheorghe Bogdan-Duică, istoric literar; membru al Academiei Române (n.1866); 

- 1934: S-a născut Leonard Cohen, poet şi cantautor canadian; o voce distinctă în peisajul muzicii pop a anilor '70 ai secolului al XX-lea

- 1935: S-a născut Henry Gibson, actor american (m. 2009)

-1935: S-a născut Marius Popp, compozitor şi instrumentist român de jazz, membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (n.Sibiu)

- 1936: A murit lingvistul francez Antoine Meillet; contribuţii fundamentale la gramatica comparată a limbilor indo-europene şi în lingvistica generală; a perfecţionat metoda comparativ-istorică; a condus, împreună cu conaţionalul său Marcel Cohen, elaborarea lucrării „Limbile lumii"; membru de onoare străin al Academiei Române (1923) (n. 1866)

- 1939: Prim-ministrul român Armand Călinescu este asasinat de membrii pro-nazişti ai Gărzii de Fier.

- 1942: Primul zbor al bombardierului B-29 Superfortress. Boeing B-29 Superfortress a fost un bombardier greu cvadrimotor cu elice folosit în principal de către Statele Unite ale Americii în timpul celui de-al doilea război mondial şi în Războiul din Coreea. B-29 a fost printre cele mai mari avioane folosite în timpul celui de-al doilea război mondial. Un model foarte avansat la vremea respectivă, era dotat cu o cabină presurizată, un sistem de conducere a focului electronic şi turele telecomandate. Denumirea „Superfortress” (Superfortăreaţa) era derivată din cea a predecesorului său, modelul B-17 Flying Fortress (Fortăreaţa Zburătoare). A fost principalul avion folosit de SUA în campania de bombardamente incendiare desfăşurată împotriva Imperiului Japonez în ultimele luni ale celui de-al doilea război mondial. A fost, de asemenea, bombardierul care a lansat bomba atomică asupra oraşelor Hiroşima şi Nagasaki. Spre deosebire de multe alte bombardiere din cel de-al Doilea Război Mondial, B-29 a rămas în dotare şi după război, câteva fiind folosite ca transmiţătoare de televiziune zburătoare de către compania Stratovision.B-29 a fost folosit în mai multe roluri în anii 1950. Bombardierul a fost folosit şi de către Forţele Aeriene Regale Britanice, fiind denumit Washington, până în anul 1953 când a fost înlocuit de bombardierele cu motoare cu reacţie English Electric Canberra. Uniunea Sovietică a fabricat o copie fără licenţă denumită Tupolev Tu-4. B-29 a stat la baza unei serii de bombardiere, avioane de transport, avioane-cisterne şi avioane de recunoaştere proiectate de către compania Boeing. Printre acestea s-a numărat şi B-50 Superfortress (un B-29 dotat cu alte motoare), primul avion care a zburat non-stop în jurul lumii. B-29 a fost retras din uz în anul 1960, fiind construite în total 3.970 de exemplare.

- 1945: A murit Ioan Constantin Filitti, istoric, jurist şi diplomat; figură reprezentativă a istoriografiei române din prima jumătate a secolului XX; contribuţii în numeroase domenii: istorie militară şi diplomatică, genealogie, istoria Bisericii; membru corespondent al Academiei Române din 1915 (n. 1879). A publicat studii de istorie a dreptului public românesc: Rolul diplomatic al fanarioţilor de la 1700 până la 1821 (1901), Domniile române sub Regulamentul Organic, 1834-1848 (1915) şi altele. 

- 1945: S-a născut producătorul şi regizorul american Jerry Bruckheimer

-1947: S-a născut scriitorul american Stephen King; în romanele sale, majoritatea ecranizate, îmbină elemente de literatură horror, SF şi legendă

- 1947: S-a născut Don Felder, chitarist american (Eagles)

- 1950: S-a născut Păuniţa Ionescu, cântăreaţă de muzică rock, cu un stil de interpretare apropiat solistelor afro-americane; după 1990 s-a stabilit în străinătate 

- 1950: S-a născut actorul de film american Bill (William James) Murray

- 1952: A murit folcloristul Ilarion Cocişiu (n. 1910) 

- 1952: S-a născut cantautorul folk Vali (Valeriu) Sterian (d. 2000)

- 1954: A murit Kokichi Mikimoto, inventator japonez, primul care a dezvoltat o metodă de cultura a unor perle pefect sferice (n. 1858)   

- 1954: SUA au lansat la apă primul submarin din lume cu propulsie nucleară, Nautilus 

- 1955: S-a născut Ducu Bertzi, cantautor şi folkist

- 1957: A murit Regele Haakon al VII-lea al Norvegiei. 1872) aakon al VII-lea (Prinţul Carl al Danemarcei, născut Christian Frederik Carl Georg Valdemar Axel) (n.3 august 1872) a fost primul rege al Norvegiei după disoluţia uniunii dintre Norvegia şi Suedia din 1905. Fiind unul dintre puţinii monarhi aleşi, Haakon a câştigat rapid respectul şi afecţiunea poporului său. Prinţul este ales în urma unui plebiscit, prin care obtine 80% din sufragii. Îşi alege numele de Haakon VII şi schimbă numele fiului său Alexander în Olav. Încoronarea oficială are loc la 22 iunie 1906, în catedrala de la Trondheim. Haakon VII domneşte 52 de ani, timp în care reuşeşte să păstreze independenţa statului său, chiar cu preţul exilului. În timpul celui de-al doilea război mondial Norvegia, deşi îşi proclamă neutralitatea, este invadată de trupele germane.Regele este ameninţat de Hitler, care-i propune să capituleze şi să numească ca prim-ministru pe pronazistul Vidkun Quisling. Haakon refuză şi se retrage, împreună cu miniştrii săi, la Londra, de unde domneşte vreme de 5 ani. La întoarcerea în ţară, la 7 iunie 1945, poporul îl întâmpină cu entuziasm şi îl numeşte „tatăl naţiunii”.

- 1960: S-a născut actorul de film canadian David James Elliott

- 1961: A murit poeta Claudia Millian-Minulescu; merite în promovarea relaţiilor culturale româno-franceze; Poetă simbolistă, a publicat volumele: Garoafe roşii (1914), Cântări pentru pasărea albastră (1922) şi Întregire (1936). Soţie a poetului Ion Minulescu (1881-1944), a contribuit la organizarea colecţiei-muzeu din Bucureşti a acestuia. (n. 1887) 

- 1961: De la Galeria Naţională din Londra a fost furat celebrul tablou al lui Goya, „Ducele de Wellington”. A fost recuperat în 1965.

- 1962: S-a născut actorul american Rob Morrow

-1964: Primul zbor de încercare pentru supersonicul XB-70 Valkyrie.Supersonicul american XB-70 Valkyrie a fost prototipul unui bombardier strategic foarte avansat, de mare altitudine şi viteză (Mach 3). Dezvoltarea acestui avion a îngrijorat Uniunea Sovietică într-atât încât aceasta a dus la crearea interceptorului MiG-25 Foxbat ca răspuns. Valkyrie dispunea de aripioare-raţă (canard) şi aripi principale în cofiguraţie delta. Era construit în mare parte din oţel inoxidabil, structură de tip fagure şi titan. Era proiectat să utilizeze un fenomen numit portanţă de compresie, care apare atunci când unda de şoc generată de un avion la viteze supersonice este „prinsă" sub aripi, suportând o parte din greutatea avionului. Sub centrul aripii, Valkyrie avea o despărţitură de mari dimensiuni la centrul gurilor de admisie ale motoarelor, care avea rolul de a produce o undă de şoc puternică. Acţionând asupra aripilor, acest şoc îi permitea avionului să recupereze energie din propria urmă lăsată în aer. La viteze mari, portanţa de compresie sporea portanţa aripilor cu până la 30 la sută, fără nici o creştere a rezistenţei la înaintare.Porţiunile exterioare ale aripilor erau mobile, şi puteau fi înclinate în jos cu până la 65 de grade. Aceasta spprea stabilitatea direcţională a avionului la viteze supersonice, muta centrul de portanţă la o poziţie mai favorabilă la viteze mari, şi întărea efectul de portanţă de compresie. Cu vârfurile aripilor coborâte, unda de şoc cauzată de portanţa de compresie avea sa fie şi mai mult ţinută sub control sub aripi, în loc să se scurgă dincolo de vârfurile aripilor. Nu a devenit nici o data operational, iar de construit s-au construit numai 2 prototipuri care au fost utilizate  pentru zboruri de cercetare (în sens tehnologic nu militar). 

-1964: Colonie engleză, Malta şi-a proclamat independenţa în cadrul Commonwealthului; Malta a devenit republică la 13.12.1974

- 1970: A murit medicul Ion Ţurai; importante contribuţii în domeniul chirurgiei; membru corespondent al Academiei Române din 1955 (n. 1907) 

- 1971: S-a născut actorul american Luke Wilson

- 1971: A murit Bernardo Houssay, medic, biolog si fiziolog argentinian (Premiul Nobel pentru Medicină) în 1947. Bernardo Alberto Houssay (n. 10 aprilie, 1887) a fost un medic şi fiziolog argentinian, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină (1947) împreună cu soţii Carl Ferdinand şi Gerty T. Cori. A demonstrat importanţa secreţiei lobului anterior al hipofizei în declanşarea diabetului.

- 1972: A murit Henry de Montherlant, scriitor si dramaturg francezHenry de Montherlant (1896-1972), romancier, eseist si autor dramatic, nume de prima mărime a literaturii franceze din secolul XX

- 1972: La Bucureşti a fost inaugurat Centrul european UNESCO pentru învăţământ superior cu scopul de a dezvolta cooperarea între instituţiile de învăţământ superior din Europa 

- 1972: S-a născut Liam Gallagher, muzician şi compozitor englez; cunoscut în special ca liderul formaţiei rock Oasis

-1974:  A murit Walter Brennan, actor american (n. 1894), care a câştigat trei Premii Oscar. 

- 1979: Se infiinţează, la Bucureşti, Institutul de Tracologie, având ca scop coordonarea unitară a activităţii multidisciplinare în domeniul studiilor traco-geto-dacice; primul director: Dumitru Berciu 

- 1980: Francezul Gérard d’Aboville, devine primul om care traversează Oceanul Atlantic, într-o barcă cu vâsle. Gérard d’Aboville s-a născut la 5 septembrie 1945 în Paris şi este un explorator şi politician francez, care a fost primul om care a traversat atât Oceanul Atlantic cât şi Oceanul Pacific într-o barcă cu vâsle.A plecat din Cape Cod, SUA la 10 iulie şi a ajuns la Brest după 71 de zile si 23 de ore, parcurgând 5200 km  

- 1987: S-a născut Aurel Gurghianu, poet, traducător şi publicist, asociat cu gruparea de la revista clujeană Steaua (n. 1924). 

- 1988: A murit regizorul american de film Henry Koster; este realizatorul primului film pe ecran lat (cinemascop) în 1953 (n. 1905, la Berlin)

- 1990: Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti îl condamnă pe Nicu Ceauşescu la 20 de ani de închisoare, 10 ani de interdicţie a unor drepturi şi degradare militară, schimbând acuzaţia de infracţiune de genocid în instigare la omor deosebit de grav 

- 1992: A murit Ion Băieşu, prozator dramaturg, autor de schiţe şi foiletoane umoristice (n. 1933);  autorul romanului „Balanţa" (ecranizat de către regizorul Lucian Pintilie). Ion Băieşu (numele său real fiind Ion Mihalache) (n. 2 ianuarie 1933, Aldeni, judeţul Buzău; d. Bucuresti) a fost un scriitor român, dramaturg şi autor de scenarii pentru televiziune si film.A lansat celebrul cuplu comic Tanţa şi Costel, în interpretarea a doi mari actori români, Coca Andronescu şi Octavian Cotescu. A scris foarte multe volume de schiţe cu subiecte comice. După moartea sa i-a fost publicat şi un Jurnal.

- 1995: A încetat din viaţă, la Hârlău, jud. Iaşi, Dimitrie Bejan (n.1909), prozator român. A publicat volumele: Hotarul cu cetăţi (1995), Oranki (1996), Viforniţa cea mare (1996), Bucuriile suferinţei, vol. I-II (1996) etc. A fost deţinut politic (1946-1964). Ca preot, a scris studii şi articole în special pe probleme creştin-ortodoxe.

- 1995: A încetat din viaţă Matty Aslan (n.1924), grafician român. A practicat caricatura, ilustraţia de carte, a fost regizor şi scenarist de filme de animaţie. Matei (Matty) Aslan (n. 7 mai 1924, oraşul Ismail,astăzi în Ucraina) a fost un caricaturist, regizor şi scenarist de filme de animaţie.Înainte de Revoluţia din decembrie 1989, Matty Aslan era autor al unei rubrici permanente în ziarul „România liberă”, rubrică intitulată „Una pe zi de Matty”, pe care a realizat-o zi de zi timp de 17 ani. Caricaturile sale nu vizau viaţa politică, ci mai ales cotidianul, tinzând spre desen umoristic. Finalitatea socială imediată a umorului său (ridendo castigat mores) l-a făcut extrem de popular pentru aplombul şi concizia adresei satirice directe.

- 1996: Margareta, principesa de Hohenzollern, fiica regelui Mihai I, s-a căsătorit cu Radu Duda, devenit principe de Hohenzollern-Veringen (la 1 ianuarie 1999).

- 1998: A murit  Florence Griffith Joyner, sportivă, cunoscuta cu porecla Flo-Jo. Atleta americanca inca este detinatoarea recordului mondial la 100 si 200 de metri (n. 1959)

- 2002: A murit (în SUA, unde se stabilise) tenorul Garbis Zobian (n. 1915) 

- 2002: A murit Robert L. Forward, fizician şi scriitor american de literatură S.F. (n. 1932) 

- 2003: Sfârşitul misiunii sondei spaţiale Galileo dupa 14 ani şi 4,6 miliarde de kilometri parcurşi. Distrugerea sondei s-a produs prin dezintegrare în atmosfera planetei Jupiter, lucru hotărât de NASA, pentru a proteja de contaminare satelitul Europa

- 2003: S-a stins din viaţă, la Iaşi, Julieta Borcea-Haluş (n.1923), artist liric român. A debutat în operetă (1947) şi în teatru (1949). Din 1957 a evoluat pe scena Operei Române din Iaşi, în roluri de soprană (Traviata; Boema; Carmen şi altele). Între anii 1967-1996, a fost profesoară de canto la Conservatorul „G. Enescu” din Iaşi. Pentru scurt timp (1960-1967) a jucat pe scena Teatrului Muzical di n Constanţa.

- 2005: A murit André Bertounesque, pictor canadian de origine franceza