$$$$

 Ofițerul german care a rămas uimit de frumusețea româncelor

În secolul al XVIII-lea, când armatele europene traversau adesea teritoriile românești, mulți călători, diplomați și ofițeri străini au lăsat în urmă descrieri despre locurile și oamenii pe care îi întâlneau. Printre ei s-a numărat și Erasmus Heinrich Schneider von Weismantel, un ofițer de origine germană care s-a remarcat prin observațiile sale atente asupra societății vremii și prin mărturiile pe care le-a consemnat despre viața din Țările Române.

Ceea ce l-a impresionat în mod deosebit au fost femeile valahe, despre care a scris cu o admirație rar întâlnită în relatările epocii. Într-o vreme în care diferențele sociale erau puternic accentuate, iar frumusețea era adesea asociată exclusiv cu nobilimea, Weismantel a fost surprins să observe că până și printre familiile de țărani întâlnea fete și femei pe care le considera de o frumusețe ieșită din comun.

El nota cu uimire că „chiar și la țărani găsești fete și femei atât de desăvârșit de frumoase, cum nu se află nicicând la noi în Germania”, o afirmație care reflectă atât admirația sa sinceră, cât și șocul cultural pe care l-a resimțit în fața unor trăsături pe care le considera remarcabile.

În descrierile sale apar frecvent referiri la părul negru și bogat, la ochii întunecați și expresivi, la sprâncenele bine conturate, dar și la contrastul dintre tenul foarte deschis și obrajii îmbujorați, un ideal estetic apreciat în multe regiuni ale Europei acelor vremuri. De asemenea, el remarca delicatețea mâinilor și eleganța naturală a femeilor pe care le întâlnea, indiferent de statutul lor social.

Mărturiile lui Weismantel fac parte dintr-o categorie mai largă de jurnale și însemnări de călătorie care au contribuit la imaginea Vlahiei în ochii occidentali. Pentru mulți dintre acești străini, ținuturile românești reprezentau un spațiu aflat la granița dintre Orient și Occident, un loc considerat misterios, exotic și plin de contraste, unde natura sălbatică, tradițiile și frumusețea oamenilor lăsau impresii puternice.

Astăzi, astfel de relatări rămân documente interesante nu doar pentru ceea ce spun despre români, ci și pentru felul în care erau percepuți de călătorii străini ai epocii, oferind o fereastră către mentalitățile și valorile Europei de acum mai bine de două sute de ani.

#Istorie #RomanceleInIstorie #Vlahia #ErasmusHeinrichSchneiderVonWeismantel #CuriozitatiIstorice #Frumusete #MarturiiDeCalatorie #Romania #IstoriaRomanilor

Tu crezi că frumusețea despre care vorbeau călătorii străini era dată mai mult de trăsăturile fizice sau de felul în care oamenii trăiau și se purtau în acele vremuri?

Sursă Asmarandi  Alexandra

&&&

 Sigiriya – Cetatea Leului care sfidează timpul

Una dintre cele mai impresionante mărturii ale lumii antice se înalță și astăzi deasupra junglei din Sri Lanka, acolo unde stânca uriașă de la Sigiriya domină peisajul asemenea unui turn natural ridicat între pământ și cer. La baza sa se află ceea ce a mai rămas din legendara Poartă a Leului, intrarea monumentală prin care vizitatorii pătrundeau odinioară în cetatea regală construită pe vârful stâncii.

Cândva, această poartă era sculptată sub forma unui leu gigantic, simbol al puterii și al autorității regale. Capul, trupul și labele formau o construcție impresionantă menită să inspire respect și teamă celor care se apropiau de fortăreață. Astăzi, după mai bine de o mie cinci sute de ani, doar labele uriașe au rămas în picioare, păzind tăcute treptele care urcă spre vârf și amintind de măreția unei epoci apuse.

În secolul al V-lea d.Hr., regele Kashyapa a ales această stâncă de granit, înaltă de aproape două sute de metri, pentru a-și construi palatul și fortăreața. Amplasarea era aproape imposibil de cucerit, iar de pe culme se putea supraveghea întreaga regiune. În jurul complexului au fost amenajate grădini elegante, bazine artificiale și sisteme hidraulice atât de avansate încât unele dintre ele funcționează și în prezent în timpul sezonului ploios.

Sigiriya impresionează nu doar prin ingeniozitatea construcției, ci și prin frumusețea artistică. Pe pereții stâncii au fost realizate fresce celebre, cunoscute astăzi sub numele de „Fecioarele Cerului”, picturi care au supraviețuit secolelor și care continuă să fascineze prin culorile și expresivitatea lor.

Privită de la distanță, stânca pare o insulă de piatră care răsare din marea verde a pădurii tropicale. Privită de aproape, dezvăluie o combinație uimitoare de arhitectură, artă și inginerie, motiv pentru care este considerată una dintre cele mai remarcabile realizări ale lumii antice și unul dintre cele mai valoroase situri istorice ale Asiei.

Astăzi, mii de oameni urcă cele peste o mie de trepte care duc spre vârf, atrași nu doar de panorama spectaculoasă, ci și de povestea unui rege care a ales să-și construiască visul pe o stâncă ce pare desprinsă dintr-o legendă.

#Sigiriya #SriLanka #PoartaLeului #Istorie #PatrimoniuUNESCO #MinunileLumii #Arheologie #CivilizatiiAntice #Calatorii #LocuriFascinante

Tu ai urca cele peste o mie de trepte pentru a vedea una dintre cele mai spectaculoase cetăți construite vreodată pe vârful unei stânci?

Sursă Asmarandi  Alexandra

&&&

 La multi ani, 

MONICA ANGHEL!

Pe 1 iunie, de Ziua Copilului, Monica Anghel împlineşte 55 de ani. Născută în această zi în 1971, ea a ales de mulţi ani să nu-şi mai serbeze ziua ei, ci să-i dedice totul fiului său, Aviv. „Fiul meu este cel mai important din viaţa mea. Este un dar de la Dumnezeu”, spune ea cu emoţie.

Cariera i-a adus bucurii mari – de la copilăria cu talent precoce, trofeul de la Mamaia la 14 ani, Cerbul de Aur, până la locul 9 la Eurovision 2002 alături de Marcel Pavel. Dar succesul nu a venit uşor. A muncit permanent, uneori în mai multe direcţii deodată (radio, Divertis, concerte), pentru că, după cum mărturisea într-un interviu din 2009: „Nu poţi să trăieşti doar din două cântări pe săptămână… Ca să ai o viaţă decentă, te duci şi munceşti!”.

Viaţa personală i-a adus şi dureri. A trecut printr-un divorţ (de primul soţ, chirurgul Andrei Carandino), perioade în care s-a simţit singură şi a vorbit deschis despre cât de greu e să găseşti un om cu valori adevărate în lumea spectacolului. Apoi a venit dragostea cu omul de afaceri Marian Vintilă, cu care are un mariaj solid de mulţi ani şi pe care îl descrie cu căldură. Familia ei e azi ancora: „Familia mea este cel mai mare dar pe care îl am de la Dumnezeu!”

A luptat şi cu kilogramele în plus care i-au creat probleme de sănătate. A slăbit peste 40 kg printr-o transformare impresionantă, cu disciplină, sport şi sacrificii zilnice. 

Monica rămâne o femeie caldă, cu o voce care emoţionează şi o energie care inspiră. 

La mulţi ani, Monica! Să-ţi cânte viaţa în continuare cu aceleaşi sentimente adevărate.

Respect!

 CULTURA CURIO ZITATI GANDURI

$$$

 💕EMIL HOSSU și CATRINEL DUMITRESCU 

    

     Când iubirea întâlnește arta, se nasc legende. EMIL HOSSU și CATRINEL DUMITRESCU au fost  doi mari actori ai scenei românești, două suflete care s-au regăsit și s-au completat într-o armonie rară. 

     Au fost un cuplu fericit ce au locuit într-un apartament la etajul 10 în centrul capitalei, nu au avut copii. Nu şi-au dorit niciodată să fie pe prima pagină a ziarelor, se considerau oameni normali sau, cum le plăcea să spună, „nu suntem interesanţi”. S-au întâlnit exact la timpul potrivit, când erau deja la „o oarecare maturitate” şi au avut încredere unul în celălalt, după cum mărturiseau ei înşişi.

Timp de zece ani au jucat „DOI PE O BANCĂ ” de GHELMAN, cu sala plină, dar şi-au iubit toate rolurile. Împreuna au cochetat cu Televiziunea, prezentând pe un post de Tv o emisiune folclorică, iar din 1992 au fost profesori la Universitatea Hyperion din Bucureşti, Facultatea de Arte, secţia Actorie.

   EMIL HOSSU (n. 1941) a fost un om liber, curajos și profund. L-am văzut în filme ca SECRETUL LUI BACHUS, CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI, BALANȚA. Spunea:

      „Actorul trebuie să fie cel mai infidel amant. Îți iubești rolul... apoi îl trădezi pentru altul.”

    CATRINEL DUMITRESCU (n. 1956), fiică de actriță și regizor tehnic, a crescut cu mirosul cortinei și emoția premierelor. A jucat în filme îndrăgite și a devenit mentor pentru generații întregi, profesor la UNATC.

   Ziua în care iubirea a învins timpul....

      Pe 25 ianuarie 2012, în timpul repetiției pentru piesa Aniversarea, la TEATRUL NOTTARA, EMIL s-a prăbușit în fața publicului și a soției sale. A fost un infarct miocardic fulgerător. Ultimele sale cuvinte au fost: „TE IUBESC, CATRINEL!”  

A murit acolo unde a trăit: pe scenă.

    Fragmente din sufletul lor

      „Ce m-a atras la CATRINEL poate contează mai puțin, ce ne menține, cred eu, contează mai mult.” — EMIL HOSSU  

      „Gândim la fel, iubim la fel.” — EMIL  

      „Nu am vrut niciodată să fiu cineva. Am vrut să fac ceva.” — CATRINEL DUMITRESCU  

       „Toată viața noastră o păstrez vie. Simt mereu pierderea ca și cum s-ar fi întâmplat recent.” — CATRINEL  

     Deși nu au avut copii, au lăsat în urma lor o moștenire de emoție, talent și noblețe. Iubirea lor discretă, eleganța și devotamentul pentru artă sunt lecții care n u se uită.

  Web

$$$

 Memorie Artistică 

EUGEN DOGA

Eugen Doga a fost unul dintre cei mai importanți compozitori moldoveni și români, maestrul valsurilor romantice care au cucerit inimi în întreaga lume. Născut pe 1 martie 1937 în satul Mocra, Transnistria, el a plecat dintre noi pe 3 iunie 2025, la 88 de ani, lăsând în urmă o moștenire muzicală nemuritoare.

A studiat violoncelul și compoziția la Chișinău, trecând de la interpret la creație. Este autorul a zeci de valsuri celebre, muzică de film (inclusiv celebrul vals din Dulcea mea bestie îndrăgită / My Tender and Affectionate Beast), simfonii, coruri și piese de muzică ușoară. Stilul său romantic și melodiile sale au devenit embleme ale sensibilității est-europene.

Viața personală i-a adus o căsnicie lungă și stabilă. În 1962 s-a căsătorit cu Natalia Pavlovna Doga (inginer de meserie), pe care o descria ca pe „îngerul său păzitor”. Natalia i-a fost alături peste 60 de ani, ocupându-se și de arhiva sa artistică. Au împreună o fiică, Viorica Doga (născută în 1966, regizoare TV), al cărei nume înseamnă atât „vioară”, cât și „viorea”. Au și un nepot, Dominic.

Eugen Doga a rămas până la final un om discret, cald și dedicat familiei, spunând adesea că succesul contează mai puțin decât dragostea celor dragi.

Muzica lui Eugen Doga continuă să emoționeze și să aducă lumină. Valsul său etern răsună încă. 

Respect!

CULTURA CURIOZ ITATI GANDURI

$$$

 „Luceafărul”, capodopera lui Mihai Eminescu, este considerat unul dintre cele mai importante poeme din literatura română și una dintre cele mai valoroase creații poetice ale romantismului european. Publicat pentru prima dată în anul 1883 în Almanahul Societății Academice Social-Literare „România Jună” din Viena, poemul reprezintă rezultatul mai multor ani de elaborare și perfecționare. Eminescu s-a inspirat din basmul românesc „Fata în grădina de aur”, cules de călătorul german Richard Kunisch, dar a transformat povestea populară într-o operă filozofică profundă, în care tema iubirii se împletește cu reflecții despre condiția omului de geniu, destin, nemurire și limitele existenței umane.

Poemul este alcătuit din 98 de strofe și peste 390 de versuri, fiind una dintre cele mai ample creații lirice din literatura română. Datorită dimensiunii sale excepționale și a temei centrale a iubirii, „Luceafărul” a fost recunoscut de World Records Academy drept cel mai lung poem de dragoste din lume. Totuși, opera depășește cu mult granițele unei simple povești romantice. În centrul său se află relația imposibilă dintre Hyperion, spirit cosmic nemuritor reprezentat de Luceafăr, și Cătălina, o tânără muritoare atrasă de strălucirea și misterul acestuia. Povestea lor devine simbolul întâlnirii dintre două lumi incompatibile: cea a absolutului și cea a existenței omenești limitate.

Eminescu construiește un univers poetic impresionant, în care elementele cosmice coexistă cu cele terestre. Hyperion nu este doar un astru de pe cer, ci întruchiparea geniului care aspiră la absolut și care se află deasupra preocupărilor obișnuite ale oamenilor. El poate călători prin spații infinite și poate contempla întregul univers, însă tocmai această superioritate îl împiedică să trăiască iubirea în forma ei umană. În contrast, Cătălina aparține lumii pământești, caracterizată prin efemeritate, sentimente schimbătoare și nevoia de apropiere concretă. Fascinată inițial de Luceafăr, ea ajunge să aleagă iubirea posibilă și accesibilă oferită de Cătălin, un tânăr de aceeași condiție cu ea.

Unul dintre cele mai cunoscute momente ale poemului este călătoria lui Hyperion către Demiurg, creatorul universului. Dorind să renunțe la nemurire pentru a putea fi alături de Cătălina, Luceafărul cere să devină muritor. Demiurgul îi refuză însă această dorință și îi amintește că existența sa aparține unei sfere superioare, inaccesibile oamenilor. Acest episod conferă poemului o dimensiune filozofică remarcabilă și evidențiază ideea că geniul este condamnat la singurătate, deoarece nu poate renunța la propria esență fără să își piardă identitatea.

Limbajul utilizat de Eminescu impresionează prin muzicalitate, bogăția imaginilor artistice și armonia versurilor. Poetul îmbină elemente de basm, mitologie, filozofie și astronomie într-o construcție poetică unică. Numeroase expresii și versuri din „Luceafărul” au intrat în patrimoniul cultural românesc, iar poemul continuă să fie studiat și admirat la mai bine de un secol de la apariția sa. Criticul literar George Călinescu considera „Luceafărul” o sinteză a întregii gândiri eminesciene, deoarece în această operă se regăsesc marile teme care l-au preocupat pe poet de-a lungul vieții.

Importanța poemului nu se limitează la literatura română. Tradus în numeroase limbi și analizat în mediile academice din întreaga lume, „Luceafărul” este privit ca o creație de valoare universală. Complexitatea simbolurilor, profunzimea ideilor și frumusețea expresiei artistice au făcut ca opera să fie comparată cu marile creații romantice europene. Deși este cunoscut drept cel mai lung poem de dragoste, adevărata sa forță constă în modul în care transformă o poveste de iubire într-o meditație asupra condiției umane, a aspirației către ideal și a conflictului dintre dorințele inimii și legile universului.

La peste 140 de ani de la publicare, „Luceafărul” rămâne cea mai cunoscută creație a lui Mihai Eminescu și una dintre operele definitorii ale culturii române. Prin dimensiunea sa impresionantă, prin bogăția ideilor și prin frumusețea limbajului poetic, poemul continuă să fascineze generații întregi de cititori și să ocupe un loc aparte în patrimoniul literar mondial.

    Sursa:Știai că?

$$$

 La mulți ani, 

TEO TRANDAFIR!

Pe 2 iunie 1968, în Pitești, se năștea Teodora Virginia Trandafir (născută Uță) – una dintre cele mai sincere și energice voci ale televiziunii românești. 

Copilăria i-a fost zbuciumată: mutări dese (Pitești – București – Brăila), tată medic pediatru și cardiolog care o ducea adesea prin spitale, printre bolnavi. „Toată viaţa am fost o răzvrătită”, mărturisea ea. A studiat arabă și engleză la Facultatea de Limbi Străine din București, a lucrat ca vânzătoare de bilete la o agenție de turism, apoi a intrat în radio și televiziune.

A debutat la Fun Radio, a strălucit la Pro TV cu emisiunea „Teo” (2000-2006), a făcut televiziune de divertisment, a jucat în seriale...

Publicul o iubește pentru naturalețe și umor, dar ea a plătit prețul vizibilității cu multă muncă și sacrificii.

Viața personală i-a adus bucurii mari și dureri. S-a căsătorit prima oară în 1990 cu pilotul Alexandru Trandafir. Au divorțat amiabil după 6 ani, mai ales din cauza absențelor lui dese: „Plângeam când pleca duminică seara…”. Al doilea mariaj, cu Constantin Iosef (cunoscut pe Facebook), a durat doar 6 luni în 2012. „Nu puteam să particip la nefericirea lui”, a explicat ea, după ce el nu s-a adaptat la viața din România.

Cel mai frumos dar al vieții ei a venit prin adopție. La 36 de ani, în 2004, a adoptat-o pe Maia, fetița care i-a umplut sufletul: „La 36 de ani am avut un copil. Mi-am plimbat-o cu taxiul noaptea ca să adoarmă”. Relația cu Maia este profundă și plină de dragoste – Teo spune că nu s-a sacrificat, ci a trăit cea mai mare bucurie a vieții ei.

A trecut prin momente grele de sănătate și singurătate, dar a rămas o femeie puternică, care nu suportă să fie singură prea mult timp: „Nu mi se pare amuzant să mănânc singură o roșie și o bucată de brânză”.

 Astăzi, la 58 de ani, Teo continuă să inspire prin autenticitate și energie.

La mulți ani, Teo! Să-ți lumineze viața aceeași forță interioară care te-a ajutat să devii mama pe care ți-ai dorit-o. 

Respect!

CULTURA CU RIOZITATI GANDURI