Din arhivele tragi-comice ale Securității Statului socialist
Deși poate părea greu de crezut sau doar admis post factum, răsfoirea dosarelor de la CNSAS poate provoca şi hohote scrâșnite de râs. Cercetătorii arhivelor Securităţii ajung să se întâlnească şi cu aspectele comice ale acestei tragedii care a însemnat controlul şi amestecul Securităţii în viaţa publică şi privată a cetăţenilor României.
Carmen Chivu şi Mihai Albu, cercetători acreditaţi pe lângă CNSAS, au publicat recent o nouă lucrare dedicată Securităţii comuniste.
Umorul, o infracțiune
O cu totul altă categorie de umor, extrem de bine documentată în arhivele Securităţii, este cea a bancurilor politice. În anii '50, o anecdotă, un calambur, o vorbă cu două sensuri, putea să ghilotineze un cap, să curme o carieră. Profesorul de economie Belu Zilber, un comunist ilegalist, avea mintea-brici şi gura slobodă. N-a acordat atenţie la cine-l asculta atunci când a spus că clasa muncitoare nu mai are răbdare până ce tovarăşul Gheorghe-Dej îşi va da bacalaureatul la seral. Pentru această glumă nesăbuită, Belu Zilber a petrecut 17 ani în închisoare.
Desigur, nu orice anecdotă "duşmănoasă" interceptată de urechile vigilente ale securităţii se solda cu o condamnare. Dar era, obligatoriu, notată cu meticulozitate la dosar. Iar românii erau conştienţi de acest aspect. Cu atât mai mult, bancurile politice deveniseră un risc asumat şi un gest de frondă.
Nu au întârziat să apară glume şi pe această temă. Consemnate, evident, în arhivele Securităţii. Iată un exemplu:
"În Statele Unite, capitaliştii, ca să nu se plictisească, se distrau făcând concursuri speciale de viteză : zece maşini iau startul, una din ele are frâna defectă dar nimeni nu ştie care. În Anglia, zece oameni joacă "ruleta rusească", toţi duc revolverele la tâmplă şi trag, dar numai un singur pistol are glonţ pe ţeavă şi nimeni nu ştie care. În România, zece inşi spun bancuri politice, unul dintre ei e turnător, dar nimeni nu ştie care."
Nici măcar în perioada "deschiderii" din anii '70, Securitatea nu a renunţat la obiceiul de a consemna, conştiincios, infracţiunile prin umor. Turnătorii rămăseseră la fel de zeloşi. Unul informa că un amic obişnuieşte să spună: "Pământul este al aceluia care îl munceşte – dar recolta nu !"
Altul pâra o colegă de cancelarie, care ar fi spus, în septembrie 1975 :
"Va trebui să învăţăm să înotăm pe spate fiindcă, dacă vin alte inundaţii, vom fi nevoiţi să facem pluta, iar cu mâinile să aplaudăm elicopterul prezidenţial".
Tot o profesoară face obiectul unui alt denunţ :
"Permiteţi-mi să raportez, în legătură cu glumele tendenţioase, profesoara M.A. mai scapă din când în când câte o astfel de glumă. În ziua de 22.10.1976 i-a explicat profesorului de muzică I. cum cântă un surdo-mut melodia "M-am născut în România": îşi dă cu pumnii în cap".
Într-un alt document de arhivă citim: "S. informează că A. i-a recitat lui N. (care a râs) versurile:
"Aş citi, dar n-am lumină / Aş pleca, dar n-am benzină / Aş mânca, dar n-am mâncare / Aş muri, n-am lumânare."
Bancuri la dosar
Bancurile erau vânate cu străşnicie de oamenii Securităţii. Informatorii le comunicau, solicitând în prealabil iertarea organului competent. Dar erau ascultate şi colportate chiar de securişti, între ei. Comedianul Mircea Crişan, după ce a rămas în străinătate, era ascultat la "Europa Liberă" şi bancurile lui erau imprimate de serviciile tehnice ale Securităţii. L-am întrebat, odată, pe Mircea Crişan dacă nu se teme de braţul lung al Securităţii. Mi-a răspuns zâmbind:
"Nu fi prost, securiştii mă apără să nu mi se întâmple nimic rău, ei râd primii, li se pare că e vorba de şefii lor. Şi sunt satisfăcuţi".
Înaintea unor alegeri, Mircea Crişan a lansat bancul :
"Gata tovarăşi, acum avem dreptul de a vorbi, nu e ca pe vremea burghezo-moşierimii când toţi se căcau în capul nostru. Acum avem gură, tovarăși".
Spus la "Europa Liberă", bancul a început să circule deja de a doua zi în România. Sau bancul cu Elena Ceauşescu, care îi spune într-o zi marelui cârmaci :
"Maiestate". Ceauşescu, încurcat, îi zice: "Ei, lasă, Leano, nici chiar aşa." Savanta îi răspunde: "Am vrut să întreb dacă 'mai e state' pe care nu le-am vizitat ?"
Informările au curs o droaie. Arhivele Securităţii memorează sute şi mii de bancuri. Iată doar câteva:
Întrebat cu cine semănăm noi, comuniştii, un ţigan răspunde :
"Cu Adam şi Eva, pentru că şi ei umblau dezbrăcaţi. Şi cu Cain şi Abel, pentru că şi ei, deşi fraţi, s-au omorât între ei. Şi cu cei trei crai de la Răsărit, care au mers după stea şi au ajuns la iesle."
Un internat în Azilul de nebuni e întrebat :
– Dumneata de ce eşti internat?
– Am vrut să fug peste hotare.
– Pentru aşa ceva se stă la închisoare, nu la balamuc.
– Da, dar eu am vrut să fug în Uniunea Sovietică.
– Tovarăşe, de ce ai propus la şedinţa de partid să fim ocupaţi de chinezi ?
– Să vă spun, sincer ? Vă daţi seama, ca să ajungă la noi un miliard de chinezi mărşăluind peste Uniunea Sovietică.
Un to'araș a spus că şeful Partidului este un mare idiot. Pentru aceasta a fost imediat arestat şi condamnat la 25 de ani şi trei luni de închisoare. Toată lumea se întreba de ce a fost condamnat la 25 de ani şi trei luni. S-a aflat că a primit trei luni pentru insulta adusă unui cetăţean al R.S.R. şi 25 de ani pentru divulgarea secretului de stat.
Hruşciov şi Kennedy stau pe malul mării şi fac plajă. Hruşciov citea "Capitalul" lui Karl Marx, iar Kennedy, Biblia. La un moment dat Hruşciov începe să râdă. Kennedy vrea să ştie de ce râde şi Hruşciov îi arată ce scrie în carte : Socialismul este groparul capitalismului. După puţin timp începe să râdă Kennedy. Întrebat de Hruşciov de ce râde, acesta îi arată ce e scris în Biblie : Cine sapă groapa altuia cade el însuşi în ea.
Nicolae Ceauşescu în vizită la un cămin ctudenţesc. Studenţii, nemulţumiţi de cantină, cer să li se mărească îndemnizaţia. Se aprobă creşterea de la 10 lei la 12 lei pe zi. Urmează vizita la o puşcărie, unde deţinuţii sunt şi ei nemulţumiţi. Se aprobă creşterea îndemnizaţiei de la 5 lei la 50 de lei. Ion Gheorghe Maurer e revoltat şi cere explicaţii. Atunci Ceauşescu îi zice : – Taci, nu fi prost, că noi studenţi nu mai ajungem.
– Bulă, ce face tatăl tău ?
– E activist de partid.
– Şi mama ?
– Nici ea nu munceşte.
Aceste anecdote şi multe , multe altele, au fost atent culese şi îndosariate de harnicii slujbaşi ai poliţiei politice. Nu pentru hazul lor, ci pentru potenţialul incriminator. Cei care le "raportau" aveau întotdeauna grijă să se "distanţeze" de asemenea atitudini "neprincipiale" şi să îşi arate limpede dezaprobarea.
Tonul scorţos şi impersonal al notelor informative nu face decât să sporească efectul comic :
"Tot S. informează că acelaşi A. a povestit despre înmânarea tovarăşei Elena Ceauşescu a premiului pentru cea mai bună agricultoare. Pentru că a arat o ţară întreagă cu un singur bou".
Reclame din perioada ailaltă:
Vreţi să cuceriţi femeia,
Folosiţi săpunul Cheia.
Moarte sigură cu Cobra,
Dar mai sigură cu Mobra.
Cu motoreta Carpaţi,
Staţi în cur şi reparaţi.
Nu mai fumaţi ţigări Kent,
Că vă lasă impotent.
Vreţi să deveniţi bărbaţi,
Fumaţi doar ţigări Carpaţi.
Vreți să știți ce simte o femeie când este violată ?
Beți Cordial.
Sifilisul de Constanţa,
Face tenul ca faianţa.
Până şi împăratul Nero,
Se spăla la cur cu Dero.
Banane cu aroma de pasta de dinți Cristal,
Face dinţii ca de cal.
Țigările ’’Litoral’’
Îți fac pula ca de cal,
Iară cele Mărășești,
Ți-o fac, simplu, ca-n povești.
Dacă bei ţuică de prună,
Orice babă-ţi pare bună.
Mâncaţi coji de mere verzi,
Şi-o s-ajungeţi somalezi.
Sutienul Cluj-Napoca,
Face ţâţa ca şi roca.
Multe dintre ele erau pe pereții Clubului A, care dincolo de minunatele aduceri aminte, merită mult respect.
#depenet
