£££

 Pe 31 IULIE 1939 s-a .născut în orașul Carmen Sylva ( astăzi Eforie Sud), județul Constanța,, actorul NICU CONSTANTIN.. Dacă ar mai trăit, astăzi el ar fi împlinit 87 de ani. A fost un actor de comedie român foarte cunoscut. Tatăl lui, , Tudor Constantin provenea dintr-o familie originaŕă din Albania si care a ajuns în România in 1910, iar mama sa era grecoaică. Cei doi s-au căsătorit în 1924 si au avut 7 copii. Nicu Constantin a absolvit 

Școala Medie Tehnică de Marină din Constanța- profilul navigație si Scoala Populară de Artă din București. A fost angajat al Teatrului de Revista "Constantin Tănase" din București, între anii 1960 și 2000, unde a susținut peste 9.000 de reprezentații.Între 1979 si 1982 a fost actor al Teatrului de Operetă "Ion Dacian". In 1959 debutează la televiziune, împreună cu Margareta Pâslaru și Marina Voica. In 1966 și-a făcut debutul in filmul "Impușcături pe portativ". Au urmat filmele

"Secretul lui Ba hus", "Septembrie", "Intoarcere la dragostea dintâi", "Alo, aterizează străbunica !", "Vin cicliștii", "Totul pentru fotbal", "Cercul Magic", 

"Vacanță la mare", " Grăbește-te încet", "Harababura", " Mușchetarii în vacanță" ș.a.Actorul a jucat în aproximativ 28 de filme. A fost căsătorit de două ori. Prima soție a fost FLORENȚA, fiica unui preot cu care a avut un fiu, regizorul ŔAZVAN CONSTANTIN. Cei doi au divorțat după 16 ani de căsnicie. Actorul s-a recăsătorit cu MĂNDIȚA, solistă a Teatrului de Operetă cu care s-a căsătorit civil în 1986 si care i-a stat alături până în ultima clipă a vieții. A murit pe 15 Septembrie 2009 la Spitalul Clinic Militar de Urgență, unde era internat pentru suferințe pulmonare. A murit din cauza unui stop cardiorespirator, la vârsta de 71 de ani. A fost înmormântat în cimitirul din localitatea natală Eforie Sud.. A fost distins cu Ordinul Cultural Clasa I, iar în 2001 a devenit Cetățean de Onoare al orașului Eforie Sud..

&&&

 Vara s-a născut, si tot vara a plecat dintrs noi, actrița română de teatru și film, radio si televiziune COCA ANDRONESCU , S-a stins din viață pe 5 AUGUST 1998 în București,la vârsta de 66 de ani, după o lungă suferință. Pe numele real LUCREȚIA ANDRONESCU, s-a născit pe 3 Iulie 1932 la Pătărlagele, oras din jud. Buzău. A urmat cursurile liceale la Râmnicul Sărat, iar în anul 1953 a absolvit Institutul de Teatru din Cluj. Ls absolvire a fost repartizată la Teatrul de Stat din Baia Mare.A fost căsătorită cu unul dintre colegii săi de promoție, actorul ANDREI BURSACI, viitor actor al Teatrului din Baia Mare.,apoi la Oradea si la Teatrul Nottară din București. Cei doi au divorțat în anul 1956, când ea a plecat la București la Teatrul Național., condus pe atunci de scriitorul Zaharia Stancu.Aici a făcut peste 40 de roluri memorabile. În film a debutat în filmul "Steaua fără nume". Are o filmografie bogată, printre filmele în cae a jucat fac parte : "Bădăranii", "Titanic Vals", "Balul de sâmbătă seara ", "Singurătatea florilor", " Serenadă pentru etajul XII", "Dragoste la zero grade", "Șeful sectorului suflete", "Comedie fantastică", "Eu. tu și Ovidiu", "Tufă de Veneția", "Alo, aterizează străbunica" "Expresul de Buftea", " Masca de argimt", ș.a. Și in televiziune a fost apreciată. A rămas în memoria publicului ro.ânesc pentru folul din mini seria tv. de mare succes la public "Iubirea.e un lucru foarte mate", în duet cu actorul OCTAVIAN COTESCU, celebrele personaje TANȚA și COST.EL în Lehliu Gară.

£££

 TUDOR GHEORGHE, amintiri din prietenia sa cu AMZA PELLEA: «Beau cu tine ultimul pahar de vin din viaţa mea»

      -TUDOR GHEORGHE a rememorat o serie de întâmplări din prietenia sa de o viață cu AMZA PELLEA, despre ultimul spectacol la care au urcat pe scenă amândoi și despre cum marele actor şi-a presimţit sfârşitul.

”Şi când am ajuns la ARAD, după spectacol, ne aştepta preşedintele Comitetului de Cultură, un tip minunat de altfel, la restaurant, jos, cu o masă pregătită şi spunea „hai că am adus nişte vin de la ŞIRIA, un vin foarte bun, nişte fripturi, cutare şi beţi şi voi liniştiţi că mâine aveţi spectacole”. Aveam două spectacole, pe zi, două, da?

   -Ei bine, m-am dus la AMZA în cameră să-l chem şi mi-a zis „băi, MICULE, nu merg că nu mă simt bine. Nu mă simt eu bine”. Zic „păi ce ai mă? Merg, bei un pahar de vin şi … „, zice „nu merg, mă, că nu pot să mănânc şi nu pot să beau nimic”.

   -Am coborât la nea TITI BĂLTEANU, impresarul nostru, şi îi zic „nea TITI, AMZA nu vrea”. Zice, „ei, lasă, lasă, lasă, mă duc eu mai târziu şi îi duc ceva în cameră”.

    -A doua zi, de dimineaţă, la micul dejun, AMZA n-a venit. Vine nea TITI disperat „lu AMZA îi e rău, nu îi e bine. N-a mâncat nimic, nu vrea nici să mănânce, hai la el”. M-am dus sus „băi, mergem la un spital, ceva?”.

    -Zice „nu, nu, mergem acasă, mergem la BUCUREŞTI direct”. Zic „păi avem spectacole, două”, la care el „rămâi tu şi faci spectacolele amândouă”. Zic „păi ma omoară lumea, că scrie AMZA PELLEA şi TUDOR GHEORGHE. Eu nu fac aşa ceva, nu se poate”.

    -Ne-am luat bilete de avion şi am venit la BUCUREŞTI, la ELIAS direct. Venise în ţară primul tomograf. Nu intra oricine la ELIAS, însă AMZA era AMZA.

   Şi l-au dus, l-au pus, l-au scanat. A ieşit doctorul şi mi-a spus „nea Mărin al nostru se duce. Cancer. Stadiu terminal”.

    -Aşa că ultimul spectacol făcut a fost la INEU, cu AMZA. Pe urmă am plecat în AMERICA. El începuse tot felul de tratamente. Îl trimise PĂUNESCU la un … ceva, alternative d-astea, nu mai ştiu cum îl chema.

   Un tip minunat, de altfel, că îl simţea, aşa, punea mâna şi simţea energia unde îl doare. Trecuse AMZA pe nu ştiu ce verdeţuri, pe ovăz.

   -M-am dus la el să-i spun că plec în AMERICA. El slăbise, stătea întins în pat, şi mi-a zis „băi, MICULE, când te întorci, nu mă mai găseşti”. Eu zic „ce vorbă e asta mă? Hai, mă, fi cuminte că abia aştept să vin şi să plecăm dracu în turneu din nou că aşa de frumoasă a fost toată perioada aia în care am făcut spectacole”.

    -Aşa am început eu să vorbesc, să spun. El zice „DOMNICO, adu un pahar de vin”, iar apoi către mine „beau cu tine ultimul pahar de vin din viaţa mea”, a povestit TUDOR GHEORGHE.

         ODIHNĂ-N VEȘNICĂ LUMINĂ NEA MARINE!🙏🕯

    CONSIDERAȚIE, RESPECT!

£££

 De ce poartă oamenii din țările fierbinți haine închise: fizica ce pare ilogică

Pe caniculă, corpul îți cere un singur lucru: să dai jos cât mai multe haine, să-ți expui pielea la vânt și să te bucuri de răcoare. Pare logic, nu-i așa?

Și totuși, un beduin îmbrăcat într-o robă largă și densă, la +46°C, poate fi mai bine protejat de arșiță decât un turist în maiou și pantaloni scurți. Nu pentru că este „obișnuit” cu căldura, iar celălalt ar fi mai fragil. Pur și simplu, fizica transferului de căldură este mult mai subtilă decât ne sugerează instinctul.

Un beduin într-o robă neagră, la +46°C, pare că s-ar fi pregătit pentru o ceremonie funerară. În realitate, se pregătește pentru un drum lung sub soarele necruțător. În schimb, turistului în maiou i-ar putea deveni curând extrem de greu.

De unde vine, de fapt, convingerea că mai puține haine înseamnă mai multă răcoare? De la transpirație.

O picătură de transpirație se evaporă, absoarbe căldura și răcește pielea. Și este perfect adevărat: transpirația poate răcori corpul chiar și la temperaturi foarte ridicate, mai ales când aerul este uscat și organismul dispune de suficientă apă pentru a produce noi picături.

Dar lucrurile devin mai complicate de aici.

Corpul elimină căldura prin patru mecanisme: radiație, convecție, contact direct și evaporare. În deșert, primele două pot ajunge să lucreze împotriva ta.

Temperatura pielii se menține, de obicei, în jurul valorii de 33–35°C. Atâta timp cât aerul este mai rece decât corpul, acesta preia căldura de la tine: curentul de aer are rol de răcire.

Dar în deșert aerul poate avea +45°C, nisipul este încins, iar soarele lovește fără milă de sus.

În aceste condiții, aerul fierbinte nu mai răcorește întotdeauna, ci poate deveni o sursă suplimentară de căldură. Soarele nu doar luminează, ci arde. Din punct de vedere fizic, fluxul de căldură nu mai merge doar dinspre corp spre exterior, ci și invers, din mediu către corp.

Pielea expusă într-o asemenea situație nu mai este un radiator, ci o tigaie încinsă. Cu cât suprafața expusă este mai mare, cu atât primești mai multă radiație solară și mai multă radiație ultravioletă.

Roba largă funcționează ca un tampon termic.

Hainele largi fac un lucru simplu: creează un strat de aer între piele și mediul torid.

Sub o astfel de haină se formează un microclimat. Aerul aflat lângă piele intră mai puțin în contact cu fluxul exterior de aer încins, iar țesătura absoarbe direct razele soarelui. Căldura arzătoare este preluată de haină, nu de piele.

Și în privința transpirației există o subtilitate.

Pe pielea goală, expusă soarelui, transpirația se evaporă rapid și răcorește corpul, dar costul este ridicat: apa se pierde într-un ritm accelerat, iar o parte din transpirație poate pur și simplu să se scurgă sau să fie îndepărtată de vânt fără să producă efectul dorit.

O țesătură largă și respirabilă poate prelungi procesul: absoarbe umezeala, o distribuie pe suprafață și permite evaporarea într-un ritm mai uniform. Desigur, efectul depinde de material, croială, vânt și nivelul de umiditate.

Există însă o precizare importantă.

Acest principiu funcționează în special în climatele uscate și cu țesături lejere, care permit circulația aerului. Dacă îmbraci o țesătură sintetică umedă și lipită de corp, obții exact efectul opus. Practic, devine o pungă de plastic în jurul trupului, nu o protecție.

Mai există un motiv pentru acoperirea corpului, deseori ignorat în discuțiile despre culoarea hainelor.

Radiațiile ultraviolete.

Pielea descoperită în deșert nu este doar o problemă de „mai rece sau mai cald”. Înseamnă arsuri, inflamații și un stres suplimentar pentru un organism care deja luptă împotriva temperaturilor extreme.

Țesătura reduce încărcătura solară și protejează împotriva ultravioletelor. Totuși, căldura extremă rămâne periculoasă: sunt necesare apă suficientă, umbră, pauze regulate și atenție la semnalele corpului.

Tocmai de aceea, în regiunile calde și uscate, îmbrăcămintea tradițională nu lasă adesea corpul descoperit, ci îl acoperă. Nu în ciuda legilor fizicii, ci datorită lor.

Sursa : Pagina Comunitate 

Marcus de seară ...

££

 💕DON JOHNSON și MELANIE GRIFFITH au avut una dintre cele mai intense și complicate povești de dragoste din HOLLYWOOD.

    -Cei doi s-au cunoscut la începutul anilor 1970, pe platoul filmului "THE HARRAD EXPERIMENT". Relația lor a început într-un context care astăzi este privit ca fiind foarte problematic, deoarece MELANIE era încă minoră, iar diferența de vârstă dintre ei era semnificativă.

   -S-au căsătorit pentru prima dată în 1976, însă mariajul a durat doar câteva luni. După ani în care fiecare și-a urmat propriul drum, s-au reîntâlnit și s-au recăsătorit în 1989. În același an s-a născut fiica lor, DAKOTA JOHNSON, care avea să devină una dintre cele mai cunoscute actrițe ale generației sale. Al doilea mariaj s-a încheiat prin divorț în 1996.

   💕Unele iubiri nu sunt lineare. Ele revin, se sting, renasc și lasă urme adânci în viețile celor implicați. Relația dintre DON JOHNSON și MELANIE GRIFFITH a fost marcată de pasiune, despărțiri și împăcări, dar și de maturizare. Chiar dacă mariajul lor nu a rezistat, au rămas uniți prin respectul reciproc și prin dragostea pentru fiica lor.    

   -Povestea lor amintește că iubirea, oricât de puternică ar fi, nu este întotdeauna suficientă pentru a învinge diferențele de etapă, de caracter sau de destin.

   -În anii care au urmat, ambii și-au refăcut viața. MELANIE GRIFFITH a fost căsătorită cu ANTONIO BANDERAS, iar DON JOHNSON este căsătorit din 1999 cu KELLEY PHLEGER. Cu toate acestea, foștii soți au vorbit de-a lungul timpului cu afecțiune unul despre celălalt și au păstrat o relație cordială în interesul familiei.

     sursa pagina:The page simply

£££

 ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️💐 LA MULȚI ANI STIMATĂ DOAMNĂ,RODICA POPESCU BITANESCU!

      Cu un zâmbet molipsitor, o energie şi o sinceritate debordante, RODICA POPESCU BITĂNESCU a reuşit să se impună de-a lungul carierei sale drept una dintre cele talentate, căutate dar şi îndrăgite actriţe din ROMÂNIA 

"Îmbătrânești, mi-au spus, nu mai ești tu, devii distanțată, tristă și solitară.

Eu nu am răspuns...

Nu îmbătrânesc, devin înțeleptă.

Am încetat să mai fiu ceea ce le place altora să devin, ci ceea ce îmi place să fiu.

Am încetat să caut acceptarea celorlalți, și să mă accept.

Am lăsat în urma mea oglinzile mincinoase care înșală fără milă.

- Nu, nu îmbătrânesc.

Devin doar mai selectivă cu locurile, oamenii, obiceiurile și ideologii.

Am dat drumul la atașamente, dureri inutile, oameni toxici, suflete bolnave și inimi putrezite ... nu sunt pentru mine amărăciunea, și nefericirea, le eliberez pentru sănătatea mea.

Șterg nopțile de petrecere pentru învățarea și acceptarea insomniei.

Am încetat să trăiesc povești și am început să le scriu, am dat la o parte stereotipurile impuse.

Nu mai port farduri în geantă, acum am o carte care îmi înfrumusețează mintea.

Am schimbat pahare de vin pentru cești de ceai, am uitat să idealizez viața și am început să o trăiesc.

- Nu, nu îmbătrânesc.

Îmi port în suflet prospețimea, în inima mea inocența, și mă descopăr zilnic.

Am în mâinile mele tandrețea unui cocon care, atunci când se deschide, își va extinde aripile în alte locuri de neatins pentru cei care caută doar frivolitatea materialului.

Am pe față zâmbetul acela fermecător, atunci când observ simplitatea naturii.

Îmi port în urechi ciripitul păsărilor care îmi încântă și acompaniază plimbarea.

- Nu, nu îmbătrânesc.

Devin selectivă, îmi pariez timpul pe intangibil, rescriu povestea care mi-a fost spusă, redescoperind lumi, salvând acele cărți vechi pe care le-am uitat pe jumătate deschise.

Sunt din ce în ce mai prudentă, am oprit izbucnirile care nu mă învață nimic, învăț să vorbesc despre lucruri transcendente, învăț să cultiv cunoștințe, sădesc idealuri și să-mi falsific destinul.

- Nu, nu îmbătrânesc.

Încep să trăiesc cine sunt cu adevărat..."

-Rodica Popescu-Bităneascu-

      S-a născut pe 5 august 1938,la RASUCESTI,ILFOV.

Nu s-a ferit să recunoască că a fost prima actriţă din ROMÂNIA care a făcut topless pe scenă: 'Toţi ziceau: „Băi, se dezbracă Bităneasca!”

     Mulțumiri pentru tot ceea ce ne-ati oferit, si vă dorim multă sănătate stimată doamnă!

     CONSIDERAȚIE,RESPECT!

£££

 Actorul britanic de film, originar din Țara Galilor, s-a stins din viață pe 5 AUGUST 1984, la vârsta de 58 de ani in localitate Celigny, lângă Geneva, Elveția. În seara de 4 August 1984, Richard Burton s-a dus la culcare pentru ultima dată. Nu s-a mai trezit niciodată. A făcut hemoragie cerebrală în somn

Pe numele real RICHARD WALTER JENKINS, mai târziu RICHARD BURTON după numele profesorului care l-a adoptat și l-a salvat de sărăcie

s-a născut pe 10 Noiembrie 1925 în familia unui miner, el fiind al doisprezecelea copil din cei treisprezece copii ai unui tată bețiv. Mams sa, moare când Richard avea numai 2 ani, si va fi crescut de sora lui mai mare, Cecilis. La 17 ani este înfiat de profesorul său Philip Burton, al cărui nume îl va purta toată viața. A studiat actoria la Exeter Colegge din Oxford. A debutat pe scenă în 1944..În 1947 obține primul său rol în filmul "Ultimile zile ale lui Dalwyn".În 1952 apare în primul său film american" Verișoara mea Rachel", care îi aduce prima nominalizare la Premiul OSCAR, pentru "cel mai bun actor în rol principal*. Cele .ai reușite filme ale sale au fost "Cui i-e frică de Virginia Woolf", "Privește înapoi cu mânie", "Noaptea iguanei", "Beket", "Ziua cea mai lungă", "Femeia indărădnică"," Cleopatra", "Acolo unde se avântă vulturii", ș.a. Richard Burton a fost căsătorit de 5 ori, de două ori cu aceeasi femeie, EIZABETH TAYLOR. Prima soție a fost actrița britanică SYBIL CHRISTOPHER, cu care a avut două fete, JESSICA BURTON si KATE BURTON. Cea de-a doua soție a fost ELIZZBETH TAYLOR, pe care a cunoscut-o in timpul filmărilor la filmul "Cleopatra" Au fost căsatoriti între 15 martie 1964 si 26 iunie 1974, după care a urmat divorțul, si a doua oară între 10 octombrie 1975 si 29 iulie 1976, când au divorțat pentru a doua oară. Cei doi au adoptat o fetiță MARIA BURTON. După cel de-al doilea divorț, pe plan sentimental, a urmat o căsătorie cu modelul și dansatoarea SUSAN MILLER în 1976 si de care divorțează în 1982, iar ultimul mariaj, inceput in 1983, cu producătoarea BBS SALLY HAY, a durat numai 13 luni, până la moartea sa. În ultimii ani ai vieții, dependența de alcool s-a generalizat, fuma în neștire și depindea și de calmante pentru durerile de coloana. A fost înmormântat în Cimitirul protestant din Celigny, Elveția. .Elizabeth nu a asistat la inmormântare din cauza ultimei soții care a acuzat-o că ea i-a distrus viața.