$$$

 Uneori, serile între prieteni încep cu politică sau fotbal… ⚽🍷

Dar inevitabil, după al doilea pahar de vin, discuția ajunge la eterna dilemă: viața de cuplu și „performanțele” din dormitor. 😅

Patru prieteni vechi stăteau la o masă și povesteau cât de des se întâmplă „minunea” pe la ei acasă.

Primul, mai resemnat, oftează și spune:

— „Băieți, la mine e rară treaba… cam o dată pe lună.” 🗓️

Al doilea ridică din umeri:

— „Eu stau ceva mai bine… de două ori pe lună, regulat!”

Al treilea, deja zâmbitor:

— „La noi e sfântă tradiția: o dată pe săptămână!” 🥂

Al patrulea, foarte relaxat, își termină vinul și zice calm:

— „Eh, la mine e activitate serioasă… de 2-3 ori pe săptămână.” 🚀

Primul rămâne blocat cu paharul în aer și îl întreabă mirat:

— „Stai puțin… dar tu nici măcar nu ești însurat! Despre ce vorbești?!”

Iar al patrulea răspunde senin:

— „Aaa… scuză-mă, eu credeam că vorbim d espre nevasta TA!” 😲

&&&

 Un ardelean și un oltean din Caracal sunt implicați într-un accident teribil.

Amândoi goneau cu viteză foarte mare. Mașinile sunt făcute praf, iar bucăți din ele ajung aruncate la sute de metri distanță.

Cu toate astea, cei doi ies nevătămați, fără nicio zgârietură. Se privesc câteva clipe unul pe altul, iar ardeleanul spune:

— No, uită-te la mașinile noastre… Eu cred că Dumnezeu a vrut să ne întâlnim și să deschidem o afacere împreună.

Olteanul dă din cap și răspunde:

— Daaa… și io cred că soarta a fost de vină…

După câteva secunde, ardeleanul continuă:

— Hai că aveam o sticlă de vin în portbagaj. S-o căutăm și să sărbătorim că am scăpat cu viață!

Caută printre fiare și găsesc sticla întreagă. Ardeleanul, politicos, i-o întinde primul olteanului.

Olteanul trage cu poftă aproape jumătate de sticlă, apoi i-o dă înapoi ardeleanului.

Ardeleanul ia sticla, se uită la ea și zice calm:

— No… eu nu beu… eu  aștept Poliția! 😅😅

$$$

 Ion se întoarce din vacanță și se vede cu prietenul său, Gheorghe, la o bere:

— Măi Gheo, am fost în Turcia la all-inclusive... ceva excepțional! Mănânci cât vrei, bei cât vrei, bar direct în piscină, lux mare, ce mai! Dar să vezi ce pățesc într-o zi...

— Ce-ai pățit, măi Ioane?

— Într-o dimineață, mă duc singur la micul dejun, că Măria mea a vrut să mai stea în pat. Când mă întorc în cameră, ia-o pe Măria de unde nu-i! Mă panichez, o caut peste tot, alerg la recepție și, până la urmă, aflu că e în apartamentul de lux de la ultimul etaj, cu un tip de acolo.

— Nu se poate! Și ce-ai făcut? Te-ai dus peste ei?

— M-am dus direct acolo, am bătut la ușă și mi-a deschis un tip... Băi Gheo, să te uiți la el și alta nu! Tânăr, înalt, lucrat la sală, bronzat, tuns la dungă, un manechin, ce mai! Și când colo, de după colț apare și Măria mea... cu sânii lăsați, cu celulită, cu cearcăne, ciufulită și cu un halat rupt pe ea...

Ion ia o gură mare de bere, dă trist din cap și continuă:

— Băi Gheo... jur că în momentul ăla mi-a fost așa o rușine de omul ăla, de-mi venea să in tru în pământ!

&&&

 Viorica, o moldoveancă drăcoasă, s-a măritat în Ardeal și locuia cu socrii. Într-o zi, în timp ce soțul ei, Ion, era la serviciu, soacra se hotărăște să facă puțină curățenie generală.

— Viorico, mamă, ar trebui zugrăvită bucătăria, dar n-avem bidinea... spune soacra pe gânduri.

— Mamă soacră, var avem? întreabă Viorica hotărâtă.

— Avem!

Fără să stea pe gânduri, Viorica merge la socru, îi taie barba, încropește rapid o bidinea și, cât ai zice pește, termină de zugrăvit bucătăria. După un timp, soacra revine:

— Viorico, și geamurile ar trebui vopsite, dar uite că n-avem pensulă...

— Vopsea avem?

— Avem!

Merge Viorica din nou la socru, îi taie mustățile, face două pensule și, una-două, vopsesc împreună geamurile.

Seara, vine Ion de la serviciu și, când intră în curte, încremenește: tatăl său era suit în vârful nucului, tremurând de frică, în timp ce din casă se auzeau vocile nevestei și ale mamei sale.

— Ce faci, măi tată, acolo? Dă-te jos, că ești om bătrân și cazi!

— Nu mă dau, măi băiete... mi-e frică!

— Dar de ce să-ți fie frică, tată? Ce s-a întâmplat?

Bătrânul se agață și mai tare de cracă și șoptește îngrozit:

— Ai grijă, mă copile, când intri în casă... nebunele alea două au zis că fac c lătite, dar n-au ouă!

&&&

 Doi polițiști, Garcea și Ionescu, stau de vorbă la o cafea. Ionescu, care tocmai terminase un curs de perfecționare, îi spune mândru colegului:

— Băi Garcea, am învățat ceva incredibil la cursul ăsta: se numește logică.

— Ce-i aia, mă, logică? întreabă Garcea, scărpinându-se sub șapcă.

— Stai să-ți explic prin inducție. Fii atent: Tu ai acasă acvariu?

— Da, am.

— Ei, dacă ai acvariu, logic este că în el ai pești, nu?

— Da, am pești.

— Dacă ai pești, înseamnă că iubești natura, corect?

— Corect, o iubesc!

— Dacă iubești natura, înseamnă că iubești frumosul. Și dacă iubești frumosul, logic este că iubești femeile, nu?

— Păi... normal că le iubesc!

— Vezi? zice Ionescu triumfător. Asta e logica! De la faptul că ai un acvariu, am dedus că îți plac femeile.

Garcea rămâne mască. „Mamă, ce tare e logica asta!”, se gândește el. Pleacă pe stradă și se întâlnește cu comandantul secției. Vrea neapărat să-l dea pe spate:

— Domn’ comandant, știți ce e aia logică?

— Nu prea, Garcea. Ia explică-mi tu.

— Fii atent, șefu’: Dumneavoastră aveți acasă acvariu?

Comandantul se uită ciudat la el:

— Nu, Garcea, n-am.

Garcea se uită lung la el, dă din cap dezamăgit și spune:

— Nasol, domn’ comandant... Înseamnă că sunteți de ceal altă orientare! 😅😅

$$$

 Un inspector ministerial a sosit astăzi la azilul de nebuni pentru o vizită de rutină. În timp ce mergea pe coridoarele lungi, a observat într-un colț retras un tânăr cu privirea pierdută, care legăna cu o grijă infinită o păpușă de cârpă, șoptindu-i cuvinte dulci.

Impresionat de tristețea scenei, inspectorul s-a întors către directorul instituției și a întrebat:

– Ce e cu bietul tânăr care leagănă acea păpușă cu atâta dragoste?

Directorul a suspinat adânc și a explicat:

– E un caz tragic, domnule inspector. Tânărul a înnebunit complet în ziua în care iubita lui, femeia pe care o adora, l-a părăsit brusc pentru a se mărita cu un alt bărbat. De atunci, mintea lui a rămas blocată în acel moment; crede că păpușa e iubita lui și o leagănă non-stop, refuzând să accepte realitatea.

Ceva mai încolo, pe un alt hol, s-a produs un vacarm de nedescris. Un alt pacient alerga cu o viteză incredibilă, cu o expresie de teroare pe chip, urmărit îndeaproape de doi infirmieri care încercau din răsputeri să-l imobilizeze.

Inspecția s-a oprit pe loc, iar inspectorul, vizibil uimit de agitație, a întrebat:

– Dar cu ăsta ce e? De ce fuge în halul ăsta, de parcă îl urmărește moartea?

Directorul s-a uitat la ceas, apoi la fugar, și a răspuns sec:

– A, el e cel care s-a căsă torit cu fata!

_&&

 Poliția Română primește prin donație un robot ultra-performant din Japonia, specializat în prinderea infractorilor. Robotul este trimis în teste în trei mari capitale ale lumii:

La New York, robotul este pus la treabă și, în doar 30 de minute, reușește să prindă 100 de hoți. Americanii sunt impresionați.

La Londra, robotul este activat și, în numai 20 de minute, prinde 150 de spărgători de bănci. Englezii declară robotul o minune a tehnologiei.

În sfârșit, robotul ajunge la București, într-o secție de poliție de cartier. Este scos din cutie, i se dă drumul pe străzi și toți polițiștii stau cu ochii pe ceas să vadă rezultatele.

După numai 5 minute, comandantul primește un telefon de urgență. Se întoarce spre colegii săi, palid la față:

— Băieți, e dezastru!

— Ce s-a întâmplat, dom' comandant? I-a prins pe toți?

— Nu, mă... în 5 minute, cineva i-a furat robotului bateria, senzorii și  girofarul!