$$$

 S-a întâmplat în 3 noiembrie1954: La această dată, a murit Henri Matisse, pictor, decorator şi sculptor francez; reprezentant de seamă al fovismului. Născut pe 31 decembrie 1869, fiu al unui negustor de grâne, ambiționându-se, înainte de toate, pentru rolul de avocat, a intrat în lumea desenului, descoperind,astfel, universul artei…Plecat la Paris şi înscris la Academia „Julian”, experienţele sale artistice au fost legate de „École des Beaux-Arts”; prietenii i-au fost aproape, dar mai mult a contat faptul că, în 1899, Matisse a început să studieze pictura în atelierul lui Eugène Carrière. Anul 1904 reprezentase un punct de cotitură în creaţia lui Matisse; după prima expoziţie pe care i-a organizat-o Ambroise Vollard, în galeria sa din Paris, pictorul a plecat la Saint-Tropez, acolo unde îl aştepta Paul Signac, cel care îl iniţia în stilistica divizionismului.

Matisse și-a petrecut vara anului 1905 la Collioure; acolo a sosit şi André Derain, artiştii adunându-și ideile. Octombrie 1905 aducea, la Paris, „al III-lea Salon de Toamnă”; în „sala nr. VII”au fost grupate tablourile lui Matisse, Marquet, Derain, de Vlaminck, Dufy. Explozia culorilor puternic contrastante şi modernitatea tablourilor au trezit furia criticilor oficiali. În 1908, Matisse deschidea o şcoală de pictură în atelierul său din Paris; începuse să fie cunoscut, călătorea şi era așteptat cu expoziții în străinătate. Petrecându-și o mare parte din timp la Nisa, unde se dedicase, aproape în totalitate, efortului creator, dând naştere unui univers artistic inedit, ajunge în Parisul anului 1939 și al noului său atelier. Cel de-al doilea război mondial l-a convins, nu numai ca experiență traumatizantă, să renunțe la suprafeţe mari, folosindu-și acumulările în lucrări cu format de şevalet; sub ocupaţia nazistă, Matisse era considerat de autorităţi un pictor „degenerat”/doar în zona liberă din sudul Franţei avea posibilitatea să picteze cu sentimentul libertății, plecarea în orașul Nisa fiind consecința directă.

În 1941, bolnav de cancer și operat într-o clinică din Lyon, a început să utilizeze tehnica hârtiei decupate („collages”),iniţia seria „Jazz”. După eliberarea Franței de sub ocupație nazistă, s-a organizat expoziţia retrospectivă la „Salonul de Toamnă” din Paris (1945). În perioada 1946-1951, realiza lucrarea monumentală de decorare a capelei „Rosaire”. În 1952, avea loc inaugurarea muzeului „Matisse” din Le Cateau-Cambrésis, oraşul său natal. Deși greutatea anilor a început să-i pună întrebări legate de sfârșitul vieții, a creat o serie de colaje în „guaşă”; „La tristesse du roi” („Tristeţea regelui”) îmbina culori asociate cu ritmul muzicii şi oferea impresia unui portret/ultimul său autoportret. La 3 noiembrie 1954, în Nisa, a suferit un atac de inimă şi a murit înconjurat de prieteni.

Surse:

https://www.henrimatisse.org

https://www.britannica.com/biography/Henri-Matisse

https://www.sothebys.com/en/articles/21-facts-about-henri-matisse

https://www.moma.org/artists/3832

https://radioromaniacultural.ro/portret-henri-matisse-creativitatea-cer,e-curaj/

$$$

 S-a întâmplat în 3 noiembrie1971, 3-5: La această dată, a avut loc plenara CC al PCR la care Nicolae Ceauşescu a prezentat „Expunerea cu privire la programul PCR pentru îmbunătăţirea activităţii ideologice, ridicarea nivelului general al cunoaşterii şi educaţia socialistă a maselor"; plenara a marcat o cotitură ideologică şi politică a partidului, în sensul că a pus capăt perioadei de relativă liberalizare ce urmase Congresului al IX-lea al PCR, a marcat începutul perioadei neostaliniste în politica internă, a declanşat o înăsprire a politicii în domeniul culturii şi faţă de intelectuali; plenara a constituit, totodată, semnalul consolidării puterii personale a lui Nicolae Ceauşescu şi al declanşării cultului personalităţii.

Tezele din iulie au reprezentat unui discurs pe care dictatorul român Nicolae Ceaușescu l-a adresat în fața Comitetului Executiv al Partidului Comunist Român (PCR), pe data de 6 iulie 1971. Numele său complet era „Propuneri de măsuri pentru îmbunătățirea activității politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii”. Tezele cuprindeau 17 „propuneri", care urmau a fi dezbătute într-o plenară C.C. al P.C.R. din toamna aceluiași an, adică aceea din 3-5 noiembrie. Acest discurs a marcat începerea unei „mini revoluții culturale” în România Comunistă, lansând o ofensivă neo-stalinistă împotriva autonomiei culturale, o întoarcere la conducerea strictă a realismului socialist și atacuri asupra intelectualilor necorespunzători. Era cerută o conformare strictă, ideologică în științele umane și sociale. Competența și estetica urmau să fie înlocuite de ideologie; profesioniștii din anumite domenii urmau să fie înlocuiți de agitatori, iar cultura urma din nou să devină un instrument al propagandei politico-ideologice.În ultima versiune din noiembrie 1971, publicate ca un document oficial al PCR, tezele aveau titlul: Expunere cu privire la programul PCR pentru îmbunătățirea activității ideologice, ridicarea nivelului general al cunoașterii și educația socialistă a maselor, pentru așezarea relațiilor din societatea noastră pe baza principiilor eticii și echității socialiste și comuniste.

Comportamentul lui Ceauşescu s-a schimbat radical după vizitele sale în China şi Coreea de Nord din cursul anului 1971.Încântat de ceea ce văzuse, liderul român s-a hotărât să aplice acasă acelaşi model ideologic. Astfel, la plenara CC al PCR din noiembrie 1971 s-a deschis calea către noua revoluţie culturală.Prin alegerea sa în funcţia de preşedinte al Republicii la 28 martie 1974, Nicolae Ceauşescu a monopolizat întreaga putere în stat. De asemenea, au fost create o multitudine de alte funcţii precum Consiliul de Apărare a RSR, Comandant suprem al Forţelor Armate, Consiliul naţional al oamenilor muncii, toate fiind preluate de şeful statului.În paralel, a demarat o amplă acţiune de înlocuire a „vechii gărzi”. Prin metoda „rotirii cadrelor” a reuşit să anihileze orice rival sau nemulţumit din conducerea partidului, iar orice manifestare critică era reprimată de Securitate.

Totodată, membrii familiei precum şi persoanele servile ocupau cele mai înalte funcţii administrative. Elena Ceauşescu a devenit treptat a doua persoană politică în partid şi în stat, cultul personalităţii extinzându-se la întreg cuplul Ceauşescu. Prin propagandă a fost creat un adevărat mit în jurul soţilor Ceauşescu. A fost falsificată biografia cuplului şi istoria naţională pentru a ilustra măreţia regimului socialist şi a conducătorului, Ceauşescu considerându-se un personaj istoric pe linia lui Burebista, Decebal şi a domnitorilor medievali. În presă, la radio şi la televiziune, prin intermediul operelor publicate, preaslăvirea cuplului Ceauşescu făcea parte din propaganda specifică amplificării cultului personalităţii.

Cei doi au primit o serie întreagă de titluri academice, funcţii onorifice şi medalii. Nicolae Ceauşescu devine doctor în economie la ASE, doctor în ştiinţe politice la Academia de partid „Ştefan Gheorghiu”, membru şi preşedinte de onoare al Academiei, doctor honoris causa al Universităţii Bucureşti şi a diferitelor universităţi străine, a primit titlul de „Erou al Muncii Socialiste”, „Erou Suprem al RSR”, Ordinul „Lenin pentru pace”.De asemenea, apelativul Elenei Ceauşescu era „academician doctor inginer, savant de renume mondial”. Făurirea unei noi societăţi presupunea afirmarea principiilor socialiste în toate sectoarele vieţii. Mass-media a fost supusă unei cenzuri severe, fiind obligată să elogieze personalităţile cuplului conducător, orice atitudine critică era anchetată de organele de represiune, iar statul comunist s-a implicat în viaţa intimă a cetăţenilor, în toate activităţile şi modul de organizare a timpului liber: preşcolarii erau înregimentaţi în „şoimii patriei”, elevii deveneau pionieri, liceeni cu rezultate deosebite la învăţătură se înscriau în UTC, pentru a avea o avansare profesională mai rapidă trebuia să fii membru de partid, se făceau ore de muncă patriotică, se organizau mitinguri şi adunări politice, pe marginea străzilor şi a oraşelor erau amplasate panouri, lozinci şi sloganuri cu elogieri la adresa lui Ceauşescu, fiecare instituţie era obligată să aibă un portret cu Nicolae Ceauşescu.

Tot pentru a ocupa timpul liber al cetăţenilor statul şi-a orientat atenţia spre insuflarea spiritului de competiţie în cadrul întrecerilor sportive. De asemenea, pentru a se făuri noua societate s-a adoptat o politică demografică care să crească rapid rata natalităţii. Avortul era interzis până la o anumită vârstă şi până la un anumit număr de copii şi se acordau recompense pentru „fertilitate”. Prin toate acestea se urmărea transformarea cetăţenilor în executanţi fideli ai politicii partidului, iar aparatul de partid avea ca obiectiv idolatrizarea lui Nicolae şi a Elenei Ceauşescu.

Surse:

Cioroianu, Adrian, Pe umerii lui Marx. O introducere în istoria comunismului românesc, Editura Curtea Veche, Bucharest, 2005,

https://www.iiccr.ro/scurt-istoric-al-regimului-comunist/

https://www.academia.edu/38379905/Activitatea_politico-ideologica_a_oamenilor_muncii_în_Oradea_1970-1989_._Contribuții_documentare_---_Crisia_XLVIII_2018.pdf

http://arhivelenationale.ro/site/download/inventare/Comitetul-Central-al-Partidului-Comunist-Roman.-Sectia-Cancelarie.-1974-1975.-Inv.-3124.pdf

http://fototeca.iiccr.ro/picdetails.php?lang=en&picid=37124X386X406

$$$

 S-a întâmplat în 3 noiembrie 2000: La această dată, Staţia Spaţială Internaţională începea să funcţioneze. Lansată în 1998, Staţia Spaţială Internaţională este una dintre cele mai ambiţioase colaborări internaționale din istorie. Statele Unite ale Americii, Rusia, Japonia şi Canada împart cu Europa staţia de 360 de tone şi peste 820 de metri cubi de spaţiu sub presiune - spaţiu suficient pentru echipajul de şase persoane şi pentru o gamă largă de experimente ştiinţifice.

Stația Spațială Internațională (The International Space Station, ISS) este o stație spațială experimentală aflată în spațiu. Ea poate servi ca spațiu locuibil pentru un echipaj, post de comandă pentru operații pe orbită în jurul Pământului și ca port de întâlnire și acostare pentru mici nave spațiale. Scopul pentru care este construită este studiul efectelor microgravitației și a menținerii vieții în spațiu și ca platformă de observație astronomică și a Pământului.Fiind plasată pe orbită la o altitudine ce variază între 319,6 km și 346,9 km, este o structură artificială din spațiu care poate fi văzută cu ochiul liber de pe Pământ.Stația Spațială Internațională este un proiect la care participă cinci mari agenții spațiale: NASA (Statele Unite ale Americii), RKA (Rusia), JAXA (Japonia), CSA (Canada) și ESA (o asociație de mai multe țări europene).

Construcţia ISS a început în noiembrie 1998, cu lansarea modulului rusesc Zarya, însă operaţiunile au fost întârziate din cauza pierderii tragice a navei spaţiale Columbia, eveniment care a determinat decizia de a retrage toate navele spaţiale după finalizare staţiei. Ultima parte majoră a staţiei, livrată de o navă spaţială, a fost AMS-02, în mai 2011. ESA este responsabilă de două elemente esenţiale: laboratorul european Columbus şi Vehiculele de Transfer Automat (ATV), nave pentru aprovizionare propulsate în spațiu pe racheta Ariane 5. De origine europeană este și cupola, o structură asemănătoare unui dom cu o fereastră circulară de 80 de cm în diametru, alături de şase alte ferestre laterale. Această cupolă oferă astronauților vizibilitate către toate direcțiile. Brațul robotizat european va fi lansat în 2015 și va deservi modulele rusești. Primul astronaut european a zburat în spaţiu în 1983. Începând cu anul 1998, Centrul European de Astronauţi pregăteşte femei şi bărbaţi pentru misiuni spaţiale. Primul european care a făcut parte dintr-un echipaj pe Staţia Spaţială Internaţională a fost Umberto Guidini, în aprilie 2001.

Staţia Spaţială Internaţională este o platformă ştiinţifică unică ce permite studierea impactului microgravitaţiei şi a altor efecte spaţiale asupra vieţii de zi cu zi, precum şi realizarea unor experimente inovatoare care nu ar putea şi desfăşurate în altă parte. De la punerea în funcţiune şi până la momentul actual, ISS a facilitat realizarea a o serie de descoperiri importante în domeniul sănătăţii, telemedicinei, educaţiei şi observării Pământului din spaţiu, ale căror beneficii pentru umanitate au fost deja demonstrate. Pot fi enumerate aici cercetarea în dezvoltarea de vaccine, imaginile furnizate de staţie sunt utilizate în managementul dezastrelor şi agricultură, programele educaţionale care inspiră viitorii oameni de ştiinţă, ingineri sau exploratori, iar acestea sunt doar câteva exemple ale felului în care acest centru inovator de cercetare întăreşte economia şi îmbunătăţeşte vizibil calitatea vieţii de pe Pământ. De exemplu, pe 13 martie 2011, echipajul aflat la Staţia Spaţială Internaţională a răspuns în timp real situaţiei de criză de pe coasta de est a Japoniei, care a fost zguduită de cutremurul de magnitudine 9.0 Tohoku, unul dintre cele mai puternice înregistrate vreodată, şi care a dat naştere unui tsunami ce a inundat o mare parte a insulei Honshu. Imaginile furnizate de ISS au ilustrat două aspecte unice ale staţiei pentru monitorizarea Pământului şi de răspuns în caz de dezastru. Folosind camere digitale portabile, echipajul are capacitatea de a capta lumina soarelui pe suprafeţe de apă cu o frecvenţă şi un control mai mare decât majoritatea sistemelor prin satelit, fapt care înseamnă o capacitate îmbunătăţită de a detecta şi cartografia apele stătătoare şi de a indica zone de interes în ceea ce priveşte contaminarea mediului şi a sănătăţii. De asemenea, imaginile la rezoluţii cu varietate de pixeli sunt mai uşor de înţeles, nefiind necesară o post-procesare a acestora.Şi în ceea ce priveşte cunoaşterea Soarelui şi a efectelor sale asupra Pământului au fost făcute progrese impresionante datorită suitei de instrumente SOLAR ale Agenţiei Spaţiale Europene, care de pe Staţia Spaţială Internaţională înregistrează aproape întregul spectru de radiaţii solare.

Şi în domeniul sănătăţii au fost obţinute rezultate încurajatoare la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale. În urma unui experiment desfăşurat în anul 2006, cercetătorii au descoperit factorul care împiedică celulele imune să îşi desfăşoare activitatea la parametri optimi, şi anume un transmiţător specific în celulele imune, numit calea Rel/NF-κB, şi care nu mai funcţionează în condiţii de imponderabilitate.

Componentele europene ale ISS sunt:

- COLUMBUS - laboratorul de cercetare atașat permanent la Stația Spațială Internațională, unde au loc experimente în domeniul cercetării multidisciplinare în știința materialelor, fizica fluidelor şi ştiinţele vieţii. În plus, o facilitate externa adăposteşte experimente și aplicații în domeniul științelor spațiale, observarea Pământului și tehnologie.

- Vehiculele de Transfer Automat - de care Staţia Spaţială Internaţională este dependentă, livrările regulate de utilaje şi piese de schimb, dar şi mâncare, aer şi apă, fiind posibile prin intermediul acestora. Încă de la prima misiune, în 2008, vehiculele de Transfer Automat ale Agenţiei Spaţiale Europene au devenit indispensabile pentru ISS.La fiecare aprox.12 luni sunt transportate 7.7 t de marfă de pe portul de lansare din Kourou, Guyana Framceza, la Staţia Spaţială Internaţională, la 340 km deasupra Pământului. Sistemul de navigaţie de înaltă precizie ghidează vehiculul pe o traiectorie către ISS, unde în mod automat va andoca la modulul rus de serviciu al staţiei. ATV-ul va rămâne acolo ca o parte sub presiune şi integrantă a staţiei maxim 6 luni, până la misiunea sa finală: o misiune într-o singură direcţie către atmosfera Pământului, unde va elimina până la 6.4 t de deşeuri de pe staţie.

- Braţul Robotic European - care va lucra cu noul sas rus, pentru a transfera sarcinile utile mici direct din interiorul Staţiei Spaţiale Internaţionale în exteriorul acesteia.

- Sistemul ESA de Management al Datelor - DMS-R - Care oferă orientare, navigaţie şi control pentru întreaga stație, controlul sistemelor de bord şi a subsistemelor, management în caz de eşec şi recuperare, distribuţia timpului şi sincronizare, achiziţie de date şi control pentru sistemele de la bord și experimente

- Node 2 Harmony - un modul presurizat care servește drept pasaj de legătură între laboratorul european Columbus, laboratorul american Destiny și laboratorul japonez Kibo.

-Node-3 Tranquility - care găzduiește echipamentul de susținere a vieții necesar pentru echipajul aflat pe Stația Spațială Internațională. Acolo se afla, de asemenea, şi Cupola.

- Cupola - Modul de observare care oferă echipajului de la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale vizibilitate în controlul braţelor robotice, dar şi o privelişte frumoasă a Pământului, a obiectelor cereşti şi a vehiculelor aflate în vizită. Tot pe Cupola este instalată şi o cameră foto ESA pe un trepied care permite astronauţilor să facă imagini mai clare pe timp de noapte.

Există două centre de control la sol care coordonează contribuţiile europene la Staţia Spaţială Internaţională: Centrul de Control Columnus (Columbus Control Centre - Col-CC), localizat la Centrul de Operaţiuni Spaţiale al Agenţiei Spaţiale Germane (German Space Agency - DLR) în Oberpfaffenhofen, în apropiere de Munchen, şi deschis 24/24, 7 zile pe săptămână, şi Centrul de Control al Vehiculelor Automate de Transfer (Automated Transfer Vehicle Control Centre - ATV-CC). Col-CC controlează şi conduce laboratorul Columbus şi coordonează experimentele europene, iar ATV-CC controlează şi conduce vehiculele de transfer.Majoritatea sistemelor Columbus și ATV-urile sunt operate automat. Sarcina centrelor de control este de a monitoriza performanța operațiunilor și, în caz de modificări sau defecțiuni, de a pregăti și efectua actualizările.

Au avut loc şi incidente:

-14 ianuarie 2014: Astronauţi evacuaţi de pe Staţia Spaţială Internaţională din cauza unei posibile scurgeri chimice.Conform NBC News, miercuri, 14 ianuarie, echipajul aflat la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale a fost forţat să evacueze sectorul american al staţiei în urma unei posibile scurgeri chimice. Echipa s-a mutat în segmentul rusesc al Stației, în vreme ce zona americană a fost sigilată. Substanţa toxică a fost emisă de la un sistem de răcire în atmosfera staţiei” din segmentul aparţinând SUA, au declarat reprezentanţii Agenţiei Spaţiale din Rusia, citaţi de NBC News. NASA a declarat că echipajul Expediţiei 42 se află în siguranţă şi în formă optimă în interiorul segmentului rusesc al Staţiei Spaţiale Internaţionale, ca urmare a unei alarme în sectorul american.Pentru moment nu se ştie încă dacă alarma a fost declanşată de o scurgere sau dacă situaţia se datorează unui senzor defect sau a pornit de la o problemă a unui computer. Conform The Telegraph, incidentul ar putea să întârzie plecarea navei spaţiale de transport Dragon a USA, care a adus provizii la începutul acestei săptămâni. Este posibil ca rezolvarea acestei scurgeri să necesite o ieşire de urgenţă în afara Staţiei Spaţiale Internaţionale.

-Stația Spațială Internațională a experimentat un eveniment similar în mai 2013, când astronauții de la bord au efectuat o ieşire în spaţiu de urgență pentru a rezolva o scurgere de amoniac în sistemul de răcire al laboratorului. Cele 12 State Membre ale Agenţiei Spaţiale Europene care participă până la momentul actual la Staţia Spaţială Internaţională sunt: Belgia, Danemarca, Franţa, Germania, Italia, Olanda, Norvegia, Spania, Suedia, Elveţia, Marea Britanie şi începând cu 2 decembrie 2014 şi România.

ELIPS – European Programme for Life and Physical Sciences în Space - este programul de cercetare al Agenţiei Spaţiale Europene concentrat pe ştiinţa şi aplicaţii în microgravitaţie, care ajută la îmbunătăţirea vieţii pe Pământ şi permite prezenta omenirii pe termen lung în spaţiu.Piatra de temelie a programului ELIPS este Staţia Spaţială Internaţională şi laboratorul european Columbus. Ariile de studiu ştiinţific sunt diverse: de la cercetarea fundamentală la fiziologia umană, de la noi aliaje la rădăcinile plantelor. Programul implica în jur de 1500 de oameni de ştiinţă în sute de experimente, precum şi un număr mare şi divers de utilizatori de cercetare industrială şi dezvoltare. De la începutul programului, în anul 2001, ELIPS a adus numeroase avantaje pentru discipline ştiinţifice diverse, şi implicit pentru cetăţenii europeni. Odată cu finalizarea asamblării Staţiei Spaţiale Internaţionale şi cu existenţa unui echipaj permanent de şase persoane la bordul acesteia, mai mult timp ca niciodată este dedicat experimentelor care nu pot fi desfăşurate pe Pământ. Implicarea europeană în tot ceea ce reprezintă Staţia Spaţială Internaţională este o dovadă a eforturilor industriei europene şi un semn al angajamentului ESA pentru zborul uman în spaţiu şi partenerii săi internaţionali.

Primul experiment românesc la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale, CFS (Colored Fungi în Space), o colaborare între Institutul de Ştiinţe Spaţiale, Institutul de Biologie al Academiei Române şi Universitatea Naţională Tehnica din Atena, a avut loc în februarie 2011, când patru biocontainere conţinând fungi şi spori au fost trimise pe ISS la bordul navei spaţiale Discovery. Experimentul a fost găzduit de Modulul ESA COLUMBUS şi şi-a îndeplinit scopul de a determina efectului microgravitaţiei şi a radiaţiei cosmice asupra creşterii şi supravieţuirii speciilor de fungi coloraţi.Începând cu 2 decembrie 2014 România s-a alăturat Statelor Membre ale Agenţiei Spaţiale Europene care participă la Staţia Spaţială Internaţională: Belgia, Danemarca, Franţa, Germania, Italia, Olanda, Norvegia, Spania, Suedia, Elveţia, Marea Britanie, alături de parteneri din SUA, Rusia, Canada și Japonia.

Surse:

https://www.nasa.gov/mission_pages/station/main/index.html

https://www.esa.int/Our_Activities/Human_and_Robotic_Exploration/International_Space_Station/Where_is_the_International_Space_Station

https://www.issnationallab.org/about/iss-timeline/

https://sites.google.com/site/extraterestriprintrenoi/statia-spatiala-internationala---iss

https://www.descopera.ro/stiinta/17601860-statia-spatiala-internationala-istorie-explorare-univers

https://www.parsec.ro/iss/intro/

http://www2.rosa.ro/index.php/ro/31-esa-cat/804-statia-spatiala-internationala

&&&

 3 noiembrie - „Ziua vânătorilor de munte" din Armata României. La mulți ani tuturor vânătorilor de munte activi, în rezervă sau în retragere! La 3 noiembrie1916, prin Ordinul nr. 294 al Marelui Cartier General Român, Şcoala Militară de Schiori este transformată în Corpul Vânătorilor de Munte și s-a înfiinţat, astfel, prima unitate de Vânători de Munte din Armata României. 

Spaţiul montan a ridicat întotdeauna probleme greu de rezolvat în faţa oamenilor, în general, şi, cu atât mai mult, în faţa forţelor destinate să ducă acţiuni de luptă în astfel de condiţii. Asprimea regiunilor, intemperiilor, densitatea redusă a căilor de comunicaţii, greutăţile în aprovizionare şi distanţele mari între localităţi constituie obstacole importante în faţa desfăşurării acţiunilor militare de către grupările de forţe ce acţionează în spaţiul montan, limitând libertatea de manevră a forţelor, supunându-le la eforturi deosebite, şi reclamând, totodată, mult curaj, pricepere, pregătire specifică de înaltă calitate şi mult profesionalism. 

Mediul alpin impune, dintotdeauna, o anumită „dimensionare” a concepţiei privind întrebuinţarea forţelor şi în special a mijloacelor de luptă.Operaţiile desfăşurate în spaţiul montan şi adiacent acestuia sunt deosebit de grele şi complexe, necesitând din partea tuturor forţelor angajate ingeniozitate, mobilitate în acţiune şi gândire, flexibilitate, capacitate mare de manevră şi deprinderi de adaptare la condiţiile de teren şi climă. Este un lucru îndeobşte cunoscut şi unanim acceptat că un brand puternic supravieţuieşte nu, neapărat, prin numărarea anilor de istorie, ci prin adaptare continuă, inteligentă şi creatoare, la nevoile unui consumator care ar putea să pară capricios, dar care are, firesc, propriile nevoi. 

Avem brand-uri care îşi merită cu prisosinţă şi „vârsta”, şi performanţele obţinute de-a lungul timpului. Ca semn al adaptării continue de care vorbeam. Din păcate, am impresia că noi, ca societate în ansamblu, nu avem, în pofida istoriei noastre de care suntem mândri, mai puţin respect pentru trecut şi pentru ideea de brand pe care nu le putem pune pe toate pe seama regimului comunist De aceea cred că, la noi, se nasc greu brand-urile şi se menţin şi mai greu. Pentru că, din păcate, ne raportăm la o istorie imobilă, închistată şi lipsită de viaţă, fixată în tipare din care nu mai reuşim să ieşim şi nici să învăţăm ceva din lecţiile pe care ar putea să ni le ofere. Un brand de care Armata României se mândreşte l-ar putea constitui unele din trupele sale specializate în acţiuni militare în areal montan- vânătorii de munte. Observaţi că nu spun „trupe de elită” ci trupe specializate dintr-un singur motiv: pentru că acesta este adevărul!...Ar mai fi unul, acela că şi modestia face parte din ethos-ul vânătorilor de munte...„Est modus in rebus”!

Unităţile şi marile unităţi de vânători de munte din Forţele Terestre ale Armatei României sunt trupe specializate pentru lupta în areal montan având în vedere că mediul geografic exercită o influenţă intrinsecă asupra istoriei popoarelor, aşa cum marele nostru istoric A.D. Xenopol sublinia: „Istoria unui popor este în mare măsură determinată de natura în sânul căreia este aşezat. De la această lege firească nu s-a putut sustrage nici poporul român; ba la dânsul înrăurirea naturei s-a arătat cu o putere deosebită”. În momentele de cumpănă ale istoriei, vânătorii de munte au constituit osatura morală a oştirii române, apărându-i onoarea prin fapte de arme de necontestat, demonstrând tuturor că sunt şi vor rămâne forţe de elită ale României. Poate în contradicţie cu ce am spus la început, acum folosesc sintagma „forţe de elită”...Şi asta pentru simplul fapt că au demonstrat, de-a lungul istoriei lor, începută la 3 noiembrie 1916, caracteristicile unei elite militare. 

Indiferent de schimbările survenite de-a lungul timpului, vânătorii de munte au continuat să desfăşoare acelaşi activităţi de pregătire specifice vânătorilor de munte, la standarde ridicate, în încercarea lor de a deveni cei mai buni militari ai Armatei României. Cei ce se pregătesc la poalele Carpaţilor cunosc şi îndrăgesc meseria armelor, ştiu să înfrunte ploaia, viscolul şi gerul năprasnic îndeplinindu-şi misiunile încredinţate fără a da înapoi. Până în 1989, Armata României se baza pe efective de cca 330.000 militari, într-o structură greoaie, lipsită de flexibilitate şi tributară avatarurilor apartenenţei la blocul socialist. Astăzi, după un parcurs marcat de schimbare, aceeaşi armată îşi îndeplineşte misiunile cu câteva zeci de mii de oameni. Parcursul societăţii româneşti după decembrie 1989 a presupus şi presupune, în continuare, acţiuni ferme pentru întărirea funcţiei de reglementare a statului şi a autorităţii instituţiilor sale. Astăzi, misiunea principală a armatei şi, implicit a unităţilor şi marilor unităţi de vânători de munte este de a garanta cetăţenilor României respectarea strictă a drepturilor omului într-un stat suveran, independent, unitar si indivizibil, membru U.E. şi membru cu drepturi depline al NATO, în condiţiile unui regim politic bazat pe democraţia constituţională, sub un strict control democratic civil asupra forţelor armate. 

 Armata României este şi va rămâne una dintre instituţiile fundamentale ale statului şi ale securitătii naţionale, în strânsă concordanţă cu calitatea României de membră a Alianţei Nord-Atlantice. În acest context, vânătorii de munte ai Armatei României au fost şi vor rămâne piloni de sprijin de nelipsit în edificiul oştirii acestui neam. Perioada de după decembrie 1989 s-a constituit, odată cu transformările apărute în societatea românească, într-o etapă de căutări conceptuale şi organizatorice pentru a se stabili rolul armatei şi implicit al trupelor de vânători de munte în cadrul strategiei de securitate naţională. La cumpăna dintre milenii, peisajul geostrategic, unanim caracterizat de majoritatea analiştilor politici şi specialiştilor militari drept versatil, incert, complex şi ambiguu, a provocat, în majoritatea statelor, un amplu proces de revizuire şi adaptare a politicilor de apărare şi de reformulare a strategiilor de securitate naţională, a celor militare şi doctrinare. Integrarea în structurile de securitate colectivă este însoţită de asistenţă mutuală şi garanţii de securitate la nivel bilateral, regional, continental sau transcontinental, lucru ce nu presupune încetarea eforturilor de dezvoltare a conceptului de apărare a ţării prin efort singular. În perioada de după1989, organizarea, subordonarea şi aria de responsabilitate a vânătorilor de munte – ca parte importantă a organismului militar românesc– au fost într-o continuă dinamică, impusă de cerinţele modernizării acestor trupe. Astfel, preocuparea de căpetenie a structurilor de comandă din cadrul marilor unităţi de vânători de munte a constat în anii ‘90 şi constă, în continuare, în organizarea cât mai judicioasă a procesului pregătirii pentru luptă, perfecţionarea procedeelor de acţiune specifice spaţiului montan, realizarea coeziunii pentru luptă în timp scurt la nivelul subunităţilor şi unităţilor, creşterea competenţei organizatorice şi de conducere a cadrelor din comandamente şi din statele majore pentru organizarea şi conducerea operaţiei, luptei şi pregătirii specifice în munţi. 

Sarcina apărării ţării, cu specificul luptei în arealul montan devine acum mai complexă pentru unităţile şi marile unităţi de vânători de munte, necesitând un grad de profesionalizare mai accentuat, cerinţă a contextului politico – militar actual şi de perspectivă. Nu trebuie să uităm că preluarea conceptelor şi principiilor doctrinare ale NATO se realizează prin adaptarea lor la specificul propriu, plecând de la interesele fundamentale ale României. Aceste interese trebuie „acordate” cu vocaţia de libertate şi dezvoltare a poporului român, exprimând apartenenţa sa la spaţiul de civilizaţie europeană. 

Nevoia de a menţine trupele de vânători de munte în Forţele Terestre după 1989 este relevată, punctual şi simplu în câteva idei uşor de „digerat” pentru oricine:

- Vânătorii de munte au tradiţie şi sunt profesionişti în ceea ce fac iar, din punct de vedere geografic, o treime din teritoriul naţional este muntos;

- Trupele de vânători de munte sunt proiectate ca trupe de infanterie uşoară, specializate în operaţii în areal montan şi apte pentru operaţii şi în alte zone sau medii de acţiune;

- Trupele de vânători de munte deţin un nivel înalt de instruire şi au deprinderi specifice în operaţii în areal montan precum şi în schi, alpinism şi operaţiuni în condiţii extreme de timp şi anotimp;

- Unităţile şi subunităţile de vânători de munte deţin un grad mai mare de autonomie în acţiune în comparaţie cu alt tip de trupe, aceasta fiind dată, în primul rând, de caracteristicile arealului montan şi de pregătirea pentru a face faţă provocărilor acestuia;

Nu în ultimul rând, vânătorilor de munte le place să creadă că moralul lor este mai ridicat comparativ cu al altora...de ce? Simplu, pentru că provocarea muntelui îi uneşte...Luând în discuţie istoria de dată mai recentă a vânătorilor de munte, a anilor ’90 şi după aceştia, transformările structurale generate de schimbarea la nivelul întregii armate române au generat şi reduceri cantitative ale dimensiunii trupelor V.M. La începutul anilor ’90 existau mai multe brigăzi V.M., intrate bine pe făgaşul unei existenţe normale pentru o armată de dimensiunea celei româneşti: Brigada 2 Vânători de Munte cu sediul comandamentului la Braşov, Brigada 4 Vânători de Munte cu sediul comandamentului la Curtea de Argeş, Brigada 1 Vânători de Munte cu sediul comandamentului la Bistriţa, Brigada 5 Vânători de Munte cu sediul comandamentului la Alba-Iulia, Brigada 7 Vânători de Munte înfiinţată în 1990 cu sediul comandamentului la Petroşani şi Brigada 61 Vânători de Munte înfiinţată în 1991 cu sediul comandamentului la Miercurea-Ciuc. 

Şi a început diminuarea despre care spuneam anterior...În anul 1997 se desfiinţează: două batalioane din Brigada 7 Vânători de Munte şi, ulterior, brigada în ansamblul ei, în anul 2000, comandamentul Brigăzii 1 Vânători de Munte, în anul 2001 Brigada 4 Vânători de Munte, iar în anul 2006 Brigada 5 Vânători de Munte. Este de rermarcat aici faptul că unităţile acestor structuri care nu au fost desfiinţate au fost subordonate altor mari unităţi din Forţele Terestre, unele mari unităţi de V.M. iar altele de arme întrunite.

În prezent, trupele de vânători de munte se prezintă astfel: Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegeusa” cu sediul comandamentului la Brașov și Brigada 61 Vânători de Munte „General Virgil Bădulescu” cu sediul comandamentului la Miercurea Ciuc. În acelaşi context al restructurării şi modernizării armatei s-a înscris şi Şcoala de Aplicaţie pentru Vânători de Munte, pregătirea şi specializarea cadrelor urmând a se efectua într-o singură instituţie unificată pentru toate specialităţile (infanterie, vânători de munte, paraşutişti, poliţie militară şi cercetare) la Făgăraş, vânătorii de munte rămânând pe mai departe la Predeal, unde, astăzi, funcţionează Baza de Instruire pentru Vânători de Munte.  

Deschiderea României spre lumea civilizată după 1989 a avut efecte benefice şi asupra armatei, mai ales după semnarea Parteneriatului pentru Pace în 1994. Întâlnirea, la diverse şi numeroase activităţi comune de instruire, în ţară şi peste hotare, cu militari din S.U.A., Marea Britanie, Olanda, Italia, Franţa, Grecia, Germania, Turcia, Iordania, Bulgaria, Ungaria şi multe, multe altele a fost primită în rândul vânătorilor de munte, pe parcursul anilor, cu un justificat interes. Nu e „de ici-colea” să te pregăteşti aproape de la egal la egal cu trupe sau structuri „super-titrate” de pe mapamond gen U.S. Army, Corpul puşcaşilor marini americani, „Beretele Verzi” şi „Navy Seal” americane, cu puşcaşii marini britanici şi cei olandezi din vestita Brigadă 3 Commando a Marii Britanii (cea care a dus greul luptelor din Falkland-ul anilor 80), cu forţele speciale greceşti, turceşti, iordaniene, georgiene cu „alpini” italieni, „gebirgsjager”-ii germani şi cei austrieci ori „chasseurs alpins” francezi, cu trupele de munte ale armatei chineze etc...Asta ca să pomenim doar câteva structuri din armate străine NATO şi non-NATO cu care s-a lucrat foarte bine... 

Ai noştri au apreciat, fără tăgadă, pragmatismul şi dotarea ireproşabilă a partenerilor de exerciţii comune (numărul acestor exerciţii majore de instruire comune depăşind cu mult numărul de câteva sute) dar au constatat cu satisfacţie nedisimulată că pregătirea pentru luptă a militarilor noştri nu este cu nimic mai prejos decât cea a altora, mai ales a trupelor din NATO, la care ne-am raportat în aceşti ani. De remarcat este şi faptul că structurile de vânători de munte, în special Bg. 2 V.M., în cadrul diverselor activităţi de cooperare militară internaţională au primit, începând cu anul 1996, peste șase sute de vizite ale unor delegaţii militare străine, majoritatea de la cel mai înalt nivel de reprezentare militară a statelor respective (miniştri ai apărării, şefii apărării, şefii categoriilor de forţe etc). Majoritatea activităţilor de pregătire comună au fost desfăşurate, mai ales, de către militarii şi subunităţile din Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegeusa” (într-o proporţie de 3/4 din totalul activităţilor de acest tip desfăşurate de structurile V.M.) fapt ce a fost, în esenţă, benefic atât acestei mari unităţi cât şi celorlalte structuri V.M. mai ales datorită unui bagaj de lecţii învăţate deosebit de consistent care a fost extrem de util mai ales începând cu anul 2005, atunci când s-a considerat că este momentul ca vânătorii de munte să fie dislocaţi în teatrele de operaţii din afara teritoriului statului român. 

Astfel, este notabilă participarea, cu succes, a unor plutoane, companii şi batalioane din Brigada 2 Vânători de Munte la misiunile în afara graniţelor ţării, în cadrul misiunilor ROFND, UNAMI şi ISAF din teatrele de operaţii din Kossovo, Irak şi Afganistan. Este de remarcat faptul că Bg. 2 V.M. şi-a rotit de mai multe ori batalioanele V.M. în Teatrul de operaţii din Afganistan, fiind prima brigadă din Forţele Terestre care şi-a rotit succesiv şi în ciclu complet de rotaţie în acest dificil teatru de operaţii batalioanele sale de manevră. Nu este mai puţin adevărat că un număr important de militari vânători de munte de toate gradele au participat, în decursul anilor, începând cu anul 1993, la misiuni individuale în comandamente şi structuri diverse în Angola, Somalia, Congo, Sudan, Kossovo, Bosnia, Irak, Afganistan etc. Trebuie să ne aducem aminte, dacă ne raportăm la participarea la misiunile executate în Afganistan, că preţul plătit de vânătorii de munte a fost destul de mare în ceea ce priveşte eroii căzuţi la datorie şi răniţii în acţiunile militare. Astfel, merită cu psisosinţă să-i amintim şi pe cei căzuţi la datorie acolo, departe de ţară:

- din Batalionul 33 Vânători de Munte „Posada”: Slt. (p.m.) MARCU AUREL în anul 2007 şi Slt.(p.m.) BĂDICEANU FLORIN în anul 2010;

- din Batalionul 30 Vânători de Munte „Dragoslavele”:slt.(p.m.) ALEXANDRESCU DRAGOŞ în anul 2008;

- din Batalionul 21 Vânători de Munte „General Leonard Mociulschi”:slt.(p.m.) CHIRA CLAUDIU în anul 2009;

- din Batalionul de Sprijin Logistic al Bg. 2 V.M.:Slt.(p.m.) LEU VALERICĂ în anul 2010;

- din subunităţi de brigadă ale Bg. 2 V.M. :Slt.(p.m.) CARACUDĂ PAUL şi Slt.(p.m.) CIOBOTARU DAN în anul 2010;

- din Batalionul 265 P.M. dar participant la misiune cu B.21 V.M.:

Mr.(p.m.) UNGURAŞ VASILE în anul 2009

Acestora li s-au mai adăugat şi mai multe zeci de răniţi în acţiunile militare din Afganistan. Evoluţia vânătorilor de munte a întâmpinat în această perioadă de după 1990 şi o serie de vicisitudini de ordin structural, logistic şi financiar, generate de condiţiile concrete ale evoluţiei şi transformărilor suferite de întreaga armată română. Nu întotdeauna structurile organizatorice au corespuns nevoilor reale de pregătire pentru operaţii şi luptă în munţi, suportul financiar şi material fiind şi el grevat de lipsurile de ordin structural şi funcţional ale economiei naţionale, care nu a reuşit întotdeauna să asigure un buget adecvat nevoilor de apărare. Urmarea firească a fost desfiinţarea, aşa cum aminteam anterior, între anii 1998 şi 2006 a patru brigăzi de vânători de munte. Chiar dacă acum, vânătorii de munte sunt mai puţini ca număr şi structuri (prea puțini, în opinia mea), nu înseamnă că rolul lor s-a redus ca importanţă, ci dimpotrivă. Sarcina apărării ţării, cu specificul luptei în arealul montan devine acum mai complexă pentru unităţile şi marile unităţi V.M., necesitând un grad de profesionalizare mai accentuat, cerinţă a contextului politico – militar actual şi de perspectivă.

Surse:

„Istoria Brigăzii 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa”, Ed. Univers Ştiinţific, Bucureşti, 2003, plus alte câteva lucrări din istoria V.M. la care am colaborat, articole în diverse reviste din ţară şi de peste hotare…Plus câteva decenii de viaţă petrecute în această mare unitate a Armatei României…

$$$

 S-a întâmplat în 3 noiembrie…

- Ziua vânătorilor de munte din Armata României; la 3 noiembrie1916, prin Ordin al Marelui Cartier General Român, Şcoala Militară de Schiori este transformată în Corpul Vânătorilor de Munte.

 1493: Celebrul navigator Cristofor Columb a ajuns pe insula Waitikubuli, pe care a numit-o „Insula Dominica”

- 1500: S-a născut Benvenuto Cellini, artist italian (monumentele Perseu, Nimfa de la Fontainebleu; bustul lui Cosimo I; lucrarea de orfevrărie Solniţa lui Francisc I; memorii: „Viaţa lui Benvenuto Cellini, povestită de el însuşi”). Benvenuto Cellini (n. Florenţa - d. 13 februarie 1571 în Florenţa) a fost un giuvaiergiu, sculptor şi un renumit reprezentant al manierismului italian.In secolul al XIX-lea Cellini, după o perioadă de câteva sute de ani de uitare a operelor lui, este din nou descoperit, fiind azi considerat după perioada antică unul dintre cei mai mari sculptori, fiind un „uomo universale“ tipic al renaşterii italiene.El a influenţat perioada renaşterii ca manierist, sculptor, bijutier, scriitor şi compozitor.   

- 1600: A murit Richard Hooker, teolog englez. Este considerat, împreună cu Thomas Cranmer şi Matthew Parker, un co-fondator al gândirii teologice anglicane (n. 1554)

- 1643: A murit Paul Guldin, astronom şi matematician elveţian. Paul Guldin, pe numele adevărat Habakkuk Guldin (n. 12 iunie 1577) a fost un matematician şi astronom elveţian.De numele său se asociază aşa-numita teoremă a lui Guldin, care permite calcului ariei şi volumului unui corp de revoluţie. 

- 1718: S-a născut John Montagu, conte de Sandwich, politician, inventator şi explorator britanic, al cărui nume l-au purtat, o vreme, Insulele Hawaii, considerat inventatorul sandwich-ului (d. 23.09.1792) Contele de Sandwich a deţinut mult timp funcţia de „prim lord al Amiralităţii”, cea mai înaltă funcţie militară din Regatul Unit al Marii Britanii. Lui i se atribuie, ca să spunem aşa, „inventarea” sandviciului, pe la 1762.Cartofor înrăit, acesta nu se lasă dus de la masa de joc nici pentru a mânca.Aşa stând lucrurile, a pretins a se găsi o modalitate de a-i fi servită hrana chiar la masa de joc, ajungându-se la celebrele preparate care-i poartă numele. El a cerut ca pâinea cu brânză şi carne să îi fie aduse la masa unde juca jocuri de societate. El a pus ingredientele între feliile de pâine, pe care le ţinea într-o mână, în timp ce în cealaltă avea cărţile de joc.Ceilalţi jucători au cerut „la fel ca Sandwich”. 

- 1801: S-a născut compozitorul italian Vincenzo Bellini (m. 1835) 

- 1810: La teatrul „San Moise” din Veneţia este prezentată opera „La Cambiale di matrimonio“ de Gioacchino Rossini.

- 1834: A fost fondat în Bucureşti Muzeul de Istorie Naturală şi Antichităţi, astăzi Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa”; actuala clădire, care adăposteşte colecţiile muzeului, a fost inaugurată în prezenţa Regelui Carol I, la 24.05.1908.Prin decretul princiar nr.142 din 3 noiembrie 1834, semnat de domnitorul Alexandru Ghica (1834-1842), este fondat „Museul Naţional" din Bucureşti. 

- 1843: S-a născut Mihail Romano, ofiţer român, Erou al Războiului de Independenţă (d. 1877) 

- 1859: S-a născut Jean Jaurès, figură reprezentativă a socialismului francez, fondatorul ziarului „l'Humanité” şi al Partidului Unit Socialist Francez (asasinat la 31.07.1914) 

- 1860: A avut loc deschiderea oficială a cursurilor la Colegiul Naţional „Matei Basarab" din Bucureşti 

- 1863: A apărut, la Bucureşti, prima revistă umoristică editată de B.P. Hasdeu, „Aghiuţă" (până la 17 mai 1864, săptămânal) 

- 1864: A murit poetul brazilian Antônio Gonsalves Dias (n. 1823)

- 1866: S-a născut Traian Demetrescu, poet, prozator şi publicist (m. 1896)

- 1869: A murit Andreas Kalvos, poet grec. Andreas Kalvos (n. 1792 - d. 3 noiembrie 1869) a fost un poet şi dramaturg grec, alături de Dionysios Solomos, cel mai însemnat al liricii neogreceşti din secolul al XIX-lea.

-1883: Spania: Antonio Gaudí, arhitectul modernist, primeşte aprobarea de a continua construcţia „templului” barcelonez Sagrada Familia.

- 1892: A murit compozitorul francez Florimond Hervé (n. 1825) 

- 1900: A murit Eufrosina Popescu, actriţă şi cântăreaţă; a cântat, sub pseudonimul Marcolini, pe scenele unor teatre muzicale din Veneţia, Florenţa, Milano, Nisa, Paris (n. 1821) 

- 1900: S-a născut filosoful francez Pierre Mesnard; specialist în politologie şi limbi orientale; la începutul carierei a fost lector de limba franceză pe lângă Universitatea din Iaşi; membru corespondent străin al Academiei Române (1939) (m. 1969) 

- 1901: S-a născut André Malraux, romancier, eseist şi om politic francez. André Malraux, nume schimbat din André Berger (n.Paris - d.23 noiembrie 1976, Créteil) a fost un scriitor, ziarist şi om politic francez.În tinereţe a dus o viaţă foarte aventuroasă, angajându-se şi în agitaţiile politice de diferite nuanţe.

- 1903: S-a născut Walker Evans, fotograf american (d. 10.04.1975) 

-1905: S-a născut Lois Mailou Jones, considerată o pionieră printre pictorii afro-americani (m. 1998)

- 1909: S-a născut actorul Marcel Anghelescu. Marcel Anghelescu (n. Craiova - d. 22 februarie 1977, Bucureşti) a fost un celebru actor român de teatru şi film. A interpretat roluri de compoziţie, cu predilecţie comice (Pristanda din O scrisoare pierdută de Caragiale, Nebunul din Regele Lear de Shakespeare) pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti. A fost laureat al Premiului de stat şi a fost distins cu titlul de „Artist al poporului”

- 1909: S-a născut istoricul literar Ion Dumitru Lăudat; fiind la origine cursuri universitare, cărţile lui se caracterizează printr-o sistematizare riguroasă a materialului, prin expunerea clară şi obiectivă a faptelor (m. 1996)

- 1914: A murit poetul austriac George Trakl, unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai curentului expresionist timpuriu („Fata Morgana", „Dansul morţilor") (n.03.02.1887)

- 1919: Istoricul Vasile Pârvan îşi inaugurează cursul de istorie la nou înfiinţata Universitate a Daciei Superioare din Cluj cu prelegerea: „Datoria vieţii noastre", în care a adus şi un omagiu jertfei depuse de tinerii ostaşi români la înfăptuirea unităţii naţionale a statului. 

- 1920: Se înfiinţează Şcoala Politehnică din Timişoara

- 1921: S-a născut actorul american de film Charles Bronson (m. 2003). 

- 1922: S-a născut pictorul Doru Bucur (m. 1969).

- 1923: S-a născut istoricul Dan Berindei, membru al Academiei Române, vicepreşedinte al acestui for. Este licenţiat în istorie şi filosofie al Universităţii din Bucureşti(1945), doctor în istorie (1969). Membru al Academiei Române (din 1992). Din 1996 este preşedintele Secţiei de Ştiinte Istorice şi Arheologie al Academiei Române. Din 2006 este vicepreşedinte al Academiei Române.A publicat peste 500 lucrări ştiintifice, din care peste 50 de cărti, în special referitor la istoria politică universală şi românească a secolelor XVIII-XX, precum şi istoria culturii, printre care volumele Revoluţia română din l821 (1991), Societatea românească în vremea lui Carol I(1992), Diplomaţia românească modernă (1995), Revoluţia română din 1848-1849 : Consideraţii şi reflecţii (1997), Românii şi Europa în perioadele premodernă şi modernă (1997) ş.a Din 1990 este membru în biroul Asociaţiei Internaţionale de Istorie Contemporană a Europei. Din 1996 este membru titular străin al Academiei Poloneze de Ştiinţe şi Litere şi tot din 1996 este preşedinte al Comitetului Naţional al Istoricilor din România. Din 2004 este membru al Consiliului Ştiinţific al Institutului Revoluţiei Române.

- 1924: S-a născut istoricul literar Paul Cornea; studii privind preromantismul românesc şi romantismul. A urmat liceul în Bucureşti, la Liceul Evreiesc de Băieţi „Cultura”, unde îl are profesor pe dramaturgul şi eseistul Mihail Sebastian. Este licenţiat în Litere şi Filosofie al Universităţii din Bucureşti în 1948, secţia Sociologie. Devine doctor în filologie în 1971. A deţinut funcţii importante, înainte de 1990, în Consiliul Culturii, în domeniul cinematografiei, şi a fost cercetător la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”. După 1990 a devenit secretar de stat în Ministerul Educaţiei Naţionale şi decan al Facultăţii de Litere între 1990 şi 1993.Specialist în perioada pre-Romantismului românesc şi a Romantismului.Teoretician literar cu interese în zona literaturii comparate şi ateoriei literare. În prezent este profesor asociat la Facultatea de Litere din Universitatea Bucureşti şi unul dintre cei mai importanţi interpreţi ai fenomenului literar (critică, teoria şi istoria literaturii, comparatism).

- 1925: S-a născut scriitorul german Dieter Wellershoff; în 1960 s-a numărat printre membrii fondatori ai „Şcolii de la Köln" a noului realism, deschizătoare de drumuri pentru literatura descriptivă 

- 1926: S-a născut Iulian Mihu, regizor şi publicist („Muzica e viaţa mea”, „Felix şi Otilia”, „Lumina palidă a durerii”) (d. 29.06.1995) 

-1927:S-a născut actorul polonez de film Zbigniew Cybulski, figură emblematică a cinematografului polonez al anilor '50-'60 (m. 1967) 

- 1931: S-a născut Monica Vitti (Maria Luisa Ceciarelli), actriţă şi regizoare italiană de film (Aventura, Deşertul roşu, Eclipsa)      

- 1936: S-a născut Mircea Moldovan, regizor, autor de filme artistice şi documentare (monografia Blajului). Spectacolele de teatru în regia sa sunt mai puţin numeroase, dar între ele se numără „Horea”, montat la Teatrul de Stat din Turda, spectacol premiat la Festivalul de Teatru de la Oradea. A fost preşedinte al Consiliului Naţional al Audiovizualului (1996-1999) şi membru al Consiliului pentru perioada 2000-2004 (filme: „Ziua cea mai lungă”, „Procesul”, „Pintea ”)

- 1936: A murit (la Paris) compozitorul şi pianistul Filip Lazăr (n. 1894) 

- 1938: S-a născut actorul Radu Panamarenco (m. 2007)

- 1939: A murit Charles Tournemire, compozitor francez (n. 22.01.1870)

-1944: A murit istoricul francez Charles Diehl, fondator al şcolii franceze de studii bizantine; membru de onoare străin al Academiei Române (1919) (n. 1859)

- 1949: A murit colecţionarul american de artă Solomon Guggenheim; în anul 1937 a înfiinţat Fundaţia ce-i poartă numele; aceasta a realizat o reţea de muzee de artă; primul a fost Muzeul Solomon Guggenheim (Muzeul de Artă Modernă) din New York, construit între anii 1956 şi 1959, după proiectul renumitului arhitect Frank Lloyd Wright; 

- 1950: România a aderat la Convenţia cu privire la prevenirea şi reprimarea genocidului, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 9.XII.1948 (Convenţia a intrat în vigoare la 12.I.1951) 

- 1954: A murit Henri Matisse, pictor, decorator şi sculptor francez; reprezentant de seamă al fovismului. Henri Matisse (n. 31 decembrie 1869, Le Cateau-Cambrésis - d. Nisa), pictor francez, unul dintre cei mai străluciţi reprezentanţi ai artei secolului al XX-lea şi totodată unul dintre principalii iniţiatori ai artei moderne. Moştenitor al impresionismului şi neoimpresionismului, Matisse dă impuls mişcării fauviste (Fauvismul a fost un curent formalist în pictura franceză de la începutul secolului al XX-lea, care reprezenta lumea concretă în culori violente, folosind tonuri pure şi renunţând la perspectivă), dar este în acelaşi timp un pictor universal, la fel de dezinvolt în cultivarea artei africane, cât şi în creaţia artiştilor renascentişti sau cu operele contemporanilor săi.

-1956: A fost înfiinţată Opera Română din Iaşi, spectacolul inaugural fiind Tosca de Giacomo Puccini. Opera este găzduită de Teatrul Naţional din Iaşi 

-1957: Lansarea, de către U.R.S.S, a primei capsule spaţiale locuite, „Sputnik II", având la bord un câine, Laika, prima fiinţă terestră vie care a navigat în spaţiu (a supravieţuit 7 zile); evenimentul avea loc la doar o lună de la lansarea lui „Sputnik I"

- 1958: La Paris este inaugurat Palatul UNESCO.

- 1959: A murit Andrei Dimitrov Protici, scriitor, critic literar, publicist şi istoric de artă bulgar; membru corespondent străin al Academiei Române (1930) (n. 1875)

- 1967: S-a născut P. S. Sofronie Drincec (prenumele la naştere, Radu-Ştefan), episcop al Episcopiei Oradiei, Bihorului şi Sălajului (din februarie 2007)

- 1970: A murit medicul Ştefan Gh. Nicolau; fondator al şcolii moderne române de dermato-venerologie; membru titular onorific al Academiei Române (n. 1874) 

- 1971, 3-5: A avut loc plenara CC al PCR la care Nicolae Ceauşescu a prezentat „Expunerea cu privire la programul PCR pentru îmbunătăţirea activităţii ideologice, ridicarea nivelului general al cunoaşterii şi educaţia socialistă a maselor"; plenara a marcat o cotitură ideologică şi politică a partidului, în sensul că a pus capăt perioadei de relativă liberalizare ce urmase Congresului al IX-lea al PCR, a marcat începutul perioadei neostaliniste în politica internă, a declanşat o înăsprire a politicii în domeniul culturii şi faţă de intelectuali; plenara a constituit, totodată, semnalul consolidării puterii personale a lui Nicolae Ceauşescu şi al declanşării cultului personalităţii

- 1973: A murit Marc Allégret, regizor francez. Succesul îndelungatei sale cariere se datorează competenţei, precum şi, capacităţii sale de a descoperi talente actoriceşti (Michele Morgan, Daniele Delorme, Gérard Philipe, Jeanne Moreau, Simone Simon) (filme: „Frumoasa aventură“,„Ştrengăriţa”, „Chemarea primăverii”) (n.22.12.1900)

- 1975: Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii inaugurează conducta petrolieră subacvatică prin care a fost adus pentru prima dată petrol din Marea Nordului

- 1983: La nord de Kabul (Afganistan), un convoi militar rusesc a fost atacat într-o ambuscadă în tunelul Salangl, cu o lungime de 2,7 km; şi-au pierdut viaţa peste 2.000 de oameni.

- 1990: A murit geologul Virgil Ianovici; a studiat zăcămintele de mangan şi rocile carbonatate din România; membru corespondent (1963) şi membru titular (ianuarie 1990) al Academiei Române (n. 1900) 

- 1990: A murit Mary Martin, actriţă americană (n. 01.12.1913)

- 1992: Bill Clinton devine al 42-lea preşedinte al Statelor Unite

-1998: A murit scenaristul american Bob Kane (numele real: Robert Khan), creatorul personajului Batman (n. 1915)    

- 1998: Inaugurarea noii Curţi Europene a Drepturilor Omului, care devine unică şi permanentă (Strasbourg)

- 2000: Staţia Spaţială Internaţională începe să funcţioneze.

- 2001: A încetat din viaţă, la Bucuresti, Constantin Mitru (n.1920), publicist şi editor român;frate cu Valeria Mitru-Sadoveanu, a doua soţie a lui Mihail Sadoveanu. 

- 2005: A murit compozitorul Adrian Raţiu (n. 1928) 

-2005: A murit editoarea germană Anne Burda, fondatoarea editurii care-i poartă numele, înfiinţată în 1950 (printre primele publicaţii s-a numărat renumita „Burda Moden") (n. 1909) 

- 2005: Rămăşiţele pământeşti ale lui Nicolai Copernic au fost descoperite într-o catedrală din Polonia

- 2009: A murit Francisco Ayala, unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori şi eseişti ai Spaniei (n. 1922)

$$$

 În 1812, un copil de trei ani din Franța, pe nume Louis Braille, s-a rănit la ochi în atelierul tatălui său.

Infecția s-a extins la ambii ochi, iar până la vârsta de cinci ani a orbit complet.

Într-o lume care nu avea școli pentru nevăzători, destinul lui părea deja scris.

Dar Braille a fost admis la o instituție specială din Paris.

Manualele pentru elevii orbi erau atunci niște plăci mari, cu litere în relief. Erau lente, greoaie și imposibil de folosit la scris.

La 12 ani, Louis a aflat de un sistem folosit în armată pentru comunicare pe întuneric, bazat pe puncte și linii.

A lucrat singur ani la rând, adaptând sistemul.

La 15 ani, a inventat alfabetul Braille, un cod simplu, cu șase puncte în relief, suficient pentru orice literă sau simbol.

Profesorii au respins ideea, considerând-o „prea complicată”.

Dar colegii lui orbi au început să o folosească în secret.

După moartea sa, sistemul a fost adoptat în întreaga lume.

Alfabetul Braille e tradus astăzi în peste 120 de limbi.

Un tânăr care n-a mai văzut lumina, dar a inventat un mod prin care ceilalți o pot „ci

ti” cu degetele.

$$$

   

Remember ...Charles Bronson!

Numele la naştere

Charles Dennis Buchinsky.

Născut la data de 3 noiembrie 1921 Ehrenfeld, Pennsylvania, SUA.

Decedat la data de 30 august 2003 (81 de ani)Los Angeles, California, SUA.

Bronson s-a născut într-un cartier sărac de mineri din localitatea Johnstown, statul Pennsylvania. 

Tatăl său a fost un emigrant lituanian de origine tătară, iar mama era de origine lituaniano-americană. Împreună au avut 15 copii.

Tatăl său a murit când Bronson avea doar 10 ani, așa că a fost nevoit să muncească în minele de cărbuni alături de frații săi mai mari, până la începerea stagiului militar.

Plata era 1 dolar pentru fiecare tonă de cărbune.

În 1943, Bronson a intrat în Forţele Aeriene ale SUA și a servit pe frontul din Oceanul Pacific ca mitralior la bordul unui bombardier B-29 Superfortress. 

Datorită originii sale tătare, multă lume a crezut că Bronson este mexican sau metis. 

Aşadar, datorită acestui aspect,el a întruchipat în mod credibil pe ecran mexicani sau indieni americani. 

După terminarea războiului, Bronson a decis să devină actor, nu de amorul artei, ci pentru că a fost impresionat de sumele de bani care se câștigau în domeniu. 

Bronson a fost coleg de cameră cu Jack Klugman, alt actor în devenire. Klugman a declarat mai târziu că Bronson era expert la călcatul hainelor.

Charles și-a schimbat numele de familie în "Bronson" în timpul "vânătorii de comunişti" a comisiei condusă de senatorul Joseph McCarthy, deoarece persoanele cu nume slav erau considerate suspecte.

Numele a fost inspirat de intrarea Bronson Gate de la sediul Studiourilor Paramount. 

Una din primele sale acreditări sub noul nume a fost filmul de groază "House of wax" (Muzeul figurilor de ceară) din 1953, alături de Vincent Price.

Bronson a fost căsătorit cu actrița britanică Jill Ireland din anul 1968 până la decesul acesteia la vârsta de 54 de ani în 1990 de cancer la piept.

Ea a fost a doua sa soție. 

S-au cunoscut în timp ce ea era încă soţia actorului britanic David McCallum. 

În acel moment, Bronson (care juca în filmul "Marea evadare" împreună cu McCallum) i-a spus lui McCallum: "Am să mă însor cu nevastă-ta" (I'm going to marry your wife). 

Doi ani mai târziu, Bronson s-a căsătorit într-adevăr cu Jill, și au trăit fericiți împreună până la decesul ei în 1990.

Sursa rezumatului Wikipedia.

Foto Pinterest.

Respect și admirație!!