$$$

 HARALAMB ZINCĂ

Haralamb Zincă s-a stins din viață într-o zi de 24 decembrie (anul 2008), la București, fiind înmormântat la Cimitirul Evreiesc de lângă stația de metrou Eroii Revoluției.

Haralamb Zincă, pe numele său real Hary Isac Zilberman, s-a născut pe 4 iulie 1923, în Roman, și a trăit o viață străbătută de frământări, marcată de pasiunea pentru literatură și de confruntările cu realitatea istorică. Fiul unui evreu din nordul Moldovei, destinul său a fost conturat de învățătura primită și de tragediile unui secol zbuciumat. La doar 14 ani, începe să muncească, îmbinând viața de muncitor cu dorința arzătoare de a deveni scriitor. O compunere școlară, apreciată de dascălul său, îi va deschide calea unei cariere literare care avea să se confunde cu istoria tumultuoasă a acelor vremuri.

În 1940, odată cu refugierea în Basarabia, viața lui H. Zincă ia o turnură dramatică. Înrolat în armata rusă, participă la luptele din Lituania și Prusia, trăind pe pielea lui haosul războiului. Jurnalul de război devine o mărturie a unui conflict de proporții, în timp ce H. Zincă își află adevărata vocație de scriitor. După război, în anul 1945, revine în țară, unde devine bibliotecar și activist, însă adevărata sa cale literară se deschide în anii ’50. Debutează în 1950 cu nuvela „Primăvara”, un simbol al unei lumi în tranziție, iar în deceniile următoare publică lucrări ce reflectă idealurile și conflictele unui regim totalitar, dar și căutările unei identități personale.

Până la sfârșitul vieții sale, Haralamb Zincă va lăsa în urmă o zestre literară impresionantă, incluzând lucrări de non-ficțiune, volume documentaristice și spionaj, dar și romane polițiste, cu intrigi captivante și teme sociale din actualitatea momentului. Cel mai cunoscut dintre ele, „Moartea vine pe bandă de magnetofon”, este ecranizat în 1978, consolidându-i reputația de maestru al suspansului și al analizei psihologice. În paralel, H. Zincă își construiește o carieră de editor și critic literar, fiind activ în publicații precum „Tânărul scriitor” și „Luceafărul” și ajungând, în anul 1967, director al Casei Uniunii Scriitorilor.

Deși a fost apreciat pentru contribuțiile sale, în ultimii ani de viață, boala Alzheimer l-a cufundat în uitare, iar imaginea sa literară s-a estompat. Haralamb Zincă a trecut în neființă pe 24 decembrie 2008, lăsând în urmă o operă vastă și păstrându-și loc de cinste în istoria literaturii române.

Amintirea lui H. Zincă tresare în candele aprinse la Cimitirul Evreiesc de lângă stația de metrou Eroii Revoluției, acolo unde un nume de scriitor rămâne viu, amintind de un om al cuvântului și al luptei pentru adevăr. Fiul său, Andrei Zincă, regizor cunoscut în Statele Unite, continuă să poarte mai departe moștenirea unui tată care a trăit între cuvânt și istorie.

$$$

 S-a întâmplat în 11 martie1988: În această zi, a murit Harry Brauner, etnomuzicolog şi compozitor. Harry Brauner (n. 24 februarie 1908, Piatra Neamţ — d. Bucureşti) a fost un folclorist român, fratele pictorului Victor Brauner. A fost căsătorit cu artista plastică şi folclorista Lena Constante. În romanul „Cel mai iubit dintre pământeni”, de Marin Preda, Harry Brauner apare ca personaj, despre care se spune că era un „evreu pasionat de folclorul românesc, un om de cultură rafinat, care se străduia aproape zilnic să ne convingă de marile valori ale cântecelor noastre populare. Ştia bocete de o frumuseţe care te înfiora, cântece tragice de despărţire, de dor, de nuntă, unele sublime, altele brutale şi groteşti, cum nu auzise nimeni niciodată".

S-a născut într-o familie cu mulți copii.Tatăl său era cherestegiu și practica spiritismul. A fost fratele celebrului pictor suprarealist Victor Brauner. Harry Brauner a fost de mic  pasionat de căntecele populare. La Conservatorul bucureștean l-a avut profesor pe Constantin Brailoiu. În 1927, Constantin Brăiloiu l-a numit pe Harry Brauner secretarul Arhivei de folclor de pe lângă Societatea Compozitorilor. Dimitrie Gusti, descoperindu-i pasiunea față de folclorul muzical, l-a inclus în 1929 pe Brauner în echipa de cercetare sociologică monografică în satul Drăguș, compusă din Mircea Vulcănescu, Paul Sterian, Petru Comarnescu, Margareta Sterian, Tudor Vianu, Traian Herseni, Emanoil Bucuța și Lena Constante, cu care avea să se căsătorească peste ani.În cadrul acestei echipe multidisciplinare, Harry Brauner și Brăiloiu se ocupau de muzică. Timp de zece ani Harry Brauner a reușit să înregistreze circa 5000 de melodii, cu un fonograf, pe cilindri de ceară.

Din 1944 si până în 1949, Brauner a fost consilier muzical la Societatea Română de Radiodifuziune, unde s-a îngrijit de conservarea arhivei de folclor, al cărei director a devenit ulterior. În 1948 a înființat „Institutul de Folclor" și, prin intervenții la Lucrețiu Pătrășcanu, a obținut clădirea în care să poată funcționa  institutul. În 1949, a fost numit șef al catedrei de folclor la Conservatorul din București. Harry Brauner a fost întemeietorul Orchestrei de muzică populară „Barbu Lăutaru” (1949). Din cauza prieteniei cu Lucrețiu Pătrășcanu, atât Harry Brauner cât și Lena Constante au fost arestați și implicați fără vină în procesul intentat  ministrului de justiție comunist. Amândoi au fost eliberați din închisoare după doisprezece ani și au mai făcut doi de domiciliu obligatoriu. La 25 ianuarie 1962 este eliberat din închisoare și primește domiciliu obligatoriu la Viișoara, lângă Slobozia, unde putea lucra și discuta cu alți expulzați acolo și putea primi vizitele Lenei Constante, care fusese și ea eliberată din închisoare în 1962. În octombrie 1964 se căsătorește cu Lena Constante în comuna unde acesta avea domiciliu obligatoriu. În același an i se ridică domiciliul obligatoriu și revine la București. După un an cei doi divorțează, deoarece acesta vrea să plece în Israel. După ce renunță la plecare, cei doi se recăsătoresc.

Între 1965-1968 este documentarist principal la Institutul de istoria artei al Academiei Române. În 1968, după rejudecarea procesului lui Părășcanu, au fost reabilitați atât Harry Brauner cât și Lena Constante și primește o pensie mizeră. În 1971, el conduce primul laborator etnomuzicologic, înființat pe lângă Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București. A fost colaborator la revistele „Contemporanul”, „Flacăra”, „Magazin”, „Muzica”, „Orizont”, „Revue roumaine d'histoire de l'art”, „România liberă”, „La Roumanie d'ajourd'hui”, „Sociologie românească”.

Surse:

Datcu, Iordan: Dicționarul etnologilor români, București, Editura Saeculum I.O., 2006

https://revistacultura.ro/nou/2013/11/harry-brauner-un-maestru-neintrecut-al-culegerilor-folclorice-pe-teren/

https://revistacultura.ro/nou/2013/10/harry-brauner-si-reteaua-de-spionaj/

http://www.romlit.ro/index.pl/din_viata_lui_harry_brauner

http://main.radioromaniacultural.ro/harry_brauner-10537

$$$

 S-a întâmplat în 11 martie 2004: La această dată, explozii simultane la oră de vârf, în patru trenuri madrilene, omoară două sute de oameni, printre care şi 16 cetăţeni români. Pistele conduc spre un atentat terorist al Al-Qaida. Atentatele din 11 martie 2004 de la Madrid au avut loc în dimineața zilei, când zece rucsacuri încărcate cu TNT au explodat în patru trenuri din Madrid (Spania) în timp ce intrau și ieșeau pasageri din patru stații diferite.

Exploziile au avut loc simultan, între 7:39 și 7:42 dimineața în stațiile Atocha (trei bombe), El Pozo del Tío Raimundo (două bombe) și Santa Eugenia (o bombă) și o a patra în calea Téllez spre Atocha (patru bombe). Forțele de securitate au găsit și alte trenuri încărcate cu explozibil, după cele declarate de ministrul de interne spaniol Ángel Acebes, ce aveau să fie detonate la ajungerea ambulanțelor.

Pe 3 aprilie 2004, a fost descoperită întreaga celula teroristă responsabilă de atentat, ascunsă în Leganés, un orășel din suburbiile Madridului. În cele din urmă, încolțiți de forțele de securitate, aceștia s-au sinucis, aruncând în aer clădirea în care se refugiaseră. În afara de dimensiunea tragică a acestui atentat, care a lăsat în urmă peste două mii de victime, morți si răniți, trebuie amintită și evaluată importanța polítică și istorică a acestor evenimente. Atentatul a avut loc cu numai zece zile înainte de alegerile parlamentare din 14 martie. Partidul Popular, al premierului în exercițiu Jose Maria Aznar, în plină campanie electorală, conducea cu 10 puncte în toate sondajele de opinie care îl dădeau câștigator pe candidatul popular Mariano Rajoy. Proasta gestiune a acestor evenimente, ascunzând adevărul și învinuind gruparea terorista ETA ca fiind autoarea atentatului, a determinat un schimb radical în opțiunea electoratului, care a votat, în cele din urmă, cu socialiștii viitorului premier José Luis Rodríguez Zapatero. Concluzia finală, unanim acceptată în acest moment, este că atentatul a fost plănuit încă din 2001, în Pakistan, ca un act de răzbunare față de autoritățile spaniole, care reușiseră să dezmembreze o importantă celulă teroristă în anul 1995.

 Dar dincolo de toate acestea, rămân sutele de victime care încă se zbat în a depăși sechelele fizice și psihice cu care i-a marcat acest sângeros măcel. La trei ani de la atentate, în 2007, Spania a deschis un memorial al victimelor atentatelor din 11 martie - un turn de sticlă construit chiar deasupra gării Atocha, vizată de atacuri.

Surse:

https://www.britannica.com/event/Madrid-train-bombings-of-2004

https://www.rfi.ro/social-62497-se-implinesc-10-ani-de-la-atacul-terorist-de-la-madrid

http://www.securityoutlines.cz/the-strategic-surprise-of-the-2004-madrid-bombings/

https://evz.ro/atentatele-din-spania-din-11-martie-2004-marturia-controversata-a-romancei-care-a-condam-956711.html

$$$

 S-a întâmplat în 11 martie 2011: În această zi, un cutremur cu magnitudinea magnitudinea estimată atunci între 8,8 şi 8,9 grade a avut loc în largul coastelor nord-estice ale Japoniei, fiind cel mai puternic seism din ultimul secol și jumătate. Seismul a avut loc la ora locală 14:46 şi a fost urmat de o explozie în incinta centralei nucleare Fukushima la reactorul 1. Magnitudinea anunţată iniţial a fost de 7,9 pe scara Richter şi a fost de două ori revizuită. Cutremurul a fost urmat de peste 300 de replici în doar câteva zile.

Cutremurul din Tōhoku din 11 martie 2011 a avut epicentrul în regiunea Tohoku din oceanul Pacific, în apropierea orașului japonez Sendai, aflat pe coasta de est a Japoniei. Cutremurul a provocat valuri tsunami ale Pacificului de până la zece metri în înălțime. Pe scara de intensitate seismică a Agenției Meteorologice a Japoniei (care nu măsoară energia declanșată de cutremur la epicentru, ci intensitatea mișcărilor tectonice într-un anumit loc) seismul a măsurat la cota de 7 (valoarea maximă a acestei scări) în anumite zone ale prefecturii Miyagi. Cutremurul s-a produs în ziua de vineri 11 martie 2011 la ora 05:46:23 UTC. Hipocentrul acestuia s-a aflat în largul coastei de est a regiunii Tohoku, Japonia, la o adâncime de 24,4 km. Inițial măsurată la 7,9 grade, magnitudinea a fost reestimată de serviciul de prospectare geologică al Statelor Unite la 8,8 și apoi la 8,9 grade. Unele surse indică chiar magnitudinea de 9,1.

Cutremurul este considerat ca fiind cel mai mare din istoria Japoniei, iar centrul american pentru alerte de tsunami în Pacific l-a măsurat la o intensitate de 9,1 pe scara Richter. Agenția Meteorologică a Japoniei și-a rectificat pe data de 13 martie 2011 măsurătoarea cutremurului de la 8,8 la 9,0 pe scara Richter. Înainte de cutremurul din Sendai, cel mai mare fusese marele cutremur din Hanshin din ianuarie 1995. În urma seismului a fost declarată stare de urgență nucleară în Japonia din cauza unor probleme la centralele nucleare Fukushima I și Fukushima II din Prefectura Fukushima.

Ca urmare a cutremurului, NASA a calculat că ziua s-a scurtat cu 1,8 microsecunde din cauza rotației accelerate a Pământului. Tot din cauza cutremurului s-a calculat că Japonia s-a deplasat cu 2,4 m față de poziția anterioară cutremurului. Cutremurul a avut loc la 130 km est de Sendai, Honshu, Japonia. Epicentrul se află la 373 km depărtare de Tokio, conform serviciului de prospectare geologică al Statelor Unite și a fost urmat după 30 de minute de o replică de 7,7 grade. Cutremurul s-a produs probabil din cauza deplasării simultane a mai multor zone focale, ceea ce a creat o intensitate întâlnită doar o dată la o mie de ani. O secțiune a plăcii tectonice de 500 km lungime și 100 km lățime (sau conform altor surse de 450 km X 200 km) se crede că s-ar fi ridicat cu cel puțin opt metri (sau conform altor surse cu până la 23 m).

Printre efectele cutremurului se numără un mare incendiu la o rafinărie de petrol din Ichihara, prefectura Chiba și un posibil incendiu într-o clădire din portul Tokio. Au fost oprite trenurile de mare viteză shinkansen (nu s-a înregistrat nicio deraiere), iar Aeroportul Haneda a suspendat funcționarea. Diferite trenuri în circulație în Japonia au fost anulate. În centrul capitalei Tokio au survenit întreruperi parțiale de curent electric, unele cartiere suferind de totale întreruperi. Pe 13 martie s-a anunțat la Tokio, că începând de luni 14 martie se va proceda sistematic în capitală și marile orașe la raționalizare a distribuirii de energie electrică (prin întreruperi de câteva ore zilnic) din motive de securitate dar și din evidentă criză de curent. 

Cutremurul a durat cca. 6 minute și a fost urmat de o serie de replici de magnitudine mare (7,2 Mw, 6 Mw, 7 Mw, 7,4 Mw, 7,2 Mw, 4,5 Mw, 7,9 Mw și alte valori) și de un tsunami de mare amploare. Compania germană de asigurări Munich Re a calculat că pierderile economice ca urmare a catastrofei au fost de cca. 210 miliarde de dolari americani în prima jumătate a anului 2011, fiind astfel cel mai costisitor cutremur de când firma adună statistici de acest gen (1979). Cutremurul a declanșat o alertă de tsunami pe coasta japoneză a Pacificului și în țările învecinate: Noua Zeelandă, Australia, Rusia, Guam, Filipine, Indonezia, Papua Noua Guinee, Nauru, Hawaii, Marianele de Nord (americane) și Taiwan. Alerta de tsunami emisă de Japonia este la cel mai înalt grad, ceea ce sugerează că valul seismic putea avea până la zece metri înălțime. Agenția de știri Kyodo a relatat despre un tsunami de patru metri care a lovit prefectura Iwate, iar un tsunami de zece metri a fost observat în portul Sendai. Aeroportul Sendai din prefectura Miyagi a fost inundat și el, valul pătrunzând pe uscat și luând cu el mașini și clădiri întregi.

Surse:

https://www.livescience.com/39110-japan-2011-earthquake-tsunami-facts.html

https://www.britannica.com/event/Japan-earthquake-and-tsunami-of-2011

http://www.ziare.com/stiri/cutremur/cutremur-de-8-9-grade-in-japonia-1080865

https://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Incredibil/209123/UPDATE-3-Cutremur-devastator-in-Japonia-Primul-tsunami-a-avut-loc.html

https://www.mediafax.ro/externe/cutremur-devastator-in-japonia-8-9-magnitudine-sute-de-morti-si-raniti-guvernul-a-emis-alerta-nucleara-video-8052863

https://www.economica.net/cinci-ani-de-la-catastrofa-de-la-fukushima-documentar_116034.html

$$$

 S-a întâmplat în 11 martie 2016: În această zi, a plecat în eternitate atleta Iolanda Balaş-Sőtér, prima campioană olimpică a atletismului românesc. Fosta mare atletă Iolanda Balaş-Sőtér, prima campioană olimpică română la săritura în înălţime, s-a născut la Timişoara, la 12 decembrie 1936. Înaltă de 1,85 m, Iolanda Balaş-Sőtér a dominat, la nivel mondial, proba de săritură în înălţime, timp de un deceniu.

A urmat Liceul Catolic de Fete din Timişoara şi a absolvit Institutul de Educaţie Fizică şi Sport, specializarea atletism (1966). A început să practice atletismul la vârsta de 12 ani. Primii paşi în atletism i-a făcut în oraşul său natal, la Clubul „Electrica" (ulterior „Progresul"), sub îndrumarea antrenoarei Luize Ernst-Lupşa, multiplă campioană naţională. În 1951, ea a stabilit recordul naţional la săritura în înălţime (1,48 m). În 1953, s-a transferat la Clubul Central al Armatei (CCA) Bucureşti (din 1961, „Steaua"), unde s-a pregătit sub îndrumarea antrenorului emerit Ion Sőtér (cu care s-a căsătorit în 1967). 

Pe 14 iulie 1956, ea a stabilit, la Bucureşti, primul record mondial din carieră (1,75 m), care va fi urmat de alte 13, în numai cinci ani. De asemenea, a stabilit patru recorduri europene. Recordul său din 1961, de 1,91 m, a rămas neegalat timp de zece ani. A cucerit două titluri de campioană olimpică: Roma (1960, cu 1,85 m) şi Tokyo (1964, cu 1,90 m), reuşind de fiecare dată să-şi domine adversarele. În finala olimpică de la Roma, din 1960, dintre cele 15 concurente iniţiale numai patru au sărit peste ştacheta înălţată la 1,71 m. Iolanda Balaş a sărit 1,73 m de la prima încercare şi, după ce adversarele sale au epuizat toate tentativele regulamentare, a continuat singură întrecerea ajungând la 1,85 m. Cu aceasta performanţă a cucerit primul său titlu olimpic, următoarea clasată, poloneza Jaroslava Jozwiakowska, având o săritura cu 14 cm mai slabă.

Timp de peste zece ani a înregistrat 142 de victorii consecutive (decembrie 1956 - iunie 1967), performanţă înscrisă în Cartea Recordurilor. La Campionatele Europene de atletism de la Stockholm (19-22 aug. 1958), Iolanda Balaş a câştigat prima medalie de aur la săritura în înălţime, aducând primul titlu european în această disciplină sportivă României. În 1962, la Belgrad, a cucerit titlul european, cu 1,83 m. În strălucitul său palmares ca remarcabilă săritoare în înălţime, se înscriu: 19 titluri de campioană naţională (16 la senioare şi trei la junioare), 63 de recorduri naţionale (41 la senioare şi 22 la junioare), evoluând în lotul naţional de atletism de 41 de ori, se notează în Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului din România.

S-a retras din activitatea competiţională în 1967, după 19 ani de atletism, din cauza unui traumatism la tendonul lui Achile al piciorului de bătaie.După abandonarea activităţii de performanţă a fost antrenoare, profesoară, metodistă la Cabinetul metodic şi cercetări ştiinţifice la Clubul Steaua Bucureşti. Din 1988 şi până în 2005 a fost preşedintele Federaţiei Române de Atletism (FRA); preşedinte de onoare al FRA. În perioada 1998-2002, ea a ocupat funcţia de vicepreşedinte al Comitetului Olimpic Român (COR). Stadionul Tineretului din Bucureşti îi poartă numele. A înfiinţat, în 1993, Fundaţia Atletismului Românesc, una dintre primele fundaţii cu profil de sport, pentru susţinerea atletismului românesc şi a echipei reprezentative a României. Meritele sportive i-au fost recunoscute, primind în 1958 titlul de Maestru Emerit al Sportului, în 1962, Ordinul Steaua României, Ordinul Meritul Sportiv (1966), Ordinul Naţional Steaua României în grad de Ofiţer (2000).A fost distinsă cu„'Colanul de Aur'', cea mai înaltă distincţie a Comitetului Olimpic şi Sportiv Român.

A făcut parte din Comisia tehnică a Asociaţiei Europene de Atletism, iar din 1995 a fost cooptată în Comisia de femei a Federaţiei Internaţionale de Atletism (IAAF). În luna octombrie 2009, cu prilejul evenimentului intitulat „Legendele Stelei'', desfăşurat la sediul Ministerului Apărării Naţionale, Iolanda Balaş-Sőtér s-a aflat printre legendele Stelei care au fost premiate. Regele Mihai i-a conferit la 13 septembrie 2010, în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Palatul Elisabeta din Bucureşti, Decoraţia regală „Nihil Sine Deo", pentru merite deosebite aduse sportului românesc.La 27 noiembrie 2012, la împlinirea a 100 de ani de existenţă, Federaţia Internaţională de Atletism şi-a premiat eroii de ieri şi de azi. Cu acest prilej a fost inaugurat Hall of Fame-ul atletismului mondial, printre cele 13 legende alese numărându-se şi Iolanda Balaş-Sőtér.

În 1998, a fost desemnată cetăţean de onoare al oraşului Timişoara, iar în 2001 al municipiului Bucureşti.A scris lucrări metodice consacrate sportului de înaltă performanţă. Autoare a lucrării „Studiu şi istoric al pregătirii sportivilor de înaltă performanţă la altitudine" (1988). A iniţiat apariţia revistei „Atletismul Românesc". În 1963, CIO i-a decernat „Trofeul Mohammed Taher Pacha", pentru contribuţia adusă la propagarea olimpismului.În 2000, a fost nominalizată printre primele zece atlete din lume ale secolului XX.A murit la 11 martie 2016, la Bucureşti.Preşedintele României a conferit post-mortem Ordinul Naţional „Steaua României" în grad de Mare Ofiţer Iolandei Balaş-Sőtér, la 13 martie 2016.

Surse:

*** Enciclopedia Educaţiei fizice şi sportului din România, vol. II, Bucureşti, Editura Aramis, 2002

Marcu, George (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009

https://www.agerpres.ro/documentare/2018/08/02/romani-celebri-iolanda-balas-s-t-r-o-sportiva-la-inaltime--154542

https://www.mediafax.ro/sport/iolanda-balas-soter-o-legenda-a-atletismului-romanesc-a-murit-la-79-de-ani-15104526

$$$

 S-a întâmplat în 11 martie…

- „Ziua europeană a victimelor terorismului",declarată de Parlamentul European; data propusă iniţial era 11 septembrie, ziua celor mai mari atentate teroriste comise în lume (SUA, 2001); cele patru atentate comise la Madrid în dimineaţa zilei de 11.III.2004 au determinat, însă, stabilirea acestei date. Atentatele de la Madrid s-au soldat cu 192 de morţi (dintre care 16 români) şi 93 de răniţi; România a fost cea de-a doua ţară, după Spania, ca număr de victime

- 222: A murit Elagabalus, împărat roman. Elagabal sau Eliogabal (latină: Elagabalus sau Heliogabalus;n. cca. 203), născut Varius Avitus Bassus şi cunoscut de asemenea ca Varius Avitus Bassianus Marcus Aurelius Antoninus, a fost împărat roman al dinastiei Severilor şi a domnit din 218 până în 222.

- 843: Instituirea Duminicii Ortodoxiei, ca sărbătoare ce subliniază biruinţa dreptei credinţe asupra iconoclasmului şi, în general, asupra tuturor ereziilor. 

- 1513: Leon al X-lea (pe numele laic Giovanni de Medici) este ales Papă.

- 1544: S-a născut Torquato Tasso, poet italian.Torquato Tasso (nd. 25 aprilie 1595, Roma) a fost un poet italian, unul din cei mai însemnaţi reprezentanţi ai Renaşterii italiene. Cea mai cunoscută operă a sa este epopea în versuri „La Gerusalemme liberata" („Ierusalimul eliberat", 1581).

- 1642, 11/21.III - 9/19.XII: Sinodul de la Iaşi adoptă „Mărturisirea ortodoxă" a lui Petru Movilă, mitropolit al Kievului; hotărârea Sinodului, publicată la Iaşi, este prima tipăritură din Moldova 

- 1702: A apărut, la Londra, până în 1735 – când a devenit „Daily Gazetteer”, primul cotidian englez, „Daily Courant”, care consta într-o singură pagină, cu reclame pe verso

- 1722: A murit John Toland, filosof irlandez; ideile sale evoluează spre „panteism" (concepţie filosofică monistă care identifică pe Dumnezeu cu natura), termen filosofic ce-i aparţine (n. 1670) 

- 1811: S-a născut Urbain Le Verrier, matematician francez. Urbain Jean Joseph Le Verrier (n. Saint-Lô — d. 23 septembrie 1877, Paris,) a fost un astronom şi matematician francez, specializat în mecanică cerească. A descoperit, prin calcule, planeta Neptun, pe baza anomaliilor mişcării planetei Uranus, ipoteză confirmată de astronomul german Johann Galle, care a observat efectiv pentru prima oară planeta Neptun în data de 23 septembrie 1846, de la Observatorul astronomic din Berlin. Urbain Le Verrier este şi fondatorul meteorologiei moderne din Franţa.

- 1819: S-a născut Marius Petipa, balerin şi coregraf francez stabilit în Rusia; unul dintre creatorii şcolii ruse de balet (m. 1910). Unele surse dau ca an al naşterii 1818

- 1851: A avut loc premiera operei „Rigoletto" de Giuseppe Verdi, la „Teatro la Fenice" din Veneţia. Libretul este semnat de Francesco Maria Piave după „Regele petrece” („Le roi s’amuse”), de Victor Hugo

- 1867: Premiera operei Don Carlos de Giuseppe Verdi, la Opera din Paris, după un libret de Josephe Méry şi Camille du Locle, bazat pe piesa omonimă de Friedrich von Schiller. Versiunea originală (în limba franceză) a avut 5 acte, spre deosebire de versiunea ulterioară, în limba italiană, restrânsă la 4 acte. Actualmente se prezintă predominant o altă versiune, tot în italiană, dar în 5 acte

- 1871: Începe guvernarea Cabinetului conservator prezidat de Lascăr Catargiu („marea guvernare conservatoare”, până la 4.IV.1876), care a pus bazele constituirii Partidului Conservator

– 1871: S-a născut inginerul Emanoil Davidescu, membru fondator al „Gazetei matematice” (revistă lunară de specialitate în limba română; seria I a apărut între anii 1895 şi 1949; după acest an s-au succedat alte două serii) (m. 1905)

- 1887: S-a născut regizorul american de film Raoul Walsh (m. 1980) 

- 1899: S-a născut Regele Frederick al IX-lea al Danemarcei. Frederic al IX-lea (Christian Frederik Franz Michael Carl Valdemar Georg) (d,14 ianuarie 1972) a fost rege al Danemarcei din 20 aprilie 1947 până la moartea sa. A fost fiul regelui Christian al X-lea al Danemarcei şi al reginei Alexandrine, născută ducesă de Mecklenburg.

- 1900: S-a născut Petre P. Panaitescu, istoric literar şi filolog (slavist); preocupat, în special, de relaţiile românilor cu popoarele slave, de circulaţia manuscriselor slave în cultura română; membru fondator al Asociaţiei Slaviştilor din România; membru corespondent al Academiei Române din 1934 (m. 1967). 

- 1902: Se dă sentinţa în procesul Caion-Caragiale. Caion este condamnat la trei luni închisoare, 500 de lei amendă către stat şi 10.000 de lei despăgubiri către Caragiale pentru calomnie, după ce afirmase că drama Năpasta ar fi un plagiat.

- 1906: S-a născut Barbu Zaharescu, economist (a întocmit cel dintâi manual de economie politică din România, în 1945) şi diplomat; membru corespondent al Academiei Române din 1955 (m. 2000)

- 1906: S-a născut compozitorul turc Hassan Ferit Alnar (m. 1978)

– 1907: S-a născut istoricul şi publicistul George Potra, unul dintre părinţii fondatori ai istoriei Bucureştiului (m. 1990)

- 1908: A murit scriitorul italian Edmondo De Amicis. Edmondo De Amicis (n. 21 octombrie 1846) a fost un scriitor, jurnalist şi pedagog italian. Literatura sa are o tematică socială şi educativă.

– 1915: S-a născut informaticianul american Joseph Carl Robnett Licklider (cunoscut, mai simplu, ca J. C. R. sau „Lick”), una dintre cele mai de seamă personalităţi din istoria IT; se numără printre cei care au contribuit la naşterea internetului; pe baza ideilor lui, la 29 octombrie 1969, a fost realizată o legătură (prin reţeaua ARPANET – Advanced Research Projects Agency Network) între un calculator de la Universitatea din Los Angeles şi unul aflat la Institutul de Cercetări din Stanford. În următoarele luni s-a definitivat prima reţea de calculatoare, prin adăugarea universităţilor din Santa Barbara şi Utah (m. 1990). Începând din 1999, în amintirea acelui eveniment (trimiterea primului mesaj de pe un calculator pe altul), este celebrată anual, la 29 octombrie, „Ziua Internaţională a Internetului”

- 1920: S-a născut Nicolaas Bloembergen, fizician olandez, laureat al Premiului Nobel. Nicolaas Bloembergen (n. Dordrecht, Ţările de Jos) este un fizician american de origine olandeză, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, în 1981, împreună cu Arthur Schawlow, pentru contribuţiile lor în domeniul spectroscopiei laser.Cei doi au primit o jumătate din premiu, cealaltă fiind acordată lui Kai Siegbahn.

- 1921: S-a născut compozitorul şi interpretul argentinian Astor Piazzolla; a revoluţionat muzica de tango, creând „tango nuevo" (m. 1992)

– 1922: S-a născut actorul spaniol José López Vázquez, considerat un simbol al cinematografiei iberice (m. 2009)

- 1929: S-a născut muzicologul George Bălan

– 1931: A murit Wilhelm Friedrich Murnau, regizor de film german (n. 1888)

- 1931: S-a născut actorul Ion Besoiu.

- 1931: S-a născut Rupert Murdoch, om de afaceri american de origine australiană; prin „News Corporation Holding", deţine controlul asupra unui adevărat „imperiu" al informaţiei - circa o sută de cotidiane (printre care „The Times"), mari edituri („Harper Collins"), reţele de televiziune şi film („20th Century Fox" şi „Metromidia")

- 1931: A murit Wilhelm Friedrich Murnau, regizor de film german (n. 1888)

- 1932: S-a născut dramaturgul Iosif Naghiu (m. 2003) 

- 1938: Ocuparea Austriei de către Germania hitleristă (Anschluss).

- 1950: S-a născut Bobby McFerrin, solist vocal şi instrumentist american, cunoscut, încă din anii ’70 ai secolului XX, ca „omul orchestră"; câştigător a 10 premii Grammy; autorul hit-ului „Don’t Worry, be Happy"

– 1950: A murit scriitorul german Heinrich Mann (n. 1871).

- 1952: S-a născut Douglas Adams, scriitor englez (d. 2001). Este cunoscut mai ales pentru seria sa „Ghidul autostopistului galactic”, care a început sub forma unei comedii radiofonice la BBC, în 1978, înainte de a deveni o „trilogie" de cinci cărţi care s-a vândut în peste 15 milioane de exemplare în timpul vieţii lui, un serial de televiziune, spectacol de teatru, BD, joc pe calculator şi film în 2005. Contribuţia lui Adams în domeniul radiofonic britanic este omagiată în cadrul Radio Academy's Hall of Fame.

- 1953: S-a născut Ladislau Bölöni, antrenor şi fost fotbalist internaţional

-1954: Prin HCM nr. 337, se desfiinţează coloniile de muncă. Deţinuţii, cu excepţia celor care au slujit interesele burgheziei, fiind eliberaţi.

- 1955: A murit Sir Alexander Fleming, bacteriolog britanic, descoperitorul penicilinei (1928); Premiul Nobel pentru medicină pe 1945, împreună cu conaţionalii săi Ernst B. Chain şi Sir Howard W. Florey (n. 1881)

– 1957: S-a născut Ion Bogdan Lefter, poet, critic şi istoric literar, analist cultural şi politic, realizator de emisiuni de radio şi televiziune, profesor; fondator al revistelor „Contrapunct” (1990-1992), „Observator cultural” (2000-2005); membru fondator şi preşedinte al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România (1993)

- 1957: A murit amiralul american Richard E. Byrd. Contraamiralul Richard Evelyn Byrd, Jr., USN (n. 25 octombrie 1888) a fost un ofiţer american de marină, specializat în explorări. A fost un pionier al aviaţiei americane, explorator polar şi organizator de logistică pentru expediţii polare. Zborurile aviatice în care a servit drept navigator şi lider de expediţie, au traversat Oceanul Atlantic, un segment din Oceanul Arctic, şi o parte din Antarctica. Byrd a susţinut că expediţiile sale au fost primele care au ajuns la Polul Nord şi la Polul Sud pe calea aerului.

- 1963: A murit Ignat Bednarik, pictor, desenator. Ignat Bednarik (n. 1882, Orşova – d. Bucureşti) a fost un pictor, desenator şi artist decorator român recunoscut mai ales pentru acuarelele sale. A studiat la Şcoala Naţională de Artă din Bucureşti între 1898- 1900; Absolvă Academia de Arte din Paris în 1906. Opera sa artistică include lucrări de pictură, acuarelă, desen şi ilustraţie de carte. Împreună cu soţia sa, Elena Alexandra Barabaş Bednarik, a participat la seratele Cenaclului Idealist. A fost, printre altele, membru fondator al Sindicatului Artelor Frumoase din România, adept al curentului Art Nouveau şi ilustrator al cărţilor Reginei Maria a României.

– 1965: A murit regizorul Ion Şahighian (n. 1897)

– 1975: A murit fizicianul Eugen Bădărău; este fondatorul primei şcoli româneşti de descărcări în gaze şi de fizica plasmei; membru titular al Academiei Române din 1948 (n. 1887)

- 1985: Comitetul Central al PCUS îl alege pe Mihail Gorbaciov în funcţia de Secretar General. Alegerea sa marchează începutul destinderii între Est şi Vest. Este debutul pentru perestroika şi glasnost.

- 1988: A murit Harry Brauner, etnomuzicolog şi compozitor. 

- 1990: În cadrul unei manifestaţii populare, în balconul Operei timişorene, era citită „Proclamaţia de la Timişoara", manifest programatic al Revoluţiei anticomuniste, prin care timişorenii transmiteau ţării ceea ce au dorit ei atunci când au ieşit, în decembrie 1989, în stradă; punctul 8 al Proclamaţiei îşi propunea să fie embrionul legii lustraţiei în România postcomunistă 

- 1992: A murit scriitorul Nicolae Ţic (n. 1929)     

- 1996: A murit Jean Rânzescu, regizor de prestigiu al teatrului românesc de operă (n. 1909)

- 1999: A murit Vlaicu Bârna, poet şi prozator (autor de romane istorice pentru tineret) (n. 1913)

- 2000: A murit geograful Victor Tufescu; preocupări în domeniul geografiei aplicate; de numele său se leagă înfiinţarea Colectivului de cercetări geografice al Academiei Române, integrat apoi Institutului de Geologie-Geografie (1958); membru titular al Academiei Române din 1992 (n. 1908)

- 2002: A murit inginerul german Rudolf Hell, considerat inventatorul faxului; în 1929 a conceput un dispozitiv (denumit Hellschreiberg) care transmitea textele pe cale electronică, permiţând expedieri rapide în toată lumea (n. 1901) 

- 2002: A murit James Tobin, economist american, laureat Nobel (n. 1918).

- 2003: La Haga este fondată Curtea Penală Internaţională. Curtea Penală Internaţională (numită uneori şi Tribunalul Penal Internaţional) este o instanţă de justiţie internaţională permanentă, cu sediul la Haga în Olanda. Menirea şi scopul acestei instituţi juridice internaţionale este de a judeca persoane care au comis genociduri, crime de război şi crime contra umanităţii.Curtea este compusă din 28 de magistraţi, care au fost investiţi în funcţie pe 11 martie 2003, dintre care în rangul cel mai înalt, canadianul Philippe Kirsh. Instanţa nu poate judeca cauze retroactive ci numai cazuri provenite după 1 iulie 2002 .Până în mai 2004, 94 de ţări au ratificat statutul tribunalului, printre care şi România. Tratatul nu a fost nici semnat nici ratificat de câteva ţări importante precum Statele Unite, Rusia, China, Israel şi Irak. De fapt, Statele Unite şi Israelul au semnat iniţial tratatul însă au anunţat ulterior că îşi retrag semnătura.

- 2004: Explozii simultane la oră de vârf în patru trenuri madrilene omoară 200 de oameni, printre care şi 16 cetăţeni români. Pistele conduc spre un atentat terorist al Al-Qaida.

- 2006: A murit (la Haga) Slobodan Miloşevici, om politic sârb; preşedinte al Partidului Socialist din Serbia (din 1990); preşedinte al Serbiei (1989-1997, până în 1990 în cadrul fostului stat iugoslav) şi al Republicii Federale Iugoslavia, compusă din Serbia şi Muntenegru (1997-2000); în procesul de disoluţie al fostei RSFI (început în decembrie 1990), Miloşevici a fost principalul exponent al creării „Serbiei Mari", încercare ce a dus la conflicte militare cu celelalte foste republici federale; inculpat de Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie, cu sediul la Haga, pentru crime de război şi crime împotriva umanităţii comise în Bosnia-Herţegovina, Croaţia şi Kosovo în anii ’90 ai secolului XX; arestat la 1.IV.2001 (n. 1941)

- 2008: A murit pianistul Cristea Zalu (n. 1932)

–2009: A murit lingvista Matilda Caragiu Marioţeanu; contribuţii în domeniul dialectologiei generale şi române – nord şi sud-dunărene (aromână, în special); a publicat (în colaborare) trei manuale destinate învăţării limbii române de către străini, utilizate în lumea întreagă; membru corespondent al Academiei Române din 2004 (n. 1927, la Hrupista/Grecia)

- 2011: Un cutremur cu magnitudinea de 8,9 a avut loc în largul coastelor nord-estice ale Japoniei, fiind cel mai puternic seism din ultimii 140 de ani. Seismul a avut loc la ora locală 14:46 şi a fost urmat de o explozie în incinta centralei nucleare Fukushima la reactorul 1. Magnitudinea anunţată iniţial a fost de 7,9 pe scara Richter şi a fost de două ori revizuită). Cutremurul a fost urmat de peste 300 de replici în doar câteva zile 

– 2013: A murit scriitorul şi profesorul rus Boris Vasiliev, cunoscut pentru cartea-document „Stalin mi-a furat copilăria”, una dintre primele cărţi despre copiii românilor basarabeni deportaţi în lagărele comuniste din Siberia (n. 1932)

– 2014: A murit Doru Tureanu, considerat cel mai mare hocheist român al tuturor timpurilor; a jucat la Dinamo între 1969 şi 1988, ultimul an fiind antrenor atât la gruparea din Ştefan cel Mare, cât şi la echipa naţională; echipa României, cu Doru Tureanu pe gheaţă, a învins echipa SUA în 1977, cu scorul de 5-4, victorie considerată şi acum una dintre cele mai mari surprize din istoria hocheiului românesc (n. 1954)

– 2016: A murit atleta Iolanda Balaş-Söter, prima campioană olimpică a atletismului românesc; deţine 14 recorduri mondiale la săritura în înălţime, dintre care 12 consecutive, 2 titluri de campioană olimpică, 3 europene (şi o medalie de argint), 3 titluri mondiale universitare, 9 titluri balcanice, 19 titluri naţionale; prima atletă din lume care a fost desemnată pentru Hall of Fame, Muzeul gloriilor disciplinei-regină; a intrat în Guiness Book pentru cele 142 de victorii consecutive; a înfiinţat, în 1993, Fundaţia Atletismului Românesc, una dintre primele fundaţii cu profil de sport, pentru susţinerea atletismului românesc şi a echipei reprezentative a României (n. 1936)

$$$

 Chuck Norris, actor și expert în arte marţiale, dar şi scriitor, împlinește astăzi, 10 martie, vârsta de 86 de ani.

Carlos Ray Norris s-a născut la 10 martie 1940, în Ryan, Oklahoma, SUA. Între 1955 şi 1958, a învăţat la Liceul North Torrance, în California, apoi s-a înrolat în Forţele Aeriene ale SUA şi a fost trimis la baza americană Osan Air din Coreea de Sud. Aici a început să studieze Tang Soo Do, o artă marţială.

În 1962, a renunţat la cariera militară, preferând-o pe cea de instructor de autoapărare. În anii '60, a deschis peste 30 de săli şi locuri de antrenament dedicate practicării artelor marţiale, printre clienţii săi aflându-se nume celebre precum Steve McQueen şi Priscilla Presley. De altfel, McQueen a fost printre primii care au observat aptitudinile actoriceşti ale lui Chuck Norris.

În paralel, Norris a participat la numeroase concursuri de arte marţiale. În 1968, a devenit Campionul Mondial de Karate la categoria mijlocie, titlu pe care l-a apărat, cu succes, de cinci ori. În 1974, a hotărât să se retragă din viaţa competiţională.

În 1972, faimosul Bruce Lee l-a invitat pe Chuck să filmeze împreună o scenă a filmului "Revenirea Dragonului". Confruntarea dintre cei doi experţi ai artelor marţiale, desfăşurată pe fundalul Colosseumului din Roma, a fost punctul forte al peliculei şi rampa de lansare pe marile ecrane pentru Chuck.

Cinci ani mai târziu, Chuck Norris avea să deţină primul său rol principal, în pelicula "Breaker! Breaker!". Au urmat filme precum "Good Guys Wear Black" şi "Forced Vengeance", apreciate de public pentru genul de personaj interpretat de Norris: un tip calm, modest şi care întotdeauna preferă să găsească soluţiile pacifiste şi rezonabile. Însă atunci când nu are altă soluţie, rezolvă lucrurile foarte direct şi eficient datorită aptitudinilor sale războinice.

Unul din principalele sale succese pe marele ecran a fost "Missing in Action", film lansat în 1984, în care Norris joacă rolul unui fost prizonier de război care se întoarce în Vietnam pentru a-şi elibera camarazii de arme rămaşi acolo. Filmul a fost bine primit de public, astfel încât, în chiar anul următor, a apărut continuarea. Aceste două filme au avut o semnificaţie aparte pentru Norris, care îşi pierduse fratele, Wieland, pe câmpurile de luptă din Vietnam.

În 1985 a apărut pelicula "Code of Silence", în care interpretează un poliţist justiţiar din Chicago, pe nume Eddie Cusack, ce reuşeşte să facă ordine de unul singur nu doar pe străzile dominate de organizaţii rivale de gangsteri, dar şi în rândurile forţelor de ordine, în care se infiltraseră unele personaje iresponsabile.

Un alt mare succes cinematografic a fost, pentru Chuck Norris, filmul de acţiune "The Delta Force", din 1986, în care a jucat alături de legendarul actor Lee Marvin.

La începutul anilor '90, Norris a preferat apariţia pe micul ecran, în postura lui Cordell Walker, personajul principal al serialului "Walker, Texas Ranger". Serialul a avut un succes remarcabil. A debutat la CBS în primăvara anului 1993, ultimul episod datând din mai 2001. Cele opt sezoane ale serialului au fost difuzate, uneori chiar şi reluate, în peste 100 de ţări.

Din 2001, Chuck Norris a filmat din ce în ce mai puţin, excepţie făcând apariţia sa din super-producţia "The Expendables 2" din 2012 şi cele câteva spoturi publicitare la aparate de fitness.

Dacă activitatea sa cinematografică a intrat într-un con de umbră, Chuck a devenit mult mai activ în promovarea acţiunilor caritabile, el devenind imaginea unor organizaţii precum Make-A-Wish şi United Way. În 1992, a pus bazele propriei sale fundaţii de binefacere, numită "Kickstart", unul din scopurile urmărite fiind încurajarea practicării artelor marţiale în şcoli şi licee, tinerii învăţând, astfel, respectul, disciplina şi încrederea în sine.

Chuck Norris s-a implicat şi în politică, în special în 1988, atunci când l-a sprijinit în campania electorală pe George Bush.

Starul american a fost căsătorit de două ori: cu Dianne Holechek, cu care are trei copii, dar de care a divorţat în 1988, precum şi cu Gena Okelley, cu care are doi gemeni.

În 1997, a devenit primul occidental ce a dobândit centura neagră cu opt dani. Lui i se datorează şi stilul Chun Kuk Do, o îmbunătăţire a artei Tang Soo Do.

A fost inclus în World Karate Union Hall of Fame, în iulie 2000.

În 2017, a fost declarat Texan de Onoare, atât datorită numeroşilor ani în care a locuit la ferma sa de lângă Navasota, cât şi pentru rolul din "Walker, Texas Ranger".

Este şi un scriitor împlinit. În anul 1988, a publicat auto-biografia "The Secret of Inner Strenght" (Puterea secretă a sinelui), care a devenit bestseller. La câţiva ani distanţă, a lansat şi volumul "The Secret Power Within: Zen Solutions to Real Problems". Foarte bine primită de critici şi public a fost cartea sa "Black Belt Patriotism: How to Reawaken America", din 2008.

A fost şi erou de jocuri video, începând cu "Chuck Norris Superkicks" din 1983 şi până la jocul mobil "Chuck Norris: Bring on the Pain" din 2008.